Palatul Cantacuzino (Florești)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Palatul Cantacuzino
Palatul "Micul Trianon"
Palatul "Micul Trianon"
Poziționare
Localitate Florești
Țara  România
Creare
Arhitect Ion D. Berindey
Data începerii construcției 1911
Clasificare
Cod LMI PH-II-a-A-16490
Acest articol se referă la Palatul Cantacuzino sau „Micul Trianon” din Florești, Prahova. Pentru alte clădiri purtând numele de Cantacuzino, vedeți Palatul Cantacuzino.
Vedere din faţă
Vedere din spate
În planul îndepărtat se vede turnul de apă care alimenta ansamblul arhitectonic
Vedere din spate - detaliu

Palatul Cantacuzino, supranumit și „Micul Trianon”, a fost construit la Florești, județul Prahova de boierul Gheorghe Grigore Cantacuzino, zis Nababul, pentru nepoata sa, Alice, fata celui de-al treilea fiu al său, Mihail G. Cantacuzino. Palatul a fost realizat de meșteri francezi, într-un stil eclectic francez, dominat de elemente rococo și neoclasice, după planurile arhitectului Ion D. Berindey, care mai proiectase pentru același boier palatul aflat pe Calea Victoriei nr. 141, cunoscut sub denumirea de Palatul Cantacuzino din București, care adăpostește, în prezent, Muzeul Național „George Enescu”.[1]

Proiectul arhitectului Ion Berindey se inspira din arhitectura palatului Micul Trianon, situat în grădina Palatului Versailles din Franța.[2] Construcția, realizată în stilul "Mavros", a beneficiat de toate cuceririle tehnicii din epocă, inclusiv betonul armat, șina de cale ferată și granitul, folosite în premieră de Anghel Saligny la podul Regele Carol I de la Cernavodă.[3]

Alegerea arhitectului Berindey pentru construirea Palatelor Cantacuzino din București și Florești are următoarea explicație: în 1898, Ion Berindey fusese numit arhitect-șef al Ministerului de Interne, funcție pe care a ocupat-o până în 1901. În această calitate a colaborat cu George Grigore Cantacuzino, care era ministru de Interne.[4]

Descriere[modificare | modificare sursă]

Palatul, cunoscut la început ca „Palatul Domniței“, avea la parter 15 încăperi, din care o mare sală de onoare de 70 mp. Construit din cărămidă și placat pe exterior cu travertin, palatul are la fațada principală o colonadă ce închide o terasă spre care răspund ușile.[5]

Palatul lui George Grigore Cantacuzino imită ca structură Micul Trianon, fiind construit pe 3 nivele inegale (demisol, parter și etaj), dar împrumută o parte din elementele fațadei de la Marele Trianon. Cele zece coloane neoclasice ce ritmează fațada palatului de la Florești sunt grupate în perechi, cu excepția extremelor, ca la Marele Trianon, care are însă șaisprezece coloane.
Pe fațada sudică a Palatului Cantacuzino, între cele două corpuri decroșate, deasupra intrării holului de onoare, la nivelul etajului unu, se află o splendidă sculptură în basorelief, reprezentand doi îngeri care poartă blazonul familiei. Remarcabile, prin desăvârșita lor frumusețe, sunt ancadramentele ferestrelor, sculptate în piatră de Albești, cu motive diferite pentru fiecare dintre cele trei nivele inegale ale palatului. Zidurile exterioare au peste un metru grosime iar fundația palatului și întregul demisol sunt realizate din piatră brută, ceea ce și explică păstrarea aproape intactă a primului nivel.[6]

Pentru finisajele exterioare s-a folosit calcarul alb de Albești, material considerat la acea vreme ca fiind la fel de prețios ca marmura. Pentru a crea o ambianță armonioasă și elegantă, boierul Cantacuzino a plantat arbuști de esență rară în jurul palatului.[7]

