Carol al IV-lea al Sfântului Imperiu Roman

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Carol al IV-lea
Charles IV-John Ocko votive picture-fragment.jpg
Rege al Boemiei, Conte de Luxemburg
Domnie 26 august 1346–29 noiembrie 1378
Încoronare 2 septembrie 1347, Praga
Predecesor Ioan de Boemia
Succesor Wenceslaus
Rege al Romanilor
Domnie 11 iulie 1346–29 noiembrie 1378
Încoronare 26 noiembrie 1346, Bonn
Predecesor Ludovic al IV-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman
Succesor Wenceslaus
Împărat al Sfântului Imperiu Roman, Rege al Italiei
Domnie 6 ianuarie/5 aprilie 1355–29 noiembrie 1378
Încoronare 6 ianuarie 1355, Milano
5 aprilie 1355, Roma
Predecesor Ludovic al IV-lea, Împărat Roman
Succesor Sigismund I
Rege al Burgundiei
Domnie 4 iunie 1365–29 noiembrie 1378
Încoronare 4 iunie 1365, Besançon
Căsătorit(ă) cu Blanche de Valois
Anna de Bavaria
Anna von Schweidnitz
Elizabeta de Pomerania
Urmași
Wenceslaus de Luxemburg
Margareta, regină a Ungariei
Caterina de Boemia
Elisabeta, Ducesă de Austria
Anne, regină a Angliei
Sigismund, Împărat Roman
Margareta de Boemia
Casa regală Casa de Luxemburg
Tată Ioan de Boemia
Mamă Elisabeta de Boemia
Naștere 14 mai 1316
Praga
Deces 29 noiembrie 1378 (62 de ani)
Praga

Împăratul Carol al IV-lea, din dinastia de Luxemburg, (n. 14 mai 1316, Praga - d. 29 noiembrie 1378), a fost Rege al Germaniei din 1346, rege al Boemiei din 1347 și Împărat al Sfântului Imperiu Roman din 1355. Este considerat a fi una din cele mai importante figuri ale evului mediu târziu.

În anul 1348 a întemeiat Universitatea din Praga, prima universitate din Europa Centrală. Universitatea se numește și astăzi "Universitatea Carolină", în amintirea sa.

Primii ani[modificare | modificare sursă]

Carol s-a născut la Praga la 14 mai 1316 ca fiu al lui Ioan de Boemia și al Elisabetei de Boemia. A fost botezat Wenceslaus (Václav) după tatăl mamei sale. La 4 aprilie 1323 a sosit la Paris, la curtea unchiului său Carol al IV-lea al Franței unde a stat timp de șapte ani. Grație a unei derogări a Papei Ioan al XXII-lea, la puțin timp după sosirea în Franța, la 15 mai 1323, el s-a căsătorit cu Blanche de Valois, nepoata regelui Filip al III-lea al Franței. La confirmare a luat numele de Carol.

Carol a primit o educație franceză; vorbea fluent cinci limbi: latina, ceha[1] germana, franceza și italiana. În 1330 el a părăsit Franța împreună cu soția sa și cu titlul de conte de Luxemburg. În 1331 a acumulat o anumită experiență de război, în Italia cu tatăl său. Din 1333 el a administrat pământurile coroanei Boemia în timpul absențelor frecvente ale tatălui său și mai târziu din cauza deteriorării vederii tatălui său. În 1334 Carol a fost numit margraf de Moravia, titlul tradiționale pentru moștenitorul la tron​​. Doi ani mai târziu a luat sub control guvernarea Tirolului, în numele fratelui său Ioan Henric.

Ascensiunea la putere[modificare | modificare sursă]

Carol al IV-lea

Ca urmare a unei alianțe între tatăl său și pe Papa Clement al VI-lea, dușmanul neobosit al împăratului Ludovic al IV-lea, Carol a fost ales la Rhens, la 11 iulie 1346, de către unii prinți-electori, rege roman (rex romanorum) în opoziție cu Ludovic; a fost încoronat la Bonn la 26 noiembrie 1346. Așa cum a promis anterior să fie subordonat lui Clement, el a făcut concesii extinse Papei în 1347. De asemenea, el a promis să anuleze actele lui Ludovic împotriva Papei, să nu se amestece în treburile italiene și să apere și să protejeze biserica.

