Jan Hus
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jan Hus (1369 -1415) teolog reformator ceh, născut la Husinec, Boemia, ars pe rug pentru ideile sale anti-papale. Jan Hus care a contribuit la dezvoltarea limbii literare cehe prin scrierile sale.
Cuprins |
[modifică] Studii şi activitate
Tatăl lui Jan Hus a fost cărăuş. Cu toate că provine dintr-o familie modestă, Jan Hus urmează Şcoala Latină in Prahatice şi studiază din anul 1386 în Praga la Universitatea Karl, obţinând la absolvirea studiului gradul de "Magister Artium". Ca profesor, a predat limba cehă literară şi a stabilit reguli de scriere.
Prin intermediul lui Hieronymus din Praga Jan Hus a cunoscut operele profesorului de teologie din Oxford John Wyclif, de care a fost influenţat. Nobili cehi după căsătoria sorei regelui Wenzel (Venţel), Anne von Böhmen, cu Richard II. von England în (1382) aduc la Praga opere de-a lui John Wyclif,acestea fiind opere teologice şi o critică la adresa clerului din Anglia care era solicitat să renunţe la bogăţia lumească şi la puterea politică, reîntorcându-se la viaţa modestă şi morală. Jan Hus studiază teologia în 1400 şi devine preot în 1401, ajungând decanul Facultăţii de Filozofie. În 1402 devine profesor cu funcţia de rector la Universitatea din Praga unde a predat teologie şi filozofie 1409 - 1410. Jan Hus a reuşit să-l convingă pe regele Wenzel să aprobe Decretul Kuttenberg care admite majoritatea cehilor la Universitatea Karl (Carol).
[modifică] Influenţa sa ca preot şi predicator
Din 1402 predicile lui în Capela Betlehem din Praga sunt în limba cehă, la fel şi cântecele corale din timpul slujbei. Jan Hus devine foarte popular, fiind şi preotul reginei Sophie. Hus a predicat o viaţă severă, morală şi plină de virtuozitate, condamnând uşurinţa, luxul şi moda. Aceste opinii au determinat nemulţumirea printre meseriaşii şi negustorii care trăiau de urmaacesroe excese.
Înfluenţat de tezele lui Wyclif, Jan Hus critică lăcomia şi viaţa de desfrâu a clerului, proprietăţile şi avuţiile lumeşti ale bisericii. A luptat neobosit şi înflăcărat pentru reformarea bisericii, a militat pentru libertatea gândirii, şi introducerea limbii cehe în slujbele bisericeşti, recunoscând numai Biblia ca o autoritate supremă în credinţa creştină. Jan Hus nu a acceptat teza conform căreia Papa " nu greşeşte".
Aflând de conţinutul predicilor lui, în anul 1408 episcopul din Praga îi suspendă dreptul de a predica şi îi interzice slujbele religioase. Jan Hus nu respectă aceste interdicţii iar în predicile sale critică mai departe Papa şi clerul bisericesc, reuşind într-un timp scurt să obţină simpatia majorităţii populaţiei din Boemia.
Pentru a obţine sprijin, Episcopul din Praga îl recunoaşte pe papa Alexandru al V-lea şi astfel obţine o "Bulă papală" (9 mai 1410) prin care se pretinde să fie înmânate lucrările lui Wyclif episcopului şi sunt înterzise propagarea şi predicile în afara bisericii. Din ordinul episcopului, sunt arse peste 200 din manuscrisele lui Wyclif. Jan Hus este denunţat Romei. Reprezentanţi a lui Hus la Roma au încercat zadarnic să apere ideilor sale.
În 1410 Papa Ioan al XXIII-lea îl excomunică pe Jan Hus iar în 1411 el este alungat din Praga, ceeace a provocat nemulţumiri şi revolte în oraş. Prin protejarea lui de către rege şi datorită revoltelor populare, Jan Hus poate predica încă un an. El condamnă cruciadele şi bula papală prin care iertarea păcatelor se realiza plătind bani bisericii. În cele din urmă, Jan Hus este nevoit să se refugieze în afara oraşului.
