Petrache Poenaru

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
0
Sigla academia romana.gif Membru al Academiei Române
Petrache Poenaru
Petrache Poenaru
Petrache Poenaru
Născut 10 ianuarie 1799
Benești, Țara Românească
Decedat 2 octombrie 1875, (76 de ani)
București, România
Rezidență România
Naționalitate română
Domeniu pedagog, inventator, inginer și matematician
Cunoscut pentru inventator al tocului rezervor
Societăți membru al Academiei Române

Petrache Poenaru (n. 10 ianuarie 1799, Benești, județul Vâlcea - d. 2 octombrie 1875, București) a fost un pedagog, inventator, inginer și matematician român, membru al Academiei Române.

Studii[modificare | modificare sursă]

Petrache Poenaru, scapat ca prin minune de la moarte, plecă la rugămințile lui Tudor Vladimirescu să studieze la Viena, iar apoi la Paris, unde studiază filologia și politehnica, devenind absolvent al Școlii Politehnice din Paris.

Invenții[modificare | modificare sursă]

În timpul studiilor brevetează primul toc rezervor din lume, mai întâi la Viena, apoi la Paris (brevet 3208, din 25 mai 1827), cu titlul Condeiul portăreț fără sfârșit, alimentându-se însuși cu cerneală.[1]

Primul român care a călătorit cu trenul[modificare | modificare sursă]

Pagini din brevetul asupra stiloului lui Petrache Poenaru

La 15 septembrie 1830, se deschide în Anglia prima cale ferată din lume, care va face legătura între Liverpool și Manchester. La 27 octombrie 1831 tânărul Petrache Poenaru, spunea printre altele:

„Am făcut această călătorie cu un nou mijloc de transport, care este una din minunile industriei secolului... douăzeci de trăsuri legate unele cu altele, încarcate cu 240 de persoane sunt trase deodată de o singură mașină cu aburi...”

Contribuții aduse învățământului românesc[modificare | modificare sursă]

A fost unul dintre organizatorii învățământului național românesc, fondatorul Colegiului Național Carol I din Craiova. În tinerețe a fost secretarul personal al lui Tudor Vladimirescu iar ulterior, revenind în țară după călătorii și studii tehnice, s-a implicat în domenii legate de învățământ, administrație și inovație. Între 1834 - 1836 a insistat pentru introducerea Sistemului Metric Zecimal în Muntenia. Împreună cu alți oameni de seamă a contribuit la înființarea în 1835 la Pantelimon a Școlii de Agricultură[2]. Din poziția de membru al Eforiei Școlilor Naționale în 1850 devine co-fondator al Școlii de Poduri și Șosele (actuala Universitate de Construcții din București). În 1870, spre sfârșitul vieții sale, a fost ales membru al Academiei Române. În discursul de recepție la primirea în Academia Română, a susținut că cele 5 luni cât a fost pandur și haiduc i-au schimbat complet destinul și va păstra toată viața în inimă acele clipe mărețe.[3]

Primul ziar românesc[modificare | modificare sursă]

Foaia de propagandă a armatei lui Tudor Vladimirescu, apărută la inițiativa sa, a însemnat nu numai primul ziar românesc de propagandă, așa după cum îi arată și numele, dar și unul dintre primele exemple din istoria presei scrise din România de prezentare corectă a idealurilor revoluționare ale lui Tudor.

Revoluționar la 1848[modificare | modificare sursă]

Petrache Poenaru a participat la Revoluția de la 1848 și a făcut parte din Comisia pentru liberarea robilor[4][5]. A semnat P. Poenaru pe primul comunicat al comisiei, din 12 iulie 1848, alături de Iosafat Snagoveanul și C. Bolliac (document original la Muzeul Național de Istorie a României). Din 1856 a fost venerabilul unei loji masonice bucureștene.[6] Devine un apropiat al domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Dintre descendenții cunoscuți se poate aminti scriitoarea Alice Voinescu (18851961) născută la Turnu Severin.[necesită citare]

Fosta stație de metrou Semănătoarea îi poartă acum numele.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ http://cercetaribibliografice.blogspot.com/2011/07/petrache-poenaru-inventatorul-stiloului.html
  2. ^ George Potra Din Bucureștii de ieri, vol. II, pag. 70
  3. ^ http://foaienationala.ro/petrache-poenaru-inventatorul-stiloului.html#more-4212
  4. ^ Monitorul român, I, 1848, p. 24, col. II.
  5. ^ Cornelia Bodea: 1848 la români: O istorie în date și mărturii, București, 1982
  6. ^ http://tratatuldeistorieamasoneriei.ro/ilustiri_fm.html Petrache Poenaru

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • „Petrache Poenaru și neamurile sale”, Marcel Romanescu, 1944

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Articole biografice