Inițial Carol a avut o poziție foarte slabă în Germania; unii se refereau la el ca "regele preotului" (Pfaffenkönig). Mulți episcopi și aproape toate orașele imperiale au rămas fideli bavarezului Ludovic. În Războiul de o Sută de Ani Carol și-a pierdut tatăl și mulți din cei mai buni cavaleri ai lui în Bătălia de la Crécy din august 1346, Carol însuși fiind rănit în bătălie.
Totuși, războiul civil din Germania a fost împiedicat când Ludovic al IV-lea a murit la 11 octombrie 1347, după ce a suferit un accident vascular cerebral în timpul unei vânători de urși. La 2 septembrie 1347 Carol a fost încoronat rege al Boemiei sub numele de Carol I.

În ianuarie 1349 partizanii Casei de Wittelsbach au încercat să obțină alegerea lui Günther von Schwarzburg ca rege, însă el avea puțini susținători și a murit neobservat după câteva luni. Ulterior, Carol nu s-a mai confruntat cu nici o amenințare directă pentru pretenția sa asupra tronului imperial. La 17 iulie 1349 a fost ales fără opoziție regele Germaniei și a fost încoronat la Aachen la 25 iulie în același an.

Domnia[modificare | modificare sursă]

Inițial Carol a încercat să-și consolideze puterea. Praga a devenit capitala lui și a reconstruit orașul pe modelul de la Paris, fondând Orașul Nou din Praga (Nové Město). Domnia sa a fost caracterizată de o transformare profundă a imperiului și este considerată perioada de aur a Boemiei. În 1348 a fondat Universitatea din Praga, numită după el, prima universitate din Europa Centrală. Acest lucru a servit ca un teren de formare pentru birocrați și avocați. Curând Praga a apărut ca centru intelectual și cultural al Europei Centrale. Bohemia au rămas neatinsă de ciumă. A organizat statele imperiului sub forma unor confederații pacifiste, în care orașele imperiale aveau un rol important. A reușit să obțină dominația imperială asupra frontierelor estice printr-o succesiune de tratate cu Habsburgii, prin cumpărarea Brandenburgului și prin asigurarea vasalității statelor cruciate din Prusia și Livonia.

În timpul domniei sale a fost adoptată Bula de Aur, textul constituțional fundamental al Sfântului Imperiu Roman.

Prin căsătoria cu Ana de Bavaria, fiica lui Rudolf al II-lea de Bavaria, conte palatin de Rin, a făcut alianță cu habsburgii.[2] În 1350 regele a fost vizitat la Praga de tribunul roman Cola di Rienzo care l-a îndemnat să meargă în Italia unde poetul Francesco Petrarca și cetățenii Florenței implorau prezența sa acolo.[3] Surd la rugăminți Carol l-a ținut prizonier pe Cola timp de un an apoi l-a dat ca prizonier Papei Clement la Avignon.

În afară de Praga, Carol a încercat să-și extindă terenurile coroanei Boemiei, folosind autoritatea sa imperială să obțină feude în Silezia, Oberpfalz și Franconia.

Carol al IV-lea a suferit de gută, o boală dureroasă obișnuită în acele vremuri.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Vita Caroli
  2. ^ Carol rămăsese văduv în 1348
  3. ^ Francesco Petrarca Epistolae familiares X.1, XII.1, XVIII.1; See also: E.H. Wilkins Life of Petrarch (Chicago, 1961) 97, 112, 134 resp.


Predecesor:
Ioan
Conte de Luxemburg
1346 - 1378

Succesor:
Wenceslaus


Predecesor:
Ioan
Rege al Boemiei
1346 - 1378

Succesor:
Wenceslaus


Predecesor:
Ludovic IV
Rege al Germaniei
până în 1347 în opoziție cu
Ludovic IV
1346 - 1378

Succesor:
Wenceslaus


Predecesor:
Ludovic IV
Rege al Italiei
1355 - 1378

Succesor:
Wenceslaus


Predecesor:
Ludovic IV
Sfânt Împărat Roman
1355 - 1378

Succesor:
Vacant
până la Sigismund


Predecesor:
Ludovic IV
Rege al Burgundiei
1365 - 1378

Succesor:
Wenceslaus




Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Carol al IV-lea al Sfântului Imperiu Roman