Invidie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Wikicitat
La Wikicitat găsiți citate legate de Invidie.

Invidia (din latină invidia) este un sentiment de părere de rău, de necaz, de ciudă, provocat de succesele, calitățile sau situația bună a altei persoane.[1][2]

Invidia, perspective științifice[modificare | modificare sursă]

Invidia simplă, indiciu al bucuriei invidioase[modificare | modificare sursă]

Pentru a cerceta ce provoacă aceste sentimente de ,,bucurie la răul altuia” profesorul Richard H. Smith (profesor de psihologie la Universitatea din Kentucky) a invitat două grupuri de studenți să evalueze o așa-zisă ședință video de antrenament despre intrarea la școala de medicină. Unui grup i s-a arătat un film în care actorul interpreta rolul unui student la școala de medicină care avea un BMW, o prietenă drăguță și o familie bogată și care se lăuda că este capabil să ia note de A studiind foarte puțin. Celuilalt grup i s-a arătat un tânăr cu mijloace modeste, fără prietenă sau mașină, care studia din greu, obținând doar note de B. Chestionarele, deloc surprinzător, au indicat că studenții au resimțit nivele mai înalte de invidie față de primul aspirant Profesorul Smith a arătat apoi subiecților un epilog care dezvăluia că niciun student nu a ajuns la școala de medicină în final; amândoi au fost arestați pentru furt de metamfetamină din laboratorul școlii. Un al doilea chestionar a măsurat cum au primit vestea subiecții săi. Căderea aspirantului bogat și atrăgător a inspirat mai multă bucurie decât căderea celuilalt. Invidia simplă, (ca mâhnire), pe care profesorul Smith spune că a testat-o, este un potențial prezicător (indiciu) al bucuriei invidioase (bucuria la răul altuia).[3]

Bărbații, nu și femeile, se bucură la suferința celor răi[modificare | modificare sursă]

Un experiment din 2006 sugerează că bărbații, dar nu și femeile, se bucură când văd oameni răi suferind. Studiul era proiectat să măsoare empatia prin urmărirea a ce centrii din creier sunt stimulați când subiecții observă pe cineva care are o experiență dureroasă. Cercetătorii se așteptau că centrul empatiei din creier să arate mai multă stimulare când cei priviți ca buni primesc un șoc electric în raport cu situația în care șocul era administrat unor subiecți pe care individul avea motive să-i considere răi. Acesta a fost într-adevăr cazul(empatia mult mai mare pentru cei considerați buni), dar pentru subiectul de tip masculin, centrii plăcerii din creier se activau, de asemenea, când altcineva primea un șoc pe care bărbații îl considerau binemeritat.(bărbații simțeau plăcere când cei răi primeau durere într-un mod considerat de ei meritat)

Bărbații preferă pedeapsa altruistă[modificare | modificare sursă]

Procesele neuronale care stau la baza empatiei sunt subiectul unui interes intens în cadrul neuroștiințelor sociale(1-3). Oricum, puțin se cunoaște despre cum răspunsurile empatice din creier sunt modulate de legătura afectivă dintre indivizi. Noi arătăm aici că răspunsurile empatice sunt modulate de preferințele învățate, un rezultat care este în acord cu modelele economice de preferare socială (4-7). Am angajat bărbați și femei voluntari într-un joc economic, în care cele două confederații jucau cinstit și necinstit, și le-am măsurat apoi activitatea creierului cu FMRI în timp ce aceiași voluntari observau confederațiile primind durere. Ambele sexe exhibau activare legată de empatie în zonele cerebrale legate de durere (fronto-insular and anterior cingulate cortices) îndreptată spre jucătorii corecți (empatia bărbaților și femeilor față de cei corecți). Totuși, aceste răspunsuri legate de empatie erau semnificativ reduse la bărbați, când aceștia observau o persoană incorectă primind durere (empatia bărbaților scade când persoana care primește durere este incorectă, însoțită de activarea dorinței de răzbunare). Acest efect era însoțit de activare crescută în zonele responsabile cu recompensa, zone corelate cu dorința expresă de răzbunare. Am concluzionat că în cazul bărbaților, cel puțin, răspunsurile empatice sunt modulate de valorizarea comportamentului social al oamenilor, și anume că ei empatizează cu concurenții corecți, favorizând pedeapsa fizică a oponenților incorecți, o descoperire care reflectă o dovadă recentă despre pedeapsa altruistă.[4]

Invidia în literatură[modificare | modificare sursă]

Surorile vitrege ale Cenușăresei erau invidioase pe frumusețea acesteia (cf. Barnhart)[5].

