Dorință

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Dorința este o stare sufletească a celui care tinde, râvnește, aspiră la ceva. Poftă, gust de a mânca, sau de a bea ceva. Sinonime: aspirație, cerință, deziderat, năzuință, dor, doleanță, voie, poftă, atracție erotică.

La oameni dorința survine din nevoia de a căuta ceea ce lipsește sau e a umple un gol fie sub formă de informație sau în formă fizică, aceste sentiment presupune o gândire anticipată pentru a obține ceea ce se dorește.

În realizarea tuturor obiectivelor umane a existat mai întâi dorința sub forma gândurilor de a avea, de a fi sau de a realiza.

Poate fi instinctivă sau declanșată de factori externi care sunt recepționați prin simțuri: auz, văz, miros.

Dorința stă la baza deciziilor, acțiunilor sau răspunsurilor cuiva.

Un exemplu în cartea Geneza/Biblia se spune că „pomul cunoștinței binelui și răului” pomul interzis de Dumnezeu „ era plăcut de privit și de dorit ca să deschidă cuiva mintea.”

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Christian Borch/Urs Stäheli (Hg.): Soziologie der Nachahmung und des Begehrens. Materialien zu Gabriel Tarde, suhrkamp taschenbuch wissenschaft, Frankfurt am Main 2009, ISBN 978-3-518-29482-6.
  • Thomas Gebel: Krise des Begehrens. Theorien zu Sexualität und Geschlechterbeziehungen im späten 20. Jahrhundert, Verlag Dr. Kovac, Hamburg 2002, ISBN 3-8300-0501-6.