Perioada Marilor descoperiri
Perioada Marilor descoperiri este o perioadă de timp între secolul al XV-lea și secolul al XVIII-lea. Printre altele, Marile descoperiri au schimbat radical tabloul cunoștințelor despre Pământ și Univers.
Cuprins |
Condiții determinante [modificare]
Condițiile care au favorizat aceste descoperiri au fost:
- dezvoltarea tehnicii construcției navale, cu corăbii mai robuste cu care se puteau efectua călătorii mai lungi
- dezvoltarea și perfecționarea instrumentelor de navigație, ajutând la o mai bună orientare pe mare, de exemplu "Oul de Nürnberg" descoperit probabil de Peter Henlein,
- apariția capitalismul timpuriu care stimulează interesele pentru comerț pe mare, având drept urmare constituirea primelor companii comerciale; în același timp Drumul Mătăsii își pierde din importanță
- interesele religioase ale bisericii, în special a celei catolice, de a converti "Lumea nouă" la creștinism
- interesele marilor puteri maritime din acea perioadă de a se extinde prin colonii, un exemplu este "Hotărârea de la Tordesillas" a papei (1494), care împarte globul între Spania și Portugalia ca un măr tăiat în două. Contractul din Madrid precizează folosirea resurselor naturale din "Lumea nouă".
Marile descoperiri geografice [modificare]
Această periodă istorică se referă în primul rând la descoperirile din Europa și este împletită cu perioada Renașterii cu care se continuă, cele două fiind relativ greu de separat. Marile descoperiri se referă și la expansiunea europeană peste Oceanul Atlantic și Oceanul Pacific, aceasta numindu-se "Perioada Marilor descoperiri geografice", când exploratorii Pământului depășesc hotarele "lumii vechi", așa cum au fost:
- Vasco da Gama
- Bartolomeu Diaz
- Francis Drake
- Jacques Cartier
- Cristofor Columb,
- Ferdinand Magellan,
- și mai târziu James Cook.
Prin călătoriile lor de explorare a lumii aceștia au întregit tabloul cunoștințelor despre globul pământesc din secolul XVIII-lea.
Vezi și articolul Marile descoperiri geografice.
Marile descoperiri din alte domenii [modificare]
- În același timp cu descoperirile geografice, descoperirile arheolgice întregesc cunoștințele despre lumea antică, de exemplu Johann Joachim Winckelmann prin descoperirea orașului Pompeii.
- Marile descoperiri geografice atrag după sine și dezvoltarea cartografiei, aici putându-se aminti Martin Behaim și Gerhard Mercator. Acesta din urmă a fost primul care a reușit proiecția globului pe un plan, care a facilitat crearea și reproducerea hărților pe coli de hârtie plane obișnuite.
- Cunoștințele astronomice vor fi de asemenea dezvoltate prin descoperirile lui Tycho Brahe, Nikolaus Kopernikus, Isaac Newton și Johannes Kepler; de acestea profită și navigatorii pe mare.
Legături externe [modificare]
- Ricardo Duchesne: The Faustian impulse and European exploration, The Fortnightly Review 2012
| Istoria geografiei | |
|---|---|
| Perioada Marilor descoperiri ·Determinism ecologic ·Geografie regională · Revoluție cantitativă · Geografie critică |