Aron Pumnul

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Aron Pumnul
Aron Pumnul.png
Aron Pumnul
Date personale
Născut [1] Modificați la Wikidata
Cuciulata, România Modificați la Wikidata
Decedat (47 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Județul Cernăuți (interbelic) Modificați la Wikidata
Cetățenie Flag of the Habsburg Monarchy.svg Imperiul Austriac Modificați la Wikidata
Etnie român Modificați la Wikidata
Ocupație lingvist[*]
filolog[*]
învățător
istoric
revoluționar[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Limbi limba română
limba germană  Modificați la Wikidata
Wikisursă
La Wikisursă există texte originale legate de Aron Pumnul
Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 - Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Parnasianism - Simbolism
Naturalism - Modernism
Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română
Scriitori după genuri abordate
Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru)
Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
Literatură pentru copii

Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
 v  d  m 

Aron Pumnul (n. 27 noiembrie 1818, satul Cuciulata, județul Brașov; d. 12 ianuarie 1866, Cernăuți) a fost un cărturar român, lingvist, filolog și istoric literar, profesor al lui Mihai Eminescu, fruntaș al Revoluției de la 1848 din Transilvania.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut în anul 1818, într-o familie de țărani iobagi din Transilvania. După 4 ani petrecuți la Odorhei, unde a urmat cursurile unei școli începătoare, Aron Pumnul își continuă studiile la gimnaziul din Blaj (1836) unde a făcut 5 clase și apoi la Cluj, unde absolvă cursurile de filozofie. În 1843 este numit profesor de filozofie la Blaj și în același an este trimis ca bursier la Institutul Sfânta Barbara din Viena, pentru a face studii teologice. Pe lângă studiile teologice se ocupă și cu studiul filozofiei, istoriei și filologiei. La întoarcerea de la Viena în 1846 își reia activitatea de profesor de filozofie la gimnaziul din Blaj și devine colaborator al lui Timotei Cipariu alături de care ia parte la întemeierea ziarelor: Organul luminărei (1847, devenit, în 1848 Organul Națiunale), primul ziar românesc cu litere latine și Învățătorul poporului (1848).

Ca participant la Revoluția de la 1848 - 1849 din Transilvania, Aron Pumnul a avut un rol mare ca mobilizator al primei adunări populare din 18-30 aprilie care a precedat adunarea națională din mai de pe Câmpia Libertății. Din Transilvania, prigonit de vrăjmașii săi, fuge în Țara Românească, în acel timp ocupată de Ruși, apoi, prin Moldova, ajunge la Cernăuți.[2]

În 12 februarie 1849 a fost numit profesor suplinitor de l. română la Institutul teologic, ținând gratuit cursuri și la gimnaziu până în 1852, când a fost numit ca profesor definitiv. (O. Lugoșianu, op. cit. ).

La sfârșitul lunii noiembrie 1848, este numit prin concurs primul profesor de limba și literatura română la liceul german din Cernăuți, unde îl are elev pe Eminescu — tânărul poet care, la moartea lui, avea să scrie elegia "La mormântul lui Aron Pumnul"[3]. La scurt timp își reia activitatea publicistică în ziarul "Bucovina", devenind redactorul părții românești.

Opera[modificare | modificare sursă]

Lepturarĭŭ rumînesc I, 1862 Viena.

Aron Pumnul a fost adept al etimologismului,în Cernăuți publică în 1850:Convorbiri între un tată și fiul lui asupra limbei și literelor românești[3].

A alcătuit prima antologie de literatură română (Lepturariu rumânesc din scriptorii români, 5 vol., 1862 - 1865), fiind unul din întemeietorii istoriei literare românești[3].

A elaborat și o gramatică a limbii române, în limba germană, tipărită la Viena: Grammatik der rumänischen Sprache für Mittelschulen, Viena, 1864

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Rad, Ilie, Aron Pumnul (1818 - 1866), Fundația Culturală Română, Cluj-Napoca, 2002

Moldoveanu, Gheorghe C., Aron Pumnul, contribuții la dezvolatrea limbii și culturii românești din Bucovina, Editura Academiei Române, București, 2007

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b "Aron Pumnul", Gemeinsame Normdatei, accesat la 4 mai 2014 
  2. ^ O. Lugoșianu, Aron Pumnul, articol în Revista Nouă, nr. 8, august și septembrie, anul II, București, 1889, p. 281
  3. ^ a b c Dicționar Enciclopedic, 2004, Vol.V. O-Q, Ed. Encicliopedică București, pg. 549.

Legături externe[modificare | modificare sursă]