Mreană

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
MreanăAjutor:Cum se citește o cutie de taxonomie
Stare de conservare: Risc scăzut (lc)
Status iucn3.1 LC ro.svg

Barbus barbus 1879.jpg
Mreană (Barbus barbus)
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Subîncrengătură: Vertebrata
Infraîncrengătură: Gnathostomata
(neclasificat): Pisces
Superclasă: Osteichthyes
Clasă: Actinopterygii
Subclasă: Neopterygii
Infraclasă: Teleostei
Supraordin: Ostariophysi
Ordin: Cypriniformes
Suprafamilie: Cyprinoidea
Familie: Cyprinidae
Subfamilie: Barbinae
Gen: Barbus
Specie: B. barbus
Nume binomial
Barbus barbus
(Linnaeus, 1758)
Arealul mrenei

Arealul mrenei
Sinonime
  • Barbus barbus (Linnaeus, 1758)
  • Cyprinus barbus Linnaeus, 1758
  • Barbus barbus barbus (Linnaeus, 1758)
  • Cyprinus barba Linnaeus, 1758
  • Barbus vulgaris Fleming, 1828
  • Barbus fluviatilis Fitzinger, 1832
  • Barbus communis Perty, 1832
  • Barbus communis Nordmann, 1840
  • Barbus mayori Valenciennes, 1842
  • Barbus microphthalmus Bonaparte, 1846
  • Barbus fluviatilis tyrasensis Dybowski, 1862
  • Barbus barbus borysthenicus Dybowski, 1862
  • Barbus microphthalmus Sauvage, 1879
  • Barbus fluviatilis aurata Fatio, 1882
  • Barbus fluviatilis alba Krauss, 1882
  • Barbus fluviatilis aurata Veesenmayer, 1884
  • Barbus barbus gallicus Karaman, 1971
  • Barbus fluviatilis borysthenicus (non Dybowski, 1862)

Mreana (Barbus barbus) este un pește dulcicol, bentonic, din familia ciprinidelor, care se întâlnește în râurile de deal și șes ale Europei.

Habitat[modificare | modificare sursă]

Este un pește de apă curgătoare (râurile de deal și șes), ducând o viață mai mult bentonică (sub pietre, în scobiturile malului), preferând funduri tari pietroase sau nisipoase.

Distribuția geografică[modificare | modificare sursă]

Mreana se întâlnește în râurile Europei: la nord de Pirinei și Alpi, de la Adour (Franța) spre est până la Neman (Lituania, Rusia), în râurile care se varsă în Oceanul Atlantic, Marea Nordului, sudul Mării Baltice, nordul Mării Negre (de la Dunăre, Nistru, până la Nipru), în sud-estul Angliei la nord la Yorkshire și aproape în toate râurile din Franța care se varsă în Marea Mediterană.

În România, trăiește în toate râurile de deal și șes (Prut, Siret, Jiu, Olt, Argeș, Tisa, Mureș, Cerna, etc.); în Dunărea propriu zisă este mai rară. Se urcă până în regiunea muntoasă (afluenții Bistriței: Tarcău, Bicaz).

În Republica Moldova se întâlnește în Prut, sectorul de mijloc al Nistrului, mai rar în cel de jos, rar în lacul Dubăsari, brațul Turunciuc, gurile afluenților și în limanul Nistrului.

Descriere[modificare | modificare sursă]

Are o lungime de 30-120 cm (de obicei, măsoară 30-50 cm) și 4 kg greutate, excepțional 12 kg. Poate trăi 20 de ani.

Are corpul alungit, aproximativ cilindric și acoperit cu solzi mărunți. Capul este de mărime mijlocie și alungit. Gura este dispusă subterminal (inferior), cu buze cărnoase și prevăzută cu 4 mustăți: cele anterioare (pe buza superioară), scurte, iar cele posterioare (de la colțurile gurii), mai lungi. Dinții faringieni dispuși pe 3 rânduri. Linia laterală este completă.

Înotătoarea dorsală începe foarte puțin înaintea înotătoarei ventrale; este destul de înaltă și excavată; ultima ei radie neramificată spinoasă este puternic îngroșată, cu zimți numeroși pe marginea posterioară. Înotătoarea anală nu ajunge până la baza înotătoarei caudale. Înotătoarea caudală este adânc excavată; lobul ei inferior, puțin mai scurt ca cel posterior.

Barbus barbus2.jpg

Colorația[modificare | modificare sursă]

Corpul fără pete sau este acoperit cu pete mici, închise; spatele este verde-măsliniu, flancurile sunt mai deschise, mai gălbui sau ușor aurii, iar abdomenul alb-gălbui. Înotătoarea caudală și dorsală au marginile închise, celelalte înotătoare au marginile roșcate; pe membrana dintre radiile înotătoarelor sunt mici puncte sau pete negre. Mustățile sunt gălbui, cu o axă roșie.


Dimorfismul sexual[modificare | modificare sursă]

Dimorfismul sexual este destul de pronunțat: la masculii adulți, apar pe cap niște tuberculi granuloși, numiți "podoabele dragostei", iar pe partea superioară a corpului, linii scurte, paralele, albicioase. Înotătoarea anală, la mascul, este mai puțin înaltă ca la femelă.

Hrana[modificare | modificare sursă]

Hrana și-o procură de pe fund și constă în primul rând din nevertebrate: insecte și larvele lor, viermi, moluște și crustacee, și într-o măsură mai mică detritus organic, vegetație acvatică, icre și puiet de pește. Peștii adulți de dimensiuni mai mari sunt piscivori, hrănindu-se cu pești mici bentonici: guvizi, cobitide.

Comportament[modificare | modificare sursă]

Este un pește mai mult nocturn și solitar. Iarna se adăpostește în grupuri sub pietre și sub maluri și stă aproape amorțită, putându-se prinde chiar cu mâna.

Reproducerea[modificare | modificare sursă]

Maturitatea sexuală e atinsă în anul 3-5. Depune icrele pe pietre, în aprilie-mai, când se adună în grupe mai mari și urcă în susul râului, până aproape de zona păstrăvului. Reproducerea are loc în ape adânci și repezi, cu un fund pietros sau nisipos. Aci, o femelă depune câte 3.000-10.000 icre, mari cât sămânța de mei, lipindu-le de pietre. În această călătorie, peștii nu se hrănesc.

Importanța economică[modificare | modificare sursă]

Are valoare economică limitată. Carnea are multe oase și este gustoasă. Icrele proaspete de mreană, mai ales în preajma reproducerii lor, sunt toxice; consumate, produc diaree, vărsături și dureri de cap, care țin mai multe zile. Nici carnea nu-i de soi în timpul reproducerii. Se pescuiește cu poclăul, mreja, sacul și năvodul mic.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Mreană
Wikispecies
Wikispecies conține informații legate de Mreană