[modifică] Jan Hus şi sentimentul naţional
În acel timp Boemia aparţinea ca "Territorium" german cu o populaţie numeroasă de naţionalitate cehă. Predicile lui Jan Hus au fost interpretate drept atacuri la adresa clerului german şi a germanilor în general. Tensiunea dintre naţionalităţile germane şi cehe se amplifică, când 1000 de studenţi germani părăsesc Praga după aprobarea "Decretului Kuttenberg" şi stabilesc "Universitatea Leipzig", ceea ce a lezat prestigiul Universităţii din Praga în Europa din acea perioadă.
Jan Hus s-a refugiat (1412-1414) în Ziegenburg în Boemia de sud şi în cetatea Krakovec din Boemia centrală. În perioada refugiului său, Jan Hus a scris mai multe lucrări în limba cehă, realizând o limbă literară cehă, contribuind la traducerea Bibliei şi a Vechiului Testament (1413) în lucrarea Postila. Atunci când Papa Ioan al XXIII-lea porneşte o nouă cruciadă împotriva oraşului Neapole şi promite iertarea păcatelor celor care participă la această cruciadă, Jan Hus critică această activitate iar la Praga izbucnesc revolte noi. Jan Hus străbate Boemia ca predicator iar mase mari de localnici se alătură.
[modifică] Consiliul din Constanţa
În 1413 Jan Hus scrie lucrarea De Ecclesia (Despre Biserică), prin îşi exprimă părerea sa despre ierarhia bisericească. Jan Hus susţine că numai Isus poate să fie călăuzitor şi conducător în credinţă. Această afirmaţie este citată de acuzatorii lui la Constanţa (pe malul lacului Boden) din (Germania şi Elveţia), la procesul lui Jan Hus . Regele german Sigismund i-a asigurat lui Jan Hus drum liber la dus şi întors, promisiune atestată la 18 octombrie 1414 printr-o scrisoare oficială. Jan Hus s-a hotărât să-şi prezinte ideile sale în faţa reprezentanţilor clerului şi să se apere singur. La data de 3 noiembrie 1414 Jan Hus soseşte în Constanţa unde este imediat arestat, primind locuinţa unui prelat bisericesc. După arestare, Regele Sigismund a ameninţat că părăseşte consiliul şi a fost eliberat din funcţia sa după ce a susţinut că afirmaţiile lui Jan Hus sânt în competenţa bisericească. Jan Hus a fost încarcerat în cetatea Gottlieben pe Rin a episcopului din Constanţa, unde a fost înfometat şi legat în lanţuri la un perete în apropierea gropii cu fecale. La 4 mai 1415 Consiliul îl excomunică Wyclif, lucrările sale au fost arse; dat fiind că Wyclif a murit 30 de ani în urmă, osemintele lui sunt condamnate să fie arse. Jan Hus este adus la mânăstirea franciscană pe 5 iunie 1415 unde va petrece ultimele sale săptămâni de viaţă. Jan Hus a fost dus la Refektorium unde este interogat (5 – 8 iunie 1415). Jan Hus are ocazia să-si apere ideile şi se pretinde numai retragerea şi dezminţirea a tuturor afirmaţiilor sale eretice, ceea ce el refuză în mod repetat. La 6 iulie 1415 Jan Hus este condamnat de Consiliu drept eretic cu arderea pe rug pentru afirmaţiile sale.
La aceaşi dată Jan Hus este ars pe rug împreună cu manuscriptele sale, cenuşa sa fiind împrăştiată în Rin. Astazi, o piatră funerară, aminteşte locul execuţiei. Execuţia lui Jan Hus s-a făcut sub conducerea lui Friedrich I. (Brandenburg), mai târziu Prinţ von Brandenburg, strămoşul regilor prusaci din familia Hohenzoller. În scrisoarea lui de rămas bun către prieteni Jan Hus scrie: "Mă bucură faptul că totuşi a trebuit să citească cărţile mele şi că, în speranţa că vor găsi ceva necurat, le-au citit mai sârguincios ca şi Sfânta Scriptură."
Execuţia lui Hus şi prigoana declanşată împotriva adepţilor săi a fost una din cauzele directe ale declanşării războaielor Husite (1419 - 1436)
[modifică] Bibliografie
- Jan Hus, Opera Omnia, Osnabruck, 1966, 3v
- Matthew Spinka, The letters of Jon Hus, translated from the Latin and the Czech, Manchester, Manchester University Press, 1972
