Agorafobie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Agorafobia se definește prin teama de a fi singur în situații sau locuri, mai ales în locuri publice, care nu pot fi părăsite imediat sau în care ajutorul poate să nu fie disponibil în eventualitatea că ar apărea un atac de panică.[1][2][3]

Termenul agorafobie, care derivă din cuvintele grecești agora (ἀγορά) – piață și phobia (φόβία) – frică, a fost inițial folosit pentru a desemna o teamă patologică de spații deschise, întinse, de piețe, de locurile publice.

Elementul esențial al agorafobiei îl constituie teama în legătură cu faptul de a se afla în locuri sau în situații din care scăparea poate fi dificilă sau jenantă, sau în care nu este disponibil ajutorul în eventualitatea unui atac de panică ori a unor simptome similare panicii (frica de a nu avea un atac subit de amețeală ori un atac de diaree). Teama duce de regulă la evitarea unor situații și locuri, de exemplu de a fi singuri în afara casei (în supermagazine, străzi circulate, teatre, biserici), de a se afla singuri într-o mulțime, a călători singuri cu automobilul, autobuzul sau avionul ori a se afla singuri pe un pod sau într-un ascensor. Uneori, indivizi pur și simplu nu își părăsesc casa sau se tem a fi singuri acasă. Unii indivizi sunt capabili să se expună ei înșiși situațiilor sau locurilor temute, dar îndură aceste experiențe cu o teamă considerabilă. Adesea individul este mai capabil să se confrunte cu situația sau locul temut când este însoțit de un companion (soț, persoane cunoscute). Evitarea de către indivizi a situațiilor și locurilor publice le poate afecta acestora capacitatea de a se deplasa la serviciu ori de a-și îndeplini responsabilitățile domestice (de ex., mersul la cumpărături, ducerea copiilor la medic).

Debutul agorafobiei se situează între 18-35 de ani, primul episod apare brusc într-o anumită circumstanță, atrage după sine anxietatea și apare comportamentul de evitare. Pe măsură ce agorafobia progresează, pacienții devin din ce în ce mai dependenți de familie. Agorafobia este cea mai frecventa tulburare fobica, având o prevalența de 5-3%. 2/3 din bolnavii cu agorafobie sunt femei.

Agorafobia se numără printre cele mai grave și incapacitante tulburări psihice, întrucât interferă cu funcționalitatea individului în societate și în situațiile din locuri deschise sau cu responsabilitățile domestice. Datorită evoluției sale, de cele mai multe ori îndelungate, agorafobia este destul de refractară la tratament anxiolitic sau psihoterapie.

Articole conexe[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ The Encyclopedia of Phobias, Fears, and Anxieties. Facts on File. 2008.
  2. ^ Campbell's Psychiatric Dictionary. 2009.
  3. ^ Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (DSM-IV-TR). Fourth Edition. 2000

Legături externe[modificare | modificare sursă]