Nihilism
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Nihilismul (din latinescul nihil, nimic) este o poziţie filozofică care susţine că a fi, în special trecutul şi prezentul existenţei umane, nu are nicio însemnătate obiectivă, scop, adevăr comprehensibil, sau vreo valoare esenţială. Nihiliştii afirmă, în general, unele sau toate din următoarele:
- nu există dovezi rezonabile pentru existenţa unui creator sau cârmuitor suprem,
- o "moralitate adevărată" nu există, şi
- o etică seculară obiectivă este imposibilă;
Aşadar, într-un anume sens, viaţa nu conţine adevăr şi nicio acţiune nu este preferabilă oricărei alteia, în mod obiectiv.
Termenul de nihilism mai este folosit uneori ca sinonim pentru anomie, semnificând o stare de disperare faţă de inutilitatea existenţei.[1]
Nihilismul poate fi un atac asupra unei anumite idei, mişcări sau grup; însă, este şi o poziţie filozofică care poate fi adoptată deschis de o persoană. Mişcări culturale cum ar Dada, Futurismul [2] sau Deconstructivismul [3], printre altele, au fost identificate de comentatori drept "nihiliste" în diferite momente şi contexte. Adesea, aceasta presupune că convingerile acuzatorului sunt mai substanţiale şi mai apropiate de adevăr, pe când convingerile acuzatului sunt nihiliste şi prin comparaţie, nu au nicio valoare (sau sunt pur şi simplu socotite distructive prin amoralitate).
Nihilismul este de asemenea o caracteristică atribuită unor perioade: De exemplu, Jean Baudrillard şi alţii au numit postmodernitatea o epocă a nihilismului, iar unii teologi creştini, precum şi alte personalităţi religioase afirmă că postmodernitatea şi multe aspecte ale modernităţii reprezintă respingerea lui Dumnezeu şi astfel sunt nihiliste.
Nihilismul diferă de scepticism prin faptul că acesta din urmă nu respinge pretenţiile de adevăr în totalitate; le respinge doar dacă acestea nu sunt susţinute cu suficiente dovezi empirice. În plus, scepticismul nu ajunge neapărat la vreo concluzie în ce priveşte realitatea conceptelor morale şi nici nu este preocupată atât de profund cu întrebări despre însemnătatea unei existenţe fără adevăruri cognoscibile.
În domeniul eticii, nihilist sau nihilistic este adesea întrebuinţat ca un termen derogatoriu cu semnificaţia de refuz total a tuturor sistemelor de autoritate, moralitate şi normativitate, sau cineva care face intenţionat o asemenea respingere. Fie prin refuzul credinţelor acceptate anterior sau prin relativism şi scepticism duse la extrem, nihilistul moral este cel ce crede că niciuna din aceste "drepturi" la putere nu este valid. Nihilismul nu numai că demite valorile morale existente, ci respinge "moralitatea" cu totul.
[modifică] Note
- ^ Bazarov, protagonistul din romanul Părinţi şi copii scris la începutul anilor 1860 de Ivan Turgheniev, este citat ca spunând că nihilismul este "doar o injurie", citat în Encyclopedia of Philosophy (Macmillan, 1967) Vol. 5, "Nihilism", 514 ff. Această sursă afirmă: "On the one hand, the term is widely used to denote the doctrine that moral norms or standards cannot be justified by rational argument. On the other hand, it is widely used to denote a mood of despair over the emptiness or triviality of human existence. This double meaning appears to derive from the fact that the term was often employed in the nineteenth century by the religiously oriented as a club against atheists, atheists being regarded as ipso facto nihilists in both senses. The atheist, it was held [by the religiously oriented], would not feel bound by moral norms; consequently, he would tend to be callous or selfish, even criminal." (p. 515)
- ^ Kleiner, Fred S. şi Mamiya, Christin J. (2005) - Gardner's Art Through the Ages, ediţia a 12-a, Wadsworth Publishing, pagina 980: "Dada artists have self-characterized the artform in a way that lends easily to a characterization as nihilistic: Dada artists described the movement as "a phenomenon bursting forth in the midst of the postwar economic and moral crisis, a savior, a monster, which would lay waste to everything in its path. [It was] a systematic work of destruction and demoralization…In the end it became nothing but an act of sacrilege." De asemenea notat în Kleiner este că "[Dada was] a revolt against a world that was capable of unspeakable horrors."
- ^ Vezi, de exemplu, Phillips, Robert: "Deconstructing the Mass", în Latin Mass Magazine, iarna, 1999. Autorul susţine, printre altele: "For deconstructionists, not only is there no truth to know, there is no self to know it and so there is no soul to save or lose." şi "In following the Enlightenment to its logical end, deconstruction reaches nihilism. The meaning of human life is reduced to whatever happens to interest us at the moment ..." [1]
