Sari la conținut

Președintele României

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Președinția României)
Președintele României

Pavilionul prezidențial
În funcție
Nicușor Dan  Modificați la Wikidata
din 

Reședință oficialăPalatul Cotroceni  Modificați la Wikidata
Durata mandatului5 ani, cel mult 2 mandate
Înființare  Modificați la Wikidata
Primul deținătorNicolae Ceaușescu (în Republica Socialistă România)
Ion Iliescu (în România democratică)
Salariu12 salarii minime brute[1]
Websitesite web oficial
Modifică date / text Consultați documentația formatului

România
Autoritatea legislativă în România:
Parlament format din:
Camera Deputaților
Senat
Autoritatea executivă în România:
Președintele
Guvernul
Autoritatea judecătorească în România:
Înalta Curte de Casație și Justiție
Curțile de apel
Tribunalele
Judecătoriile
Consiliul Superior al Magistraturii
Ministerul Public
Sursa: Constituția României

Președintele României este șeful statului România. Președintele este ales direct printr-un sistem cu două tururi de scrutin și, în urma unei modificări a Constituției României în 2003, are un mandat de cinci ani. O persoană poate îndeplini două mandate, care pot fi consecutive. Pe durata mandatului, președintele nu poate fi membru oficial al unui partid politic. Președintele României este comandantul suprem al Forțelor Armate Române.[3]

Funcția de președinte a fost creată în 1974, când liderul comunist Nicolae Ceaușescu a ridicat președinția Consiliului de Stat la o președinție executivă deplină. Aceasta a căpătat forma actuală în etape după Revoluția Română, culminând cu adoptarea actualei constituții a României în 1991.[4][5][6]

Nicușor Dan este al șaselea și actualul președinte din 26 mai 2025.[7]

Era comunistă

[modificare | modificare sursă]

În era comunistă, președintele era ales pentru un mandat de cinci ani de către Marea Adunare Națională la recomandarea Comitetului Central al Partidului Comunist Român și a Frontului Unității Socialiste și Democrației, fără limite de mandat. Nicolae Ceaușescu a creat funcția pentru a se face principalul factor de decizie, atât în nume, cât și în fapt. Anterior, el fusese nominal primul între egali în Consiliul de Stat, derivându-și puterea reală din conducerea Partidului Comunist. Ceaușescu a fost ales de Marea Adunare Națională în 1974 și reales în 1980 și 1985, de fiecare dată fără opoziție. Președintele a continuat să fie președinte ex officio al Consiliului de Stat și avea dreptul de a acționa asupra oricărei chestiuni care nu necesita un plen al Consiliului de Stat. El putea numi și demite miniștri, șefi ai agențiilor centrale, președintele curții supreme și procurorul general fără aprobarea Consiliului de Stat. De-a lungul timpului, Ceaușescu a uzurpat și multe puteri care aparțineau constituțional Consiliului de Stat în ansamblu.[8][9][10][11][12]

Jurământul de funcție

[modificare | modificare sursă]

După ce Curtea Constituțională recunoaște legalitatea alegerilor, Camerele Parlamentului se întrunesc în ședință comună. Președintele ales depune următorul jurământ:[3]

„Jur să-mi dăruiesc toată puterea și priceperea pentru propășirea spirituală și materială a poporului român, să respect Constituția și legile țării, să apăr democrația, drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, suveranitatea, independența, unitatea și integritatea teritorială a României. Așa să-mi ajute Dumnezeu!”
—Articolul 82 din Constituția României

Puteri și îndatoriri

[modificare | modificare sursă]

Conform Constituției din 1991, modificată în 2003, puterile prezidențiale au fost reduse în contrast cu România comunistă, dar funcția continuă să exercite o influență semnificativă în cadrul unui sistem de guvernare semiprezidențial. Atribuțiile președintelui sunt prevăzute în Titlul III, Capitolul II din Constituție și sunt completate de alte prevederi constituționale și legale. În exercitarea funcțiilor sale, președintele emite decrete contrasemnate de Prim-ministru.[13][14]

Politică internă

[modificare | modificare sursă]

Politică externă

[modificare | modificare sursă]

Apărare națională

[modificare | modificare sursă]

Alte atribuții

[modificare | modificare sursă]

Administrația prezidențială

[modificare | modificare sursă]

Administrația Prezidențială este instituția publică cu personalitate juridică aflată la dispoziția Președintelui României. Ea oferă suportul logistic, juridic și de specialitate necesar șefului statului pentru a-și îndeplini prerogativele constituționale și atribuțiile zilnice. Structura internă a Administrației Prezidențiale este stabilită prin decizie a Președintelui României și poate fi ajustată în funcție de prioritățile mandatului.[15] Un consilier poate fi:[15]

