Aron Pumnul

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Aron Pumnul
Aron Pumnul.png
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Cuciulata, Hoghiz, Brașov, România Modificați la Wikidata
Decedat (47 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Cernăuți, Imperiul Austriac Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCernăuți Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of the Habsburg Monarchy.svg Imperiul Austriac[2] Modificați la Wikidata
Etnieromâni Modificați la Wikidata
Ocupațielingvist
filolog[*]
profesor
istoric
revoluționar Modificați la Wikidata
Activitate
Limbilimba română
limba germană  Modificați la Wikidata
Wikisursă
La Wikisursă există texte originale legate de Aron Pumnul
Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 - Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Parnasianism - Simbolism
Naturalism - Modernism
Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română
Scriitori după genuri abordate
Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru)
Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
Literatură pentru copii

Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
 v  d  m 

Aron Pumnul (n. ,[1] Cuciulata, Hoghiz, Brașov, România – d. ,[1] Cernăuți, Imperiul Austriac) a fost un cărturar, lingvist, filolog și istoric literar român, profesor al lui Mihai Eminescu, fruntaș al Revoluției Române de la 1848 din Transilvania.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut în anul 1818, într-o familie de țărani iobagi din Transilvania. După 4 ani petrecuți la Odorhei, unde a urmat cursurile unei școli începătoare, Aron Pumnul își continuă studiile la Gimnaziul din Blaj (1836-1841) unde a făcut 5 clase și apoi la Cluj (1841-1842), unde absolvă cursurile de filozofie. În 1843 este numit profesor de filozofie la Blaj și în același an este trimis ca bursier la Institutul Sfânta Barbara din Viena, pentru a face studii teologice (1843-1846). În anul 1844 înființează la Viena Societatea Teologilor Români, asociație național-culturală a tineretului român aflat la studii în Viena. Pe lângă studiile teologice se ocupă și cu studiul filozofiei, istoriei și filologiei. La întoarcerea de la Viena în 1846 își reia activitatea de profesor de filozofie la gimnaziul din Blaj și devine colaborator al lui Timotei Cipariu alături de care ia parte la întemeierea ziarelor: Organul luminărei (1847, devenit, în 1848 Organul Națiunale), primul ziar românesc cu litere latine și Învățătorul poporului (1848).

Ca participant la Revoluția de la 1848 - 1849 din Transilvania, Aron Pumnul a avut un rol mare ca mobilizator al primei adunări populare din 18-30 aprilie care a precedat adunarea națională din mai de pe Câmpia Libertății. Ca urmare a activității sale revoluționare este condamnat la moarte în contumacie, de aceea fuge în Țara Românească, în acel timp ocupată de ruși, apoi, prin Moldova, ajunge la Cernăuți.[3]

În 12 februarie 1849 a fost numit profesor suplinitor de l. română la Institutul teologic, ținând gratuit cursuri și la Obergymnazium în Cernăuți până în 1852, când a fost numit ca profesor definitiv. (O. Lugoșianu, op. cit.).

La sfârșitul lunii noiembrie 1848, este numit prin concurs primul profesor de limba și literatura română la liceul german din Cernăuți, unde, începând cu anul 1861,timp de 3 ani, îl va avea elev pe Eminescu - tânărul poet care, la moartea lui, avea să scrie elegia „La mormântul lui Aron Pumnul”.[4] În poezia sa, Eminescu îl caracterizează "geniu mare al deșteptării Bucovinei". La scurt timp își reia activitatea publicistică în ziarul „Bucovina”, devenind redactorul părții românești. În presa timpului, a susținut o activitate publicistică în Organul luminărei, Blaj, Foaie pentru minte, inimă și literatură, Brașov, Învățătorul poporului etc.

Opera[modificare | modificare sursă]

Lepturarĭŭ rumînesc I, 1862 Viena.

Aron Pumnul a fost adept al etimologismului, în Cernăuți publică în 1850: Convorbiri între un tată și fiul lui asupra limbei și literelor românești.[4] Aron Pumnul se desparte de etimologismul Școlii ardelene și creează un sistem fonetic , la fel de exclusivist și nepotrivit cu spiritul limbii române. Adoptarea acestui sistem, împotriva căruia se pronunța și Gheorghe Hurmuzachi, era însă provizorie până la unificarea ortografiei la nivel național.

A alcătuit prima antologie de literatură română (Lepturariu rumînesc cules de'n scriptori rumîni, 5 vol., 1862 - 1865), publicată la Viena, fiind unul din întemeietorii istoriei literare românești.[4] Lepturariul...este prima și cea mai cuprinzătoare antologie a scrisului românesc, care este tipărită în provinciile românești, aflate atunci sub stăpâniri străine.

A elaborat și o gramatică a limbii române, în limba germană, tipărită la Viena: Grammatik der rumänischen Sprache für Mittelschulen, Viena, 1864.

Cinstirea lui Aron Pumnul[modificare | modificare sursă]

  • Poezia La mormântul lui Aron Pumnul, de Mihai Eminescu (1866)
  • În anul 1932, a fost dezvelită o placă comemorativă de marmură pe casa părintească a lui Aron Pumnul, de ASTRA și Liceul Principele Nicolae din Sighișoara.
  • Muzeul etnografic „Aron Pumnul” a fost înființat la Cuciulata în 1997.
  • În curtea bisericii din Cuciulata a fost ridicat un bust al lui Aron Pumnul.
  • La 29 septembrie 2018, pe casa părintească a lui Aron Pumnul, de la nr. 113, a fost dezvelită o placă de marmură, la împlinirea a 200 de ani de la nașterea acestuia și cu prilejul Centenarului Marii Uniri, de ASTRA, comunitatea locală și Primăria Hoghiz.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d „Aron Pumnul”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ http://www.biographien.ac.at/oebl/oebl_P/Pumnul_Aron_1818_1866.xml, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ O. Lugoșianu, Aron Pumnul, articol în Revista Nouă, nr. 8, august și septembrie, anul II, București, 1889, p. 281
  4. ^ a b c Dicționar Enciclopedic, 2004, Vol.V. O-Q, Ed. Encicliopedică București, pg. 549.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Rad, Ilie, Aron Pumnul (1818 - 1866), Fundația Culturală Română, Cluj-Napoca, 2002
  • Moldoveanu, Gheorghe C., Aron Pumnul, contribuții la dezvoltarea limbii și culturii românești din Bucovina, Editura Academiei Române, București, 2007
  • Moldoveanu, Gheorghe C., Limba română în Bucovina. Statutul socio-cultural și politic, Editura A92, Iași, 1998

Legături externe[modificare | modificare sursă]