În povestea Albei-ca-Zăpada scrisă de frații Grimm mama vitreagă a Albei-ca-Zăpada, împărăteasa, o pizmuia pe aceasta.[5]

Invidia în religie[modificare | modificare sursă]

Biserica creștină a stabilit șapte păcate capitale: mândria , desfrânarea, lăcomia, iubirea de arginți, invidia (pizma), mânia, lenea.[6][7][8][9]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Dicționarul limbii române literare contemporane, Editura Academiei, 1956, București
  2. ^ Noul dicționar explicativ al limbii române, Litera Internațional, Editura Litera Internațional, 2002
  3. ^ St. John, Warren. "Sorrow So Sweet: A Guilty Pleasure in Another's Woe". New York Times, Aug. 24, 2002.)
  4. ^ Empathic neural responses are modulated by the perceived fairness of others Tania Singer, Ben Seymour, John P. O'Doherty, Klaas E. Stephan, Raymond J. Dolan, and Chris D. Frith
  5. ^ a b "Envy." Allusions--Cultural, Literary, Biblical, and Historical: A Thematic Dictionary. 1986. Encyclopedia.com. 18 Apr. 2012 <http://www.encyclopedia.com>.
  6. ^ Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului și Clujului- Învățătură de credință ortodoxă, pag 389, tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod, ediția a 3-a revăzută, prefață la ediția I de Bartolomeu Anania, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2003, ISBN 973-8248-43-4
  7. ^ Carte de învățătură creștină ortodoxă, pag 188, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1978, București
  8. ^ Morala creștină, arhidiacon prof.dr.Ioan Zăgrean, pag 145, Editura Renașterea, Cluj Napoca 2006, ediția a V-a, ISBN 973-8248-86-8
  9. ^ Enciclopedia Catolică, http://www.newadvent.org/cathen/14004b.htm

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  1. Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului și Noului Testament, ISBN 0-564-01708-6
  2. Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului și Clujului- Învățătură de credință ortodoxă, tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod, ediția a 3-a revăzută, prefață la ediția I de Bartolomeu Anania, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2003, ISBN 973-8248-43-4
  3. Morala creștină, arhidiacon prof.dr.Ioan Zăgrean, Editura Renașterea, Cluj Napoca 2006, ediția a V-a, ISBN 973-8248-86-8
  4. Carte de învățătură creștină ortodoxă, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1978, București
  5. Catholic Encyclopedia, articolul principal, http://www.newadvent.org/cathen/14004b.htm
  6. Invidia în Enciclopedia catolică, Părinții Bisericii, http://www.newadvent.org/utility/search.htm?safe=active&cx=000299817191393086628%3Aifmbhlr-8x0&q=envy&sa=Search&cof=FORID%3A9
  7. Mitropolia Moldovei și Bucovinei- Concordanță biblică tematică, ediție revăzută și completată de Pr. Vasile Dogaru și Pr. Neculai Dorneanu după lucrarea Călăuza predicatorului de Dr. Constantin Chiricescu și Iconom Constantin Nazarie, cuvânt înainte de Daniel, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași, 2000, ISBN 973-9272-58-4
  8. Maxim Marturisitorul în Filocalia 2, traducere, introducere și note De Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Editura Apologeticum, 2005
  9. Maxim Marturisitorul în Filocalia 3, traducere, introducere și note De Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Editura Apologeticum, 2005
  10. Sfinții Varsanufie și Ioan -Scrisori duhovnicești în Filocalia 11, traducere, introducere și note de Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Editura Apologeticum, 2005