Perioada interbelică

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Perioada interbelică desemnează intervalul de 21 de ani între cele două Razboaie Mondiale (1918-1939).

A fost o perioadă zbuciumată în care, în ciuda păcii aparente, conflictele erau în stare latentă. Acum se concretizează cele două ideologii opuse care au schimbat faţa lumii: fascismul, nazismul în special şi comunismul. Aceste două ideologii câştigă tot mai mult teren pe fondul unei apatii generale din partea democraţiilor europene. Anii de după război au fost deosebit de grei pentru fostele Puteri Centrale, care pierduseră războiul, în special pentru Austro-Ungaria care se va destrăma şi pentru Germania care va suferi din cauza obligaţiei de a plăti daune de război. Rata şomajului va creşte, inflaţia va atinge cote nebănuite, violenţa stradală va instaura o stare de asediu. Pentru celălalte state situaţia nu va fi cu mult mai bună, toate fiind nevoite să se reclădească după război. Statele Unite se vor confrunta cu un val de imigranţi, în special italieni. Anii '20 vor fi dominaţi de luptele între bandele de gangsteri, din cauza prohibiţiei. De asemenea, epoca interbelică a fost una de emancipare culturală, marcându-se o schimbare a moravurilor şi a modei. Este epoca jazz-ului şi a romanţelor. Acum se dezvoltă arta cinematografică, teatrul de stradă şi radioul, care vor juca un important rol propagandistic în Germania nazistă.