  • consilier prezidențial (Marius-Gabriel Lazurca, Valentin Naumescu, Cosmin-Alexandru Soare-Filatov, Alexandru Ciurea, Radu Burnete, Valentin-Sorin Costreie, Diana Iancu, Delia Dinu, Andreea-Mihaela Miu, Simona-Livia Maftei, Dacian-Julien Cioloș)
  • consilier de stat (Vlad Ionescu, Martina Orlea, Ana-Maria Geană, Diana Punga, Bogdan-Florin Cristea, Nicoleta-Ramona Dinu, Radu-Ioan Mogoș, Ștefania-Georgiana Simion, Ștefan-Iulian Dragomirescu, Mădălina-Gabriela Fătu, Sorin Cîrstea, Raluca-Roxana Butnaru, Florin-Lazar Vlădică, Cristian Roșu)
  • consilier onorific (Eugen Tomac, Andrei-Nicolae Popovici, Vlad Vasile-Voiculescu, Șerban Iftimie)

Administrația actuală este împărțită în cancelaria președintelui, cancelaria ordinelor și cabinetul președintelui. Sub cancelarii se află departamentele:[16]

Suspendare și demitere

[modificare | modificare sursă]

Președintele poate fi suspendat din funcție de către Parlament, în ședință comună, dacă propunerea de suspendare este inițiată de cel puțin o treime dintre deputați și senatori și este adoptată cu votul majorității parlamentarilor. Toate competențele președintelui sunt preluate de un președinte interimar (care nu poate dizolva Parlamentul și nu poate convoca referendumuri). Funcția de președinte interimar este exercitată de președintele Senatului (Mircea Abrudean  Modificați la Wikidata) sau, în cazul imposibilității acestuia, de președintele Camerei Deputaților (Sorin Grindeanu  Modificați la Wikidata).[3]

În urma suspendării, se organizează un referendum național pentru demitere în termen de cel mult 30 de zile, iar președintele este demis dacă majoritatea voturilor valabil exprimate sunt în favoarea demiterii, cu condiția îndeplinirii pragului legal de prezență la vot (cvorum). Rezultatele referendumului au efect imediat după validarea oficială de către Curtea Constituțională. Dacă președintele este demis, se organizează alegeri prezidențiale anticipate în termen de 3 luni (nerespectarea termenului fiind o încălcare a Constituției). Dacă președintele nu este demis, suspendarea încetează automat.[3]

În caz de înaltă trădare, președintele poate fi pus sub acuzare și suspendat de Parlament, în ședință comună. Acuzațiile sunt judecate de Înalta Curte de Casație și Justiție. Președintele este demis dacă este găsit vinovat de înaltă trădare.[3]

Istorie

[modificare | modificare sursă]

Procedura de suspendare și punere sub acuzare a fost implementată de trei ori. Prima dată l-a vizat pe președintele Ion Iliescu, în urma unei declarații privind restituirea proprietăților confiscate ilegal în anii Republicii Socialiste România proprietarilor inițiali sau moștenitorilor acestora. Această primă încercare din 1995 nu a trecut de votul Parlamentului.[17][18][19]

A doua încercare a avut succes, persoana suspendată fiind Traian Băsescu, aflat în funcție din aprilie 2007. El a devenit primul președinte suspendat cu succes și, de asemenea, primul care s-a confruntat cu un vot de demisie în fața poporului cu privire la probleme legate de presupuse acte neconstituționale. Referendumul a avut loc pe 19 mai 2007, iar propunerea a fost respinsă cu 29,94% pentru și 75,06% împotrivă.[20][21]

A treia încercare a dus la o a doua suspendare reușită în iulie 2012, din nou împotriva lui Traian Băsescu. Referendumul a avut loc pe 29 iulie 2012, iar rezultatele au fost de 88,7% pentru și 11,3% împotrivă, cu o prezență la vot calculată la 46,24%, sub pragul de 50% + un vot necesar la momentul organizării referendumului. Curtea Constituțională a declarat referendumul invalid.[22][23]

O propunere pentru o a patra încercare a culminat cu demisia lui Klaus Iohannis din funcția de președinte al României la 12 februarie 2025, pentru a „nu crea o Românie divizată”. Ulterior, au apărut noi discuții publice și inițiative politice privind o posibilă demitere a președintelui Nicușor Dan, fără declanșarea unei proceduri oficiale în Parlament. Acestea au inclus petiții online și declarații ale unor politicieni, dar nu au depășit stadiul de dezbatere politică.[24][25][26][27][28][29][30]

Listă

[modificare | modificare sursă]

Ultimele alegeri

[modificare | modificare sursă]
Rezultatele votului din turul al doilea pe comune.
Candidat Partid Voturi %
Nicușor Dan Independent 6.168.642 53,60
George Simion Alianța pentru Unirea Românilor 5.339.053 46,40
Total 11.507.695 100
Voturi valide 11.507.695 98,85
Voturi invalide 134.171 1,15
Total voturi 11.641.866 100
Alegători înregistrați/Prezență la vot 17.988.218 64,72

