Ilie Lazăr

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ilie Lazăr
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Decedat (80 de ani) Modificați la Wikidata
Cetățenie Flag of Romania (1965-1989).svg România Modificați la Wikidata
Ocupație om politic
avocat Modificați la Wikidata

Ilie Lazăr (n. 12 decembrie 1895 [1], Giulești, județul Maramureș - d. 6 noiembrie 1976, Cluj) a fost un jurist și om politic român, fruntaș al Partidului Național Țărănesc în perioada interbelică și garda de corp a lui Iuliu Maniu.

Casa memorială ”Ilie Lazăr” din satul Giulești

A luptat în Primul Război Mondial pentru eliberarea Cernăuțiului, apoi cu trupele de moldoveni a participat la eliberarea orașului Sighet. În timpul Austro-Ungariei a fost membru al Partidul Național Român din Ungaria și Transilvania. În 1928 a câștigat fotoliul de deputat din partea PNȚ.

Familie[modificare | modificare sursă]

Părinții săi au fost descendenții unor vechi familii românești din mica nobilime. Tatăl său era descendent al familiei Lazăr de Purcăreț[2][3], iar mama sa a fost descendentă a familiei Ivașcu din Apșa de Jos. Bunicul său, Vasile Lazăr, preot și licențiat în drept, a fost protopop al Sighetului, iar acesta descindea din șapte generații de preoți.

După 1944[modificare | modificare sursă]

În 1946, înaintea alegerilor, a fost arestat de către autoritățile comuniste sub acuzația de trădare, fiind închis timp de 7 luni. Soția sa, Maria Lazăr, a câștigat fotoliul de deputat în locul său, dovedind astfel popularitatea de care se bucura Ilie Lazăr.

În 1947 este implicat în înscenarea de la Tămădău, punctul de plecare al unui proces intentat împotriva unor personalități marcante ale PNȚ. La 12 noiembrie 1947, în urma acestui proces, a fost condamnat la 12 ani de temniță grea, 5 ani degradare civică, confiscarea averii și 50.000 de lei cheltuieli de judecată.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Andrea Dobeș, Ilie Lazăr - Consecvența unui ideal politic, editura Argonaut, Cluj-Napoca 2006, pagina 10.
  2. ^ Ilie Lazăr, Amintiri, Editura Fundația Academia civică, București, 2000, pag. 25.
  3. ^ Arhivele Naționale, Filiala Sălaj, Fondul familial Lazăr de Purcăreț, Nr. inventar 131 (1720-1945).

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]