În fața palatului a fost amenajată și o piscină, a cărei formă se poate distinge și în zilele noastre. Palatul avea un sistem de încălzire centrală asemănător cu cel de la Castelul Peleș și mai multe săli de bal destinate oaspeților dornici de distracție.[8]

Turnul de apă

După modelul parcurilor franțuzești, în fața palatului se întindea un mare bazin cu apă, astăzi secat și mai multe terase care coborau în trepte spre lunca Prahovei. Din bazin, apa se scurgea într-un canal cu apă, care traversa tot parcul și poate fi urmărit și astăzi, deși secat, până la vărsarea în Prahova. Peste acest canal cu apă, se trecea peste mai multe podețe, dintre care unul, cel mai mare, se păstrează foarte bine și astăzi. În parc erau înălțate mai multe statui din piatră, ale căror fragmente se mai văd risipite prin iarbă. Tot în incinta parcului, la o mică distanță de palat, se află o altă construcție impunătoare, un imens castel de apă înalt de 30 metri (declarat monument, cu cod LMI PH-II-m-A-16490.02), care seamănă izbitor cu Turnul Chindiei de la Târgoviște, pe care în mod sigur a vrut să îl imite.[9]

În urma primei vizite la palat, Maria Tescanu Rosetti, nora lui George Grigore Cantacuzino și soția lui George Enescu descrie astfel cadrul natural în care a fost construit palatul:[4]

"Adevărat paradis terestru, cu atât mai impresionant cu cât nici de pe calea ferată ce traverseaza câmpia între Florești și Băicoi, nici împrejurimile prăfuite ale proprietății, nici drumul desfundat care leagă gara de castel nu lăsau să se întrevadă ceva asemănător. Colorit bogat, armonios împărțit: straturi înflorite, catifeaua de un verde intens a pajistilor netede, carpeni rămuroși, tunși impecabil, tufe pline de flori mirositoare; bazine, fântâni arteziene dupa moda franceză, linia clasică a aleilor lungi, cu pietrișul fin bine netezit, care aminteau grădinile de la Versailles, înviorate de asfințitul soarelui de mijloc de august; pâlcuri de vile luminoase și de pavilioane vesele, împodobite cu capucine și mușcate (fiecare copil dispunea la Florești de locuința sa personală, așezată în jurul corpului principal, doar mesele se luau în comun)".

Istoric[modificare | modificare sursă]

Blazonul familiei păstrat deasupra intrării din spate

Lucrările, începute în 1911 erau aproape terminate în 1913, când Nababul a murit, pe neașteptate, de pnmeumonie. Mai trebuiau făcute doar unele finisaje interioare. Mihail, fiul lui Grigore Cantacuzino, care a moștenit palatul, nu s-a simțit atras de terminarea proiectului, așa că pur și simplu a încuiat palatul și nu a finalizat lucrările.[2] Din acel moment, a început degradarea palatului. În Primul Război Mondial, germanii au luat tabla de cupru de pe acoperiș și sobele de teracotă.[10] Și cutremurul din 1940 l-a afectat serios. Generalul Friedrich Paulus, mare iubitor de artă, a scris în memoriile sale: "Valea Prahovei, pe lângă petrol și Castelul Peleș mai are o bogăție de neprețuit: palatul Micului Trianon, mai izbutit și măreț decât originalul de la Paris".[11] A urmat prăpădul lăsat în urmă de ruși în al Doilea Război Mondial, care au furat tot ceea ce era de valoare.[3]

În 1945 construcția se afla în proprietatea fiicei acestuia, Alice Cantacuzino, care cere Comisiunii Monumentelor Istorice trecerea ei sub protecție legală. Comisiunea a acceptat cererea, apreciind frumusețea parcului și însemnătatea istorică a locului frecventat de numeroase personalități.[12]

Naționalizarea din 1948 a deposedat familia de întreaga proprietate, care a fost preluată de stat.

