Diabet zaharat

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Diabetul zaharat este un sindrom caracterizat prin valori crescute ale glucozei în sânge (hiperglicemie) şi dezechilibrarea metabolismului.

Cuprins 1 Clasificare 1.1 Diabetul zaharat tip 1 1.2 Diabetul zaharat tip 2 2 Complicaţii 3 Legaturi externe 4 Note

[modifică] Clasificare

OMS recunoaşte trei forme principale de diabet zaharat: tipul 1, tipul 2 şi gestaţional (de sarcină). Cele mai frecvente forme sunt diabetul zaharat tip1 şi diabetul zaharat tip2. Termenul „diabet zaharat tip 1” a înlocuit mai mulţi termeni vechi cum ar fi „diabet juvenil” şi „diabet insulino-dependent”. La fel, termenul „diabet zaharat tip 2 a înlocuit denumiri vechi, printre care şi „diabet insulino-dependent”.

[modifică] Diabetul zaharat tip 1

Diabetul zaharat tip 1 se caracterizează prin distrugerea celulelor beta pancreatice producătoare de insulină din insulele Langerhans din pancreas, care conduce la un deficit de insulină. Principala cauză este o reacţie autoimună mediată de limfocitele T. Diabetul zaharat tip 1 reprezintă aproximativ 10% din cazurile de diabet zaharat din Europa şi America de Nord. Majoritatea pacienţilor prezintă debutul în plină sănătate, frecvent la vârsta copilăriei (deşi poate să apară la orice vârstă). Sensibilitatea la insulină este normală mai ales în stadiile incipiente.

Tipul 1 necesită tratementul cu insulină prin injecţie, sau, mai nou, inhalare.

[modifică] Diabetul zaharat tip 2

Diabetul zaharat tip 2 se datorează rezistenţei crescute la insulină a ţesuturilor, însoţită de scăderea secreţiei de insulină. Lipsa de răspuns la insulină a ţesuturilor se datorează cel mai probabil modificării receptorului pentru insulină de pe membrana celulară.

Tipul 2 este tratat cu medicaţie o lungă perioadă, el necesitând aportul extern de insulină doar din momentul în care tratamentul oral nu mai este eficient în controlul concetraţiei glucozei sanguine (tipul 2 este caracterizat printr-o insulinemie ridicată (ca efect compensatoriu), fapt care duce, în timp, la epuizarea capacităţii endogene de secreţie; noile medicamente orale care ridică sensibilitatea celulelor la insulină au tendinţa să protejeze funcţia de secreţie, în contrast cu cele care dimpotrivă, îşi bazează acţiunea pe stimularea acesteia).

Factori care pot cauza diabetul tip 2 includ: regimul sedentar de viaţă şi abundenţa calorică a dietei moderne, fapt concertizat în obezitate sau măcar indici ai masei corporale ridicaţi, fumatul de tutun, o mărire a nivelului de colesterol, tensiune (presiunea) arterială înaltă.

[modifică] Complicaţii

Toate tipurile de diabet au simptome şi complicaţii similare. Hiperglicemia poate duce la deshidratare şi cetoacidoză. Complicaţiile de termen lung sunt de ordin vascular si neurologic. Problemele vasculare sunt de 2 tipuri: macrovasculare şi microvasculare; cele macrovasculare sunt reprezentate de maladia cardiovasculară (infarct, angină) şi accidentul vascular cerebral (AVC); problemele microvasculare sunt nefropatia diabetică, gravă maladie renală şi retinopatia diabetică (problemă care constă într-o alterare continuă şi uneori brutală a retinei, fapt care poate conduce la orbire. Tot de natură microvasculară este şi impotenţă provocată de diabetul necontrolat, ca şi o parte dintre problemele piciorului diabetic, care se manifestă printr-o lentoare a vindecării plăgilor pe extremităţi, infecţii repetate şi dificil de tratat, cangrenă cu risc de amputare, etc. O altă categorie de complicaţii tardive ale diabetului sunt cele de ordin neurologic, anume neuropatia diabetică. Această se manifestă prin pierderea senzaţiei, simţului, în membrele inferioare (picioare) şi dureri neuropatice (senzaţii de durere, arsură, în picioare, fără cauze imediate externe).

[modifică] Legaturi externe

[1]

[modifică] Note