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ↑ „Noile salarii ale demnitarilor: indemnizațiile președintelui si prim-ministrului scad, ale parlamentarilor se dubleaza” (în Romanian). .
  2. ↑ Bogdan Enache (). „Miniștrii Guvernului Bolojan au depus jurământul la Palatul Cotroceni. Mesajul lui Nicușor Dan”. Digi24. Accesat în .
  3. 1 2 3 4 5 „Textul integral al Constituției României”. constitutiaromaniei.ro.
  4. ↑ Tănăsescu, Elena-Simina (), „The President of Romania”, European Constitutional Law Review, 4 (1), pp. 64–97, doi:10.1017/s1574019608000643, ISSN 1574-0196
  5. ↑ Rusu, Ion (). Președintele României. Lumina Lex.
  6. ↑ Tănăsescu, Elena-Simina (), „The Constitutional Identity of Member States and of the European Union*”, Judicial Review, Fundamental Rights and Rule of Law, Routledge, pp. 89–97, ISBN 978-1-003-49389-1
  7. ↑ „Romania's new president is sworn in as a political crisis eases, but challenges loom”. AP News. . Accesat în .
  8. ↑ Kideckel, David A. (), „Chapter 4 The Undead: Nicolae Ceaușescu and Paternalist Politics in Romanian Society and Culture”, Death of the Father, Berghahn Books, pp. 123–147
  9. ↑ Lungu, Iordana (). „Independența de stat în concepția președintelui Nicolae Ceaușescu” (PDF). Muzeul Național. pp. 341–346.
  10. ↑ Popa, Cosmin (), „Combaterea corupției prin presiune și represiune – practici și norme ale regimului comunist din România în anii '70”, Studii și Materiale de Istorie Contemporană, 22, pp. 144–160, doi:10.62616/smic.2023.22.07, ISSN 0515-1678
  11. ↑ POPA, Cosmin (), „Reformele anului 1967 sau de ce „liberalismul" lui Ceaușescu a fost doar o ortodoxie bine mascată”, Studii și Materiale de Istorie Contemporană, 23, pp. 103–119, doi:10.62616/smic.2024.23.06, ISSN 0515-1678
  12. ↑ Gheorghe, Eliza, „Nicolae Ceaușescu”, Mental Maps in the Era of Détente and the End of the Cold War 1968-91, Palgrave Macmillan, ISBN 978-1-137-50096-0
  13. ↑ Muraru, Ioan; Tănăsescu, Simina-Elena. Drept constituțional și instituții politice (PDF). 1 (ed. 15). C. H. Beck.
  14. ↑ „Constitution of Romania”. www.cdep.ro.
  15. 1 2 „Consilierii președintelui”. Administrația Prezidențială a României.
  16. ↑ „Departamentele președintelui”. Administrația Prezidențială a României.
  17. ↑ Georgescu, Teodora (). „PNTCD a incercat in 1994 sa il suspende pe Iliescu”. Ziarul Curentul. Accesat în .
  18. ↑ „Mâna invizibilă care-l tot salvează pe Iliescu”. DW. Accesat în .
  19. ↑ „Încercarea de suspendare a lui Ion Iliescu”. Antena3. .
  20. ↑ Tănăsescu, Elena-Simina. „The President of Romania: Or: The Slippery Slope of a Political System” (PDF). European Constitutional Law Review. pp. 64–97.
  21. ↑ „10 ani de la primul referendum de demitere a fostului președinte T. Băsescu”. Radio România Actualități. Accesat în .
  22. ↑ „TRAIAN BASESCU A FOST SUSPENDAT. Momentele cheie din timpul votului si principalele declaratii”. Știrile ProTV. .
  23. ↑ „Un an de la suspendarea președintelui Traian Băsescu. Totul a fost pregătit în doar patru zile”. Digi24. . Accesat în .
  24. ↑ „Simion reia tema suspendării lui Nicușor Dan: cere părerea susținătorilor, pe Facebook. De ce este, de fapt, un proces complicat”. Digi24. . Accesat în .
  25. ↑ Isailă, Emilian (). „Nicușor Dan, un prim pas consistent spre suspendare”. spotmedia.ro. Accesat în .
  26. ↑ „Suspendarea Președintelui României, Nicușor Dan, pentru abuz de funcție și discreditarea statului”. Petitieonline.com. Accesat în .
  27. ↑ „Traian Băsescu crede că este posibilă suspendarea lui Nicușor Dan”. EuroNews. . Accesat în .
  28. ↑ Popovici, Adrian. „Primul partid care cere suspendarea lui Nicușor Dan după căderea guvernului Bolojan. Formațiunea anunță o „amplă consultare"”. Știrile ProTV. Accesat în .
  29. ↑ Toader, Mihai. „Petiție online: Suspendarea Președintelui României, Nicușor Dan, pentru abuz de funcție și discreditarea statului”. Petitieonline.com. Accesat în .
  30. ↑ „Președintele Klaus Iohannis a anunțat că demisionează din funcție: 'Pentru a scuti România de această criză'”. Observator News. Accesat în .

Vezi și

[modificare | modificare sursă]

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Președintele_României&oldid=17832486