Liceul Tehnologic „Ștefan Manciulea” din Blaj

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Gimnaziul din Blaj)
Jump to navigation Jump to search
Liceul Tehnologic „Ștefan Manciulea” din Blaj
Gimnaziul din Blaj
Obergymnasium din Blaj
Preparandia (Institutul pedagogic)
Liceul Sfântul Vasile cel Mare  Modificați la Wikidata
Prima Scoala Romaneasca - Blaj.jpg
Clădirea liceului, pe locul fostei mănăstiri „Sfânta Treime”
Adresă Alba
Blaj  Modificați la Wikidata
Str. Piața 1848, Nr. 3  Modificați la Wikidata
Țară Flag of Romania.svg România
Coordonate 46°10′30″N 23°55′23″E / 46.175°N 23.923°E / 46.175; 23.923
Inființată   Modificați la Wikidata
Profesori Alexandru Papiu-Ilarian, Ioan Cetățianu, Artemiu Publiu Alexi, Tiberiu Brediceanu, Vasile Suciu, Ion Agârbiceanu, Sebastian Rusan, Corneliu Coposu  Modificați la Wikidata
Elevi Alexandru Papiu-Ilarian, Ioan Cetățianu, Artemiu Publiu Alexi, Tiberiu Brediceanu, Vasile Suciu, Ion Agârbiceanu, Sebastian Rusan, Corneliu Coposu  Modificați la Wikidata
Dionisie Florianu, viitor general, și Aurel Florianu, viitor preot, elevi la Blaj

Liceul Tehnologic „Ștefan Manciulea funcționează în fosta clădire a Gimnaziului din Blaj , în limba germană Obergymnasium , și a purtat în perioada interbelică denumirea de Liceul Sfântul Vasile cel Mare . Liceul se află pe strada Piața 1848 nr. 3 și a fost unul din primele cinci licee românești din Transilvania, care s-au înființat în timpul Imperiului Austro-Ungar.

Gimnaziul din Blaj a fost înființat de episcopul Petru Pavel Aron în data de 21 octombrie 1754, inițial cu două clase.[1]

Istoric[modificare | modificare sursă]

A treia clasă gimnazială a fost deschisă la 15 august 1757.[2] După întoarcerea lor de la Colegiul Sf. Barbara din Viena în anul 1772, Samuil Micu și Gheorghe Șincai au fost numiți ca profesori de matematică și etică (Micu) respectiv retorică (Șincai), pentru a echivala programa școlară cu cea standard pentru liceele din Imperiul Austriac, programă care prevedea cinci clase grupate în două cicluri: Grammatices și Humaniores. În epoca respectivă existau în Transilvania alte 13 gimnazii similare, cel din Blaj fiind singurul românesc.

La înființare au fost înmatriculați 72 de elevi.[3] Șase ani mai târziu, în anul 1760, gimnaziul din Blaj avea înmatriculați circa 300 de elevi.[4]

Finanțarea instituției a fost asigurată din fondurile Episcopiei de Blaj. Episcopul Petru Pavel Aron a instituit prin testament ca veniturile domeniului de la Cut și ale viilor din Petrisat, Mănărade și Cenade să fie destinate scopurilor didactice ale școlii de obște și ale gimnaziului.[5]

În anul 1772 episcopul Grigore Maior a creat „fondul de pâine”, din care erau alimentați zilnic elevii săraci.

Până în anul 1832 materiile au fost predate în latină și germană. Primul profesor care și-a ținut cursurile în limba română a fost Simion Bărnuțiu,[6] urmat de Vasile Ladislau Pop, primul care a predat matematica și fizica în română.

Directori[modificare | modificare sursă]

Primul director al gimnaziului a fost Grigore Maior, care a devenit ulterior episcop și susținător al instituției.

Profesori[modificare | modificare sursă]

Elevi[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Nicolae Albu, Istoria învățământului românesc din Transilvania, Blaj 1944, pag. 183.
  2. ^ Idem.
  3. ^ Zenovie Pâclișanu, Documente privitoare la istoria școalelor din Blaj, București 1930, pag. 31.
  4. ^ Albu, Op. cit., pag. 194.
  5. ^ I. Antonelli, Breviariu istoricu al școalelor din Blaj, Blaj 1877, pag. 7.
  6. ^ Gheorghe Bogdan-Duică, Viața și ideile lui Simion Bărnuțiu, București 1942, pag. 33.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Iacob Mârza, „Der Deutschunterricht am rumänischen Gymnasium von Blasendorf in der ersten Hälfte des 19. Jahrhunderts”, în: Zeitschrift für Siebenbürgische Landeskunde, 14 (85), 1991, 1, pag. 17-22;
  • Iacob Mârza, „Tradition und Erneuerung im siebenbürgischen Schulwesen im Zeitalter der Aufklärung: die Schulen aus Blasendorf”, în: Annuario dell’Istituto Romeno di Cultura e Ricerca Umanistica di Venezia, VIII, 8, 2006, pag. 427-437;
  • Iacob Mârza, „Das Schulzentrum Blasendorf, der Kern einer rumänischen Bibliothek in der Aufklärung”, în: Les bibliothèques centrales et la construction des identités colectives. Edité par Fréderic Barbier et István Monok, Leipzig, Leipziger Universitätsverlag, 2005, pag. 155-161.

Vezi și[modificare | modificare sursă]