Stare de asediu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Tel Aviv în stare de asediu (3 august 1946)

Starea de asediu este interdicția populației de a circula pe străzi într-un anumit moment al zilei (de obicei pe timp de noapte), în scopul de a stabili și a menține ordinea, precum și de a reduce numărul de victime în situații de urgență sau în timp de război. Responsabile cu punerea în aplicare a interdicției sunt unitățile forțelor armate sau ale poliției.

Condiții de instituire[modificare | modificare sursă]

Starea de asediu poate fi instituită și menținută numai în măsura cerută de situațiile care o determină și de asemeni cu respectarea obligațiilor asumate în conformitate cu normele dreptului internațional. Pe durata stării de asediu sunt interzise:

  • Limitarea dreptului la viață (excepție sunt cazurile când decesul este rezultatul unor acte ilicite de război)
  • Tortura și pedepsele ori relele tratamente, degradante sau inumane
  • Condamnarea pentru infracțiuni ce nu sunt prevăzute ca atare în dreptul național ori internațional
  • Restrângerea accesului liber la justiție

Procedura de instituire[modificare | modificare sursă]

Militari pe strǎzile New Orleans-ului
  • Starea de asediu este instituitǎ de cǎtre președinte, prim-ministru, guvernator sau alte persoane competente
  • Decretul este publicat îndatǎ într-o publicație oficială a statului (spre exemplu în Monitorul Oficial)
  • Este adus neîntârziat la cunoștință populației, prin intermediul mass-media. Se difuzează pe toate posturile de televiziune și de radio, în cel mult două ore de la semnare și este retransmis repetat în următoarele 24 de ore.

După instituirea stării de asediu, unele atribuțiuni ale administrației publice centrale, de specialitate, precum și cele ale administrației publice locale trec în competența autorităților militare și a altor autorități publice, care sunt menționate expres în decretul de instituire al stării de asediu. De asemenea, pe timpul cât este instituită stare de asediu, exercitarea unor drepturi și libertăți fundamentale poate fi restrânsă, cu excepția drepturilor și libertăților menționate mai sus. Durata de instituire a stării de asediu este de cel mult 60 zile.

Antecedente[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]