Prim-ministrul Franței

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Prim-ministru al Franței
Premier ministre français
În funcție
Bernard Cazeneuve[*]

Reședință oficială Hôtel Matignon[*]
Numit de președintele Franței
Deținătorul inaugural Jules Armand Dufaure,
19 februarie 1871
Înființare 1871
Salariu 14.910 euro/lună[1]
Website www.premier-ministre.gouv.fr
Franța
Armoiries république française.svg

Acest articol este parte din seria:
Politica și guvernul Franței






În Franța, prim-ministrul (în franceză Premier ministre) este șeful guvernului din A V-a Republică și al Consiliului Miniștrilor.[2] Este desemnat de președintele Franței. Această funcție era numită Președinte al Consiliului în perioada celor două Constituții franceze precedente, doar puterile diferând. Reședința prim-ministrului este Palatul Matignon, situat în arondismentul 7 din Paris. Din această cauză, serviciile prim-ministrului sunt deseori numite „Matignon” prin metonimie.

Rolul constituțional al prim-ministrului[modificare | modificare sursă]

Conform Constituției Franței din 28 septembrie 1958, prim-ministrul este numit de Președintele Franței. Acesta din urmă poate întrerupe funcția acestuia doar prin prezentarea demisiei de către prim-ministru.

Prim-ministrul dirijează activitatea guvernului și este responsabil de aplicarea legilor și de apărarea națională. Prin delegarea din partea președintelui, prim-ministru poate numi persoane în funcții civile și militare și în mod excepțional poate prezida Consiliul de Miniștri, de obicei prezidat de către președinte însuși. Prim-ministrul dispune de puterea reglementară (emiterea decretelor) și este președintelui Consiliului de Stat (în franceză Conseil d'État).

Rolul practic al primului ministru[modificare | modificare sursă]

În cea de a cincea republică, persoana politică cea mai importantă în Franța este președintele, care decide în linii mari acțiunea guvernului, care este dirijat de prim-ministru și care aplică politica șefului statului. Astfel, cu toate că teoretic prim-ministrul este șeful guvernului, în practică, acest rol este jucat de către președinte. Totuși, prim-ministrul dispune de puteri proprii față de membrii guvernului.

Deoarece Adunarea Națională poate provoca demisia guvernului printr-o moțiune de cenzură, prim-ministrul este totdeauna ales dintre liderii curentului politic ce deține majoritatea parlamentară din Adunarea Națională. Președintele are totuși libertatea să numească o personalitate care nu face parte din parlament, așa cum a fost cazul la numirea lui Georges Pompidou, Raymond Barre, sau, mai recent, a lui Dominique de Villepin.

Atunci când prim-ministrul aparține unui curent politic opus curentului politic al președintelui, situația se numește coabitare (franceză cohabitation). În acest caz, importanța prim-ministrului este mai mare, deoarece acesta nu mai depinde de președinte, iar autoritatea sa asupra miniștrilor este deplină. În practică cei doi șefi ai puterii executive activează în domenii de competențe diferite: prim-ministrul se ocupă de politica internă iar președintele se ocupă în general de politica externă.

Atunci când președintele dispune de o majoritate parlamentară în Adunarea Națională, prim-ministrul este deseori numit dintre apropiații acestuia și va juca un rol minor în politica națională. De obicei, prim-ministrul este demis (sau își depune singur demisia) pentru a proteja președintele în momentul în care se consideră că guvernul a eșuat în aplicare politicii propuse. A fost cazul în 31 mai 2005, când primul ministru Jean-Pierre Raffarin, un apropiat al președintelui Chirac și fost șef al campaniei prezidențiale a acestuia, a demisionat în urma respingerii prin referendum a Tratatului de instituire a unei Constituții pentru Europa.

Prim-miniștrii celei de a cincea Republici[modificare | modificare sursă]

Din data de Până în data de Prim-ministru
6 decembrie 2016 Prezent Bernard Cazeneuve⁠(d)
31 martie 2014 6 decembrie 2016 Manuel Valls
16 mai 2012 29 martie 2014 Jean-Marc Ayrault
17 mai 2007 10 mai 2012 François Fillon
1 iunie 2005 17 mai 2007 Dominique de Villepin
6 mai 2002 31 mai 2005 Jean-Pierre Raffarin [3]
2 iulie 1997 6 mai 2002 Lionel Jospin
17 mai 1995 2 iulie 1997 Alain Juppé
29 martie 1993 16 mai 1995 Édouard Balladur
2 aprilie 1992 28 martie 1993 Pierre Bérégovoy
15 mai 1991 31 martie 1992 Édith Cresson
10 mai 1988 15 mai 1991 Michel Rocard
20 martie 1986 10 mai 1988 Jacques Chirac
17 iulie 1984 20 martie 1986 Laurent Fabius
22 mai 1981 17 iulie 1984 Pierre Mauroy
27 august 1976 13 mai 1981 Raymond Barre
27 mai 1974 25 august 1976 Jacques Chirac
5 iulie 1972 27 mai 1974 Pierre Messmer
16 iunie 1969 5 iulie 1972 Jacques Chaban-Delmas
10 iulie 1968 16 iunie 1969 Maurice Couve de Murville
14 aprilie 1962 10 iulie 1968 Georges Pompidou
8 ianuarie 1959 14 aprilie 1962 Michel Debré

Note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]