Ferăstrău
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Pentru alte sensuri, vezi Ferăstrău (dezambiguizare).
Ferăstrău se numește o unealtă sau mașină-unealtă prevăzută cu o lamă, o bandă sau un disc de oțel, cu dinți ascuțiți, pusă în mișcare manual sau pe cale mecanică și folosită pentru tăiatul unor materiale precum lemne, metale etc. [1]
Ceaprazul [modificare]
Poziționarea alternativă a dinților de ferestrău într-o parte și în alta, în afara planului pânzei, pentru a face mai ușoară tăierea materialului, se numește ceapraz.[2]
Operațiunea de încovoiere a dinților ferăstrăului, pentru a realiza ceaprazul, se numește ceaprăzuire.[2]
Principalele tipuri de ceaprăzuire sunt următoarele:[3]
- Ceaprăzuire standard (un dinte spre dreapta, unul spre stânga și unul drept)
- Ceaprăzuire dreapta-stânga (un dinte spre dreapta și unul spre stânga)
- Ceaprăzuire grupată (doi dinți spre dreapta, doi dinți spre stânga și unul drept)
Note [modificare]
- ^ DEXonline: Ferăstrău
- ^ a b Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998
- ^ Tipuri de ceaprăzuire