Fosilă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

(Redirecţionat de la Fosile)

Fosilă (lat. fossilis „dezgropat“; numit în l.germană şi Petrefakt): acest termen este utilizat pentru resturile sau urmele biologice ce au vârsta de peste 10.000 de ani in istoria pământului.
Această perioadă de timp corespunde perioadelor geologice de la începutul holocenului, iar în paleontologie pleistocen / holocen, urmele, sau resturile bilologice ce provin după această perioadă sunt numite urme recente sau actuale.
Unele fosile constituie resurse energetice deosebit de importante ca petrol, gaze naturale, sau din plante carbonizate în condiţii speciale s-au format cărbunii.
Prin anumite condiţii de mediu se pot conserva parţial sau total corpurile animalelor sau plantelor preistorice, în unele cazuri se pot găsi excremente pietrificate, acestea fiind numite coprolite.

Fosila unui Ichthyozaurus din sud-vestul Germaniei

[modifică] Bijuterii fosile

Cihlimbarul e răşina fosilizată a unor conifere de mult dispărute. Majoritatea cihlimbarelor au circa 70 de milioane de ani vechime şi au fost la mare cautare în secolul XIX. Câteodată, în răşină erau prinse mici insecte, care s-au păstrat astfel foarte bine. Lemnul negru fosilizat, cunoscut drept gagat, a fost foarte popular în epoca victoriană, când era cioplit, şlefuit sau tăiat, fiind folosit mai ales pentru bijuterii de doliu.

[modifică] Tipuri de fosile

Cele mai cunoscute fosile provin de la creaturi care au avut in organism parti dure - oase sau cochilii.

Nume	Formă	Comentarii
Stromatolite	Bacterii coloniale	Structuri stratificate de sedimente în care s-au păstrat colonii de bacterii. Circa 3 500 milioane ani vechime
Amoniţii	Moluşte cu cochilii răsucite	Asomănătoare ca aspect cu modernul Nautilus. Bune fosile index. Dispariţie bruscă în masă acum 65 milioane de ani
Brahiomode	Crustacee cu bivalve	Una din cele mai comune forme de viaţă, numite şi crustacee lampă, pentru că seamănă cu lămpile romane cu ulei
Trilobiţi	Antropod marin	Numeroase - în creştere, îşi lepădau regulat exoscheletele care s-au fosilizat adesea.
Belemnite	Moluşte marine cu cochilie lungă, conică şi ascuţită	Înrudite cu sepia, caracaţita şi calamarul modern; se credea odată că ramaşiţele unui trăsnet din Rai
Crinoide	Echinoderme, crini de mare	Există încă 700 de specii cunoscute.

[modifică] Interpreterea greşită a fosilelor

Înainte ca geologii să declare că Pământul avea milioane, şi nu mii de ani vechime, au fost emise diferite explicaţii pentru fosile.

Vechii greci credeau că craniile elefanţilor preistorici erau rămăşiţele ciclopilor, pentru că gaura din care ar fi ieşit trompa seamănă cu scobitura unui ochi de uriaş.
Reptilele marine, ca ihtiozaurii, "dovedeau" existenţa "dragonilor marini". Ihtiozaurii mâncau belemite despre ale căror cochilii interne, în formă de glonţ, se credeau că sunt trăsnete trimise din cer.
În secolul XVIII, Johann Scheuchzer gândea că fosilele sunt dovada potopului biblic. El a interpretat fosila unei salamandre uriaşe drept un om care se înecase.

[modifică] Omul de Piltdown

În 1910, geologul Charles Dawson a descoperit la Piltdown Common, în Sussex, Anglia, fragmente de craniu, maxilar şi dinţi asemănători cu a unei maimuţe. 2 ani mai târziu, curatorul apartamentului de paleontologie al British Museum, Arthur Smith Woodward, a pretins că fragmentele reprezentau veriga lipsă în evoluţia de la maimuţă la om. Abia în 1954 testele au dovedit că era un fals. Craniul avea doar 600 ani, iar maxilarul şi dinţii aparţineau unui urangutan.

[modifică] Urme de viaţă

Fosilele care nu sunt rămăşiţe de plante sau animale, dar care duc dovezi despre organismele preistorice se numesc urme fosile şi includ:

Urme şi amprente de labe lăsate de animale în sedimente, transformate apoi în roci.
Tunele făcute de creaturi care săpau în sedimente, roci sau lemn care, apoi, s-au solidificat ori s-au umplut cu minerale.
Fecale fosilizate şi pietre din stomacul dinozaurilor.

[modifică] Termeni

Prima oară denumirea de fosilă a utilizat-o cercetătorul german Georgius Agricola în anul 1546 în tratatul său De natura fossilium , denumiri sinonime fiind Petrefakt şi Pietrificări, nefiind clar diferenţiat acest termen de minerale artefakte considerate frecvent concreţiuni de minerale fără a face legătura cu originea lor biologică.
Primul face această diferenţiere şi arată originea biologică (vieţuitoare) a fosilelor este călugărul Nicolaus Steno şi combate teoria de jocuri ale naturii.
Ştiinţa care se ocupă cu studiul fosilelor este paleontologia.
Unele forme de Amonit din grupa nautiloidelor sunt considerate ca forme aberante în încercarea de clasificare a fosilelor în:

Fosile la care s-a păstrat corpul vieţuitoareler preistorice (numai scheletul sau şi părţile moi)
Fosile pietrificate care i-au naştere prin impregnarea minerală ulterioară a corpului organismului
Fosile urme, sunt de fapt amprente rămase de la organismele vii, ca urma piciorului, resturi corporale, de hrană, excremente, ouă, sau cuib.

După mărimea lor pot fi Macrofosile, Microfosile şi cele mai mici numite Nanofosile văzute numai sub un microscop electronic.

[modifică] Formare

Disciplina care se ocupă cu recunoaşterea şi cu modul şi fazele de formare a fosilelor se numeşte Tafonomie.

Existenţa fosilelor a folosit la documentarea teoriei evoluţioniste din biologie, ajutând în studiul speciilor dispărute ca: trilobiţii, amoniţii, feriga uriaşă (cu seminţe), sau dinozaurii, care mult timp au fost consideraţi ca jocuri ale naturii.