Mândrie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
France Chartres Cathedral Pride

Mândrie, sau eventual onoare, este un sentiment de demnitate, de încredere în calitățile proprii care creează o senzație de mulțumire, de satisfacție, de plăcere și de bucurie. Sentiment de mulțumire cauzat de un succes, de o reușită, de o victorie. În sensul negativ o mândrie exagerată când individul are o atitudine de superioritate nejustificată față de alții, ea mai este numită măreție, îngâmfare, înfumurare, semeție, fală, fudulie, orgoliu, trufie. Unii afirmă că răbdarea și îngăduința sunt o calitate dar nu și mândria. Cineva poate fi mândru în calitățile sale proprii, în localitatea, regiunea natală, sau țara sa. Sentimentele exagerate de mândrie sunt criticate, de exemplu, în unele fabule ale lui Alexandru Donici sau La Fontaine. Mândria este deosebit de pregnantă în unele culturi sau la unele popoare, ea se manifestă nu numai verbal ci și printr-o anumită ținută a corpului sau prin gesturi.

Mândria în religie[modificare | modificare sursă]

În religia creștină mândria (lat. superbia) este considerată un păcat capital, fiind exemplificat în biblie, prin Toma de Aquino.

Aprecieri[modificare | modificare sursă]

În prezent mândria este apreciată sub două forme:

O mândrie sănătoasă, stimulantă
O mândrie patologică, neurotică, care este amintită în cartea lui Karen Horney, "Neurose und menschliches Wachstum" (Nevroze și dezvoltarea omului).

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • de Mândria ca instinct
  • Ferdinand Elger, Lehrbuch der katholischen Moraltheologie § 245, Leitmeritz 1851, traducere din Moralia lui Gregor.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]