Nihilism

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Nihilismul (din latinescul nihil, nimic) este o poziție filozofică care susține că a fi, în special trecutul și prezentul existenței umane, nu are nicio însemnătate obiectivă, scop, adevăr comprehensibil, sau vreo valoare esențială. Nihiliștii afirmă, în general, unele sau toate din următoarele:

  • nu există dovezi rezonabile pentru existența unui creator sau cârmuitor suprem,
  • o "moralitate adevărată" nu există, și
  • o etică seculară obiectivă este imposibilă;

Așadar, într-un anume sens, viața nu conține adevăr și nicio acțiune nu este preferabilă oricărei alteia, în mod obiectiv.

Termenul de nihilism mai este folosit uneori ca sinonim pentru anomie, semnificând o stare de disperare față de inutilitatea existenței.[1]

Nihilismul poate fi un atac asupra unei anumite idei, mișcări sau grup; însă, este și o poziție filozofică care poate fi adoptată deschis de o persoană. Mișcări culturale cum ar Dada, Futurismul [2] sau Deconstructivismul [3], printre altele, au fost identificate de comentatori drept "nihiliste" în diferite momente și contexte. Adesea, aceasta presupune că convingerile acuzatorului sunt mai substanțiale și mai apropiate de adevăr, pe când convingerile acuzatului sunt nihiliste și prin comparație, nu au nicio valoare (sau sunt pur și simplu socotite destructive prin amoralitate).

Nihilismul este de asemenea o caracteristică atribuită unor perioade: De exemplu, Jean Baudrillard și alții au numit postmodernitatea o epocă a nihilismului, iar unii teologi creștini, precum și alte personalități religioase afirmă că postmodernitatea și multe aspecte ale modernității reprezintă respingerea lui Dumnezeu și astfel sunt nihiliste.

Nihilismul diferă de scepticism prin faptul că acesta din urmă nu respinge pretențiile de adevăr în totalitate; le respinge doar dacă acestea nu sunt susținute cu suficiente dovezi empirice. În plus, scepticismul nu ajunge neapărat la vreo concluzie în ce privește realitatea conceptelor morale și nici nu este preocupată atât de profund cu întrebări despre însemnătatea unei existențe fără adevăruri cognoscibile.

În domeniul eticii, nihilist sau nihilistic este adesea întrebuințat ca un termen derogatoriu cu semnificația de refuz total a tuturor sistemelor de autoritate, moralitate și normativitate, sau cineva care face intenționat o asemenea respingere. Fie prin refuzul credințelor acceptate anterior sau prin relativism și scepticism duse la extrem, nihilistul moral este cel ce crede că niciuna din aceste "drepturi" la putere nu este valid. Nihilismul nu numai că demite valorile morale existente, ci respinge "moralitatea" cu totul.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Bazarov, protagonistul din romanul Părinți și copii scris la începutul anilor 1860 de Ivan Turgheniev, este citat ca spunând că nihilismul este "doar o injurie", citat în Encyclopedia of Philosophy (Macmillan, 1967) Vol. 5, "Nihilism", 514 ff. Această sursă afirmă: "On the one hand, the term is widely used to denote the doctrine that moral norms or standards cannot be justified by rational argument. On the other hand, it is widely used to denote a mood of despair over the emptiness or triviality of human existence. This double meaning appears to derive from the fact that the term was often employed in the nineteenth century by the religiously oriented as a club against atheists, atheists being regarded as ipso facto nihilists in both senses. The atheist, it was held [by the religiously oriented], would not feel bound by moral norms; consequently, he would tend to be callous or selfish, even criminal." (p. 515)
  2. ^ Kleiner, Fred S. și Mamiya, Christin J. (2005) - Gardner's Art Through the Ages, ediția a 12-a, Wadsworth Publishing, pagina 980: "Dada artists have self-characterized the artform in a way that lends easily to a characterization as nihilistic: Dada artists described the movement as "a phenomenon bursting forth in the midst of the postwar economic and moral crisis, a savior, a monster, which would lay waste to everything in its path. [It was] a systematic work of destruction and demoralization…In the end it became nothing but an act of sacrilege." De asemenea notat în Kleiner este că "[Dada was] a revolt against a world that was capable of unspeakable horrors."
  3. ^ Vezi, de exemplu, Phillips, Robert: "Deconstructing the Mass", în Latin Mass Magazine, iarna, 1999. Autorul susține, printre altele: "For deconstructionists, not only is there no truth to know, there is no self to know it and so there is no soul to save or lose." și "In following the Enlightenment to its logical end, deconstruction reaches nihilism. The meaning of human life is reduced to whatever happens to interest us at the moment ..." [1]

Legături externe[modificare | modificare sursă]