Ce a rămas din palat, anexe și parcul de aproape 150 de hectare a fost transformat de comuniști într-o unitate de dresaj canin. După 1965, pe domeniu s-a înființat un sanatoriu TBC, care funcționează și până în ziua de azi.[10] La cutremurul din 1977 s-au dărâmat coșurile. Tot atunci au căzut și zidurile interioare.[11] Distrugerile directe au fost întreprinse și de săteni care au demontat tot ce se putea sau chiar au demolat pentru a refolosi materialele de construcție.[10]

Vedere din lateral

Situația prezentă[modificare | modificare sursă]

După Revoluția Română din 1989 au apărut inițiative de renovare dar toate s-au lovit în primul rând de existența sanatoriului TBC. Acesta ar trebui închis și, pentru a elimina complet pericolul, ar fi nevoie de măsuri extreme, inclusiv înlocuirea unui strat de jumătate de metru de pământ din împrejurimi.[10] Mai nou, palatul suferă din cauza unei ciuperci litofage, un fel de cancer al pietrei.[11] Nici interpelarea solistei de operă Eugenia Moldoveanu în Parlamentul României, din 22 aprilie 2003[13], în perioada în care a fost deputat de Prahova, nu a avut succes, Ministerul Culturii invocând lipsa fondurilor necesare refacerii unui palat cu care alții s-ar mândri.[14] În consecință nu s-a făcut nimic.[10]

După Revoluție, palatul a fost retrocedat urmașilor Nababului, care l-au vândut în 2009 lui Radu Tudorache, primul consultant al Google în România. Fost șef în Autoritatea Națională de Reglementare a Comunicațiilor, Radu Tudorache este acum unul dintre proprietarii fondului de investiții Newarch Investments. Încă nu se cunosc planurile noului proprietar cu privire la soarta palatului. Se estimează că pentru restaurarea clădirii ar fi necesari 20 de milioane de euro.[15]

În prezent, palatul este înscris în lista monumentelor istorice din județul Prahova din 2010 cu cod LMI PH-II-m-A-16490.01, sub titulatura Palatul "Micul Trianon”-ruine.[16]

Evenimente[modificare | modificare sursă]

Fiind oaspete al acestui palat, poetul Grigore Alexandrescu a scris aici poezia „Viața câmpenească“.[5]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Conservatorul milionar, 12 decembrie 2005, Irina Munteanu, Jurnalul Național, accesat la 19 ianuarie 2014
  2. ^ a b Micul Trianon, marele dezastru, 27 decembrie 2007, Toma Roman Jr, Jurnalul Național, accesat la 19 ianuarie 2014
  3. ^ a b Micul Trianon de la Floresti - poveste, probleme, perspectiva
  4. ^ a b CONTRIBUTII/ Elitele si arhitectura rezidentiala (IX). O plimbare prin Micul Trianon, 16 martie 2010, Narcis Dorin Ion, Ziarul de Duminică, accesat la 19 ianuarie 2014
  5. ^ a b Conacul Floresti
  6. ^ Scurt istoric al Palatului Cantacuzino de la Florești
  7. ^ Palatul „Micul Trianon”
  8. ^ Replica Trianonului de la Versailles
  9. ^ Florești Prahova. Palatul Cantacuzino
  10. ^ a b c d e Micul Trianon
  11. ^ a b c Micul Trianon de la Floresti-Prahova, distrus de nepasarea autoritatilor si de bacilul Koch, 7 iunie 2005, Adevărul, accesat la 19 ianuarie 2014
  12. ^ Domeniul Cantacuzino din Floresti Prahova
  13. ^ Ședința Camerei Deputaților din 22 aprilie 2003
  14. ^ Micul Trianon de la Floresti, loc de pascut pentru caprele localnicilor - Presa regionala 2007, 21 mai 2007, Marius Nica, HotNews.ro, accesat la 19 ianuarie 2014
  15. ^ Palatul Cantacuzinilor din Florești a fost vândut consultantului Google pe România
  16. ^ Lista monumentelor istorice 2004 - modificări și completări - Județul Prahova

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Videoclip