Piatră preţioasă
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Pietrele preţioase sunt minerale care, din punct de vedere estetic, arată frumos, fiind folosite ca pietre în bijuterii. După calităţile estetice, ele se împart în pietre preţioase (numite şi pietre nestemate) şi pietre semipreţioase.
În afară de originea minerală (anorganică) mai pot fi şi de origine organică (fosile) ca de exemplu chihlimbarul, sau perlele şi coralii.
Ştiinţa care se ocupă cu studiul pietrelor preţioase este „Gemologia”.
Cuprins |
[modifică] Istoric
Este probabil ca pietrele să fi fost folosite ca bijuterii încă din epoca de piatră.
În perioada antică, pietrele preţioase erau folosite ca podoabă împreună cu aurul şi argintul sau cu alte materiale. Diamantul era deja pe atunci o piatră preţioasă foarte apreciată. Pe lângă diamant erau cunoscute şi folosite ca bijuterii, smaraldul, rubinul, safirul şi berilul sau chihlimbarul. Nestematele, care deja pe atunci aveau o valoare considerabilă, erau frecvent imitaţii, ca de exemplu agatul prin ardere sau colorare vândut ca piatră preţioasă veritabilă. În antichitate şi Evul Mediu pietrele preţioase erau numai rotunjite prin şlefuire. Şlefuirea cu faţete apare abia după perioada Marilor descoperiri geografice (1492).
[modifică] Piatra şi "data naşterii"
| Lună | Piatra Preţioasă |
|---|---|
| Ianuarie | Granat |
| Februarie | Ametist |
| Martie | Acvamarin |
| Aprilie | Diamant |
| Mai | Agat sau Smarald |
| Iunie | Perlă sau Piatra lunii |
| Iulie | Rubix sau Onix |
| August | Cornalină sau Peridot (Olivină) |
| Septembrie | Crisolit sau Safir |
| Octombrie | Beril, Turmalină sau Oval |
| Noiembrie | Topaz |
| Decembrie | Turcoază sau Zircon |
[modifică] Cultură de diamante
Diamantele sintetice pot fi produse în laborator supunând carbonul unor presiuni şi temperaturi foate înalte. Poate fi folosit aproape orice material bogat în carbon, inclusiv zahărul şi alunele. Primele diamante sintetice de înalta calitate au fost produse în 1970.
[modifică] Nestemate faimoase
Cel mai mare diamant descoperit vreodată, cu greutatea de 3 106 carate (621,2 g), numit "Cullinan", i-a fost oferit regelui Angliei, Edward al VII-lea, de catre guvernatorul Transvaal-ului. A fost tăiat în mai multe pietre încorporate în coroana regală britanică.
Koh-i-Noor (Muntele Luminii) a făcut parte iniţial din comoara capturată de la moguli de şahul Iranului, în 1739. Recucerit către Sikhs, a fost luată de Anglia când a cucerit Punjabul.
[modifică] Perlele
Perlele sunt nestemate neminerale produse de stridii. Când un fir de nisip e prins de cochilie, stridia îl acoperă cu sidef, o substanţă protectoare pe care o foloseşte la căptuşirea cochiliei.
[modifică] Tăiere şi şlefuire
Pietrele opace şi translucide sunt tăiate cu fundul plat şi partea superioară rotunjită (în caboşon) şi şlefuite de polizor. Majoritatea pietrelor transparente sunt tăiate cu un ferăstrău şlefuite pentru a crea multe "faţete" care exploatează cel mai bine lumina şi culoarea pietrei. Cele mai cunoscute şlefuiri sunt "picătură", "pas", "briliant" şi "trandafir".
[modifică] Duritate maximă
Fiind cel mai dur material natural cunoscut, diamantul se foloseşte şi în industrie pentru unelte de tăiat (burghie, ferăstraie, strunguri) şi ca abraziv. Unele diamante sintetice sunt foarte dure; fiind şi buni conductori termici, sunt folosite în electronică şi telecomunicaţii şi în producerea de componenţi pentru laser.
[modifică] Minerale
Mineralele, care au o calitate corespunzătoare, sunt folosite ca nestemate. Astfel, după felul diferit al mineralului se poate aminti diamantul, chihlimbarul, malachitul, care, din punct de vedere al calităţii, sunt categorisite după diferite criterii. Un criteriu frecvent de stabilire a calităţii unei pietre preţioase este:
- gradul de transparenţă,
- puritatea,
- culoarea,
- mărimea
- modul de şlefuire,
Astfel, valoarea diamantului este stabilită după: greutate care este măsurată în carate (1 carat = 0,2 g), puritate, culoare, modul de şlefuire a faţetelor. La unele minerale apar incluziuni străine (impurităţi) în masa cristalului, care determină creşterea valorii. Nestematele sunt tratate frecvent termic, sau radioactiv, pentru a le îmbunătăţi calităţile optice. De exemplu, după un tratament termic, culoarea ametistului (o varietate de cuarţ) se schimbă din violet în galben, în cazul acesta fiind numit „citrin”. În Germania nestematele tratate trebuie să fie etichetate ca atare şi tratamentele trebuie aduse la cunoştinţa cumpărătorului.
Mineralele folosite ca pietre preţioase pot fi produse şi pe cale sintetică, ca de exemplu zirconia (ZrO2 o imitaţie de diamant) sau corindonul. Calitatea mineralelor sintetice s-a îmbunătăţit substanţial în ultimul timp, determinând folosirea lor pe scară tot mai largă.
[modifică] Pietre preţioase
Piatră preţioasă este considerat un mineral rar, pur, de o frumuseţe deosebită, cu o duritate relativ mare pe scara Mohs, care este frecvent folosit ca bijuterie. Încadrarea mineralelor în această categorie este frecvent de natură subiectivă, fiind determinată de cultură sau de epoca în care este apreciată valoarea mineralului. Cele mai cunoscute pietre preţioase sunt: diamantul, rubinul, safirul şi smaraldul.
La modă este, de obicei, piatra preţioasă şlefuită cu faţete asemănătoare cristalului, prin care se dă o formă estetică şi se accentuează, luciul şi efectul de reflectare a luminii. Cel mai reprezentativ exemplu fiind şlefuirea diamantului cu faţete multiple de tipul briliantului. Pietrele preţioase şlefuite sunt numit în vorbirea curentă giuvaeruri.
[modifică] Clasificare
Pe lângă proprietăţile folosite pentru clasificare, care au fost deja amintite, ca transparenţă, puritate şi culoare, mai există unele criterii care se i-au în considerare ca:
- formula chimică: diamantul fiind un carbon pur cristalizat, sau rubinul este un oxid de crom şi aluminiu Al2O3
- sistem de cristalizare: care poate fi cubic, triclinic, monoclinic etc.
- habitus care ne indică sub ce formă poate fi găsit mineralul în natură
- culoarea poate defini diferite variante ca de exemplu la corindon
- alte criterii sunt: indice de refracţie, unghi de dispersie, duritate, clivaj, luciu, pleochroismus etc.

