Night Call
Night Call | |||||
„Night Call” | |||||
Scenarist | Richard Matheson | ||||
---|---|---|---|---|---|
Regizor | Jacques Tourneur | ||||
Cod producție | 2610 | ||||
Ordinea episoadelor | |||||
| |||||
Modifică text |
Night Call este episodul 139 al serialului american Zona crepusculară. Regizat de Jacques Tourneur, a fost difuzat inițial pe 7 februarie 1964.[1] Povestea urmărește o vârstnică care primește apeluri telefonice tulburătoare încontinuu de la o persoană anonimă. Acesta se bazează pe scurta povestire „Long Distance Call” (1961) de Richard Matheson, deși sfârșitul este diferit de textul original.
Prezentare
[modificare | modificare sursă]Introducere
[modificare | modificare sursă]“ | Domnișoara Elva Keene locuiește singură la periferia London Flats, o mică comunitate rurală din Maine. Până acum, existența domnișoarei Keene era redusă la a sta în pat sau în scaunul cu rotile, a citi cărți, a asculta programe radio, a mânca, a dormi, a lua medicamente - și a aștepta să iasă din acest tipar. Domnișoara Keene nu știe încă, dar perioada sa de așteptare tocmai s-a încheiat, căci este pe cale să experimenteze ceva ieșit din comun, prin intermediul a două apeluri telefonice inexplicabile primite în mijlocul unei nopți furtunoase, apeluri telefonice direct prin - Zona crepusculară | ” |
Intriga
[modificare | modificare sursă]O vârstnică pe nume Elva Keene (Gladys Cooper(d)) primește apeluri telefonice anonime la miezul nopții în timpul unei furtuni. Dacă la primele apeluri aude doar zgomot(d), în cele din urmă aude un bărbat gemând și îi cere