Castelul Hunedoarei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Castelul Corvinilor
RO HD Hunedoara castle panorama 3.jpg
Poziționare
Coordonate Coordonate: 45°44′57.7608″N 22°53′18.078″E / 45.749378000°N 22.88835500°E / 45.749378000; 22.8883550045°44′57.7608″N 22°53′18.078″E / 45.749378000°N 22.88835500°E / 45.749378000; 22.88835500
Localitate Hunedoara
Țara  România
Adresa Str. Curtea Corvineștilor nr. 1-3
Creare
Data finalizării Castrul vechi: secolul al XIV-lea
A doua fază: secolul al XV-lea
A treia fază: 1458-1480
A patra fază: secolul al XVII-lea
Ultima fază: secolul al XIX-lea
Clasificare
Cod LMI HD-II-m-A-03344

Castelul Hunedoarei, numit și Castelul Corvinilor, al Corvineștilor sau al Huniazilor,[1] este cetatea medievală a Hunedoarei, unul din cele mai importante monumente de arhitectură gotică din România.

Este considerat unul dintre cele mai frumoase castele din lume, fiind situat în „top 10 destinații de basm din Europa”.[2]

Istoric[modificare | modificare sursă]

Castelul a fost ridicat în secolul al XV-lea de Ioan de Hunedoara pe locul unei vechi întărituri, pe o stâncă la picioarele căreia curge pârâul Zlaști. Este o construcție impunătoare, prevăzută cu turnuri, bastioane și un donjon. Acoperișurile sunt înalte și acoperite cu țiglă policromă. Castelul a fost restaurat și transformat în muzeu.

Castelul Huniazilor în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-73

Cetatea a fost una dintre cele mai mari și vestite proprietăți ale lui Ioan de Hunedoara. Construcția a cunoscut în timpul acestuia însemnate transformări, servind atât drept punct strategic întărit, cât și drept reședință feudală. Cu trecerea anilor, diverșii stăpâni ai castelului i-au modificat înfățișarea, îmbogățind-ul cu turnuri, săli și camere de onoare. Galeria și donjonul - ultimul turn de apărare (turnul "Ne boisa" = Nu te teme), rămase neschimbate de pe timpul lui Ioan de Hunedoara, precum și Turnul Capistrano (după numele lui Ioan de Capistrano, un vestit călugăr de la curtea castelului) reprezintă câteva dintre cele mai semnificative părți ale construcției. Mai pot fi amintite Sala Cavalerilor (o mare încăpere de recepții), Turnul buzduganelor, Bastionul alb care servea drept depozit de bucate și Sala Dietei, având medalioane pictate pe pereți (printre ele se găsesc și portretele domnilor Matei Basarab din Țara Românească și Vasile Lupu din Moldova). În aripa castelului numită Matia se mai deslușește destul de vag, o pictură referitoare la legenda cu corbul de la care se zice că își trag numele urmașii lui Ioan de Hunedoara (Corvini). În curtea castelului, alături de capela zidită tot în timpul lui Ioan de Hunedoara, se află o fântână adâncă de 30 de metri. Conform legendelor, această fântână ar fi fost săpată de trei prizonieri turci, cărora li s-a promis libertatea dacă vor ajunge la stratul de apă. Dar după 15 ani de trudă, când au terminat fântâna, stăpânii nu s-au ținut de cuvânt. Se spunea că inscripția de pe zidul fântânii inseamnă „Apă ai, inima n-ai”. În realitate, conținutul descifrat de specialiști este Cel care a scris această inscripție este Hasan, care trăiește ca rob la ghiauri, în cetatea de lângă biserică.

Localizare[modificare | modificare sursă]

Accesul la Castelul Corvinilor se poate realiza pe DN7 (E15) până în dreptul localității Sântuhalm, dinspre est sau vest, iar de acolo urmând DJ 687 până în orașul Hunedoara. Intrarea se face dinspre localitatea Sântuhalm urmând bulevardele Traian, Republicii și Libertății. Vezi harta: [3] Geografic monumentul este situat în centrul județului Hunedoara, în partea sud-vestică a Municipiului Hunedoara, pe ultimele ramificații estice ale munților Poiana Ruscă.

Legende[modificare | modificare sursă]

Legenda corbului:

Pe blazonul familiei Corvinilor este inscripționat un corb care ține în cioc un inel de aur. Atribuirea acestui simbol al familiei are o legendă. Se spune că Ioan de Hunedoara era fiu nelegitim al lui Sigismund de Luxemburg, rege al Ungariei, cu o frumoasa femeie din Țara Hațegului, pe nume Elisabeta.

