Curiozitate
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Curiozitatea este acea particularitate interactivă a unei fiinţe prin care îşi explorează spontan ambienţa şi caută schimbări în structura sau dinamica acesteia. Probabil majoritatea vieţuitorilor sunt curioşi pentru a supravieţui, dar omul a ridicat curiozitatea la rang de calitate fundamentală şi o pune la baza tuturor conexiunilor şi implicărilor proprii. Curiozitatea umană are trei mari direcţii de manifestare, anume curiozitatea de sine, curiozitatea cu privire la personalitatea şi scopurile semenilor şi curiozitatea orientată către investigarea realului.
Curiozitatea de sine duce la căutarea tuturor variantelor plăcerii pe care individul şi le poate oferi, sau mai duce în cazul unei curiozităţi elevate la actul creativ, la căutarea acelor stări mentale şi gestuale proprii care produc schimbări în sine, în semeni sau în ambienţă.
Cea mai subtilă şi complicată curiozitate exersată sistematic asupra sinelui duce la cunoaşterea de sine, iar cunoaşterea de sine atenuează şi până la urmă înlătură ireversibil mulţimea curiozităţilor şi implicărilor îndreptate spre exterior. Curiozitatea aplicată celorlalţi, coroborată cu actul de relaţionare şi participare generează spaţiul social al mulţimii influenţelor şi dependenţelor care definesc reţeaua socializantă a umanului.
Curiozitatea socializată produce relaţiile lucrative şi afective, ea declanşează iubirile, repulsiile, urile şi alte atracţii sau respingeri care asortează agregatul sociointeractiv. Tot curiozitatea socială creează domeniile exprimării umane cooperante sau conflictuale, ea dă impuls către umanizare sau dezumanizare prin consecinţe.
Curiozitatea aplicată universului este cea mai bogată în rezultate surprinzătoare, interesante şi utile. Putem pune întreagă cunoaştere fenomenală pe doi piloni fundamentali, anume criteriul supravieţuirii şi curiozitatea.
Numai impulsul de supravieţuire fără o curiozitate superioară, multiplu orientată, capabilă să cerceteze, să problematizeze şi să răspundă tuturor provocărilor realului, nu ar duce la extrem de complicată reţea de unelte, tehnologii, proceduri de construcţie şi instituţii specializate operant sau decizional, prin care omul modern îşi valorifică nelimitarea trupului şi a minţii.
Ştiinţă este unul din cele mai elaborate fructe ale curiozităţii, ea oferă o lume mereu nouă cu alte forme, interacţii, calităţi şi evenimente, funcţie de acele legi naturale pe care le descoperim şi folosim pentru a extrage efecte din agregatul univers.
În mod paradoxal nu există o singură variantă realitate, sunt atâtea lumi diferite cauzal câte tipuri de legi fundamentale şi derivate extrage mintea curioasă din experienţa şi din resursele imaginative proprii.
De asemenea nu există un singur tip de individ, am putea spune că sunt miliarde, fiecare curios în felul propriu, fiecare acceptând ceva şi respingând ceva, fiecare dorind altă variantă de sine sau o imprevizibilă variantă a semenului, pentru a se simţi în siguranţă sau în pericol, pentru a se satisface şi împlini.
Prin curiozitate intrăm într-un anume uman şi tot prin curiozitate îl părăsim în favoarea altuia, iar procesul umanizării şi reumanizării noastre este infinit ca şi frontierele curiozităţii.