Pentru a o feri de necinste, regele îi dă de soț pe unul din vitejii săi, Voicu, dăruindu-i totodată și un inel ca și dar pentru copilul nenăscut, cu scopul de a fi recunoscut atunci când va crește și va merge la curtea regală. În timpul unei călătorii facută de familia lui Voicu, poposind pentru a prânzi, inelul este uitat pe o margine a ștergarului pe care erau puse merindele. Un corb, atras de strălucirea inelului îl fură încercând să plece cu el. Copilul Ioan de Hunedoara ia un arc și săgetează corbul, recuperând astfel inelul. Atunci când crește și ajunge la curtea regală, povestește această pățanie, iar regele, impresionat de această istorie, decide ca simbolul familiei hunedorenilor să fie corbul cu inel de aur în cioc.

De altfel, și numele familiei provine din latinescul “Corvus”, care înseamnă “Corb”, o pasăre care simboliza cu totul altceva în evul mediu, și anume înțelepciunea și longevitatea.

Legenda fântânii:

Se povestește despre această fântână că a fost săpată de către trei prizonieri turci pe care Ioan de Hunedoara îî ținea în castel. Ioan le promite celor trei că îi va elibera dacă vor săpa o fântână cu apă bună. Prizonierii, animați de speranța eliberării, sapă în stâncă timp de 15 ani și la 28 de metri adâncime reușesc să găsească prețioasa apă.

Numai că între timp Ioan murise iar soția sa, Elisabeta Szilagyi, a decis să nu respecte cuvântul dat de soțul său și nu îi eliberează pe cei trei turci, hotărând să fie uciși. Prizonierii, ca ultimă dorință, cer permisiunea să scrie pe cheile fântânii o inscripție: “Apă ai, inimă nu”, ca un reproș pentru promisiunea facută și nerespectată.

De fapt, inscripția descifrată de Mihail Guboglu glăsuiește astfel: “Cel ce-a scris-o este Hassan, prizonier la ghiauri în cetatea de langă biserică”. Caracterele vechi arabe conținute de inscripție datează de la mijlocul secolului al XV-lea. Poziția actuală a inscripției este pe unul dintre contraforții capelei.

Legenda construirii cetății din Hunedoara:

Din istoria vicariatului greco-catolic al Hațegului, dr. I. Radu, p. 9-10.

Spun că zâne trei deodat/Trei cetăți au ridicat/Una-n Hunead, cealaltă/La Grădiște-n deal înalt/Alta Orlea p-un deal mare,/Pe sub care Streiul trece/Cu șuvăitură tare,/Cu păstrăvi și apă rece./Când odata se-ntâlniră,/De cetăți s-au întrebat,/Ceste două sus săriră/Și superb au cuvântat:/Nostrele cetăți pe mâne/Ori ajute ori n-ajute/Domnul, gata le vom pune,/Hinedoara spune iute:/Si eu pest-o săptămână/De-mi ajută Dumnezeu,/Și-mi va fi cu îndemână/Voi fini tot lucrul meu./Iaca dar c-a ei cetate/Bună fu și azi se vede/Dar căzut-au celelalte/Stând zidiri cu iarba verde./Două zâne într-acea oră/Fier cumplit aridicară/Iute după Hinedoara/Învartind îl aruncară/Care către munți fugise/De mânia celor două/Și la țară mai sosise./Fierul muntele în două/L-au lovit și l-au tăiat,/D-ice muntele și nouă/Se numește Retezat.

În prezent[modificare | modificare sursă]

Deși este aflat încă în renovare (în septembrie 2010), castelul atrage zeci de mii de turiști anual, având 71.000 de vizitatori în prima jumătate din 2010.[4]

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Oliver Velescu, Castelul de la Hunedoara, ediția a II-a, Editura Meridiane, București 1968.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Octavian Floca, Regiunea Hunedoara - Ghid Turistic, p. 219, Ed. "1 Mai", Deva, 1957
  2. ^ Castelul Corvinilor din Hunedoara, în topul celor mai frumoase din lume
  3. ^ [1] Harta, coordonate GPS
  4. ^ Castelul Corvinilor face față crizei, 07 Septembrie 2010, evz.ro, accesat la 7 septembrie 2010

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Castelul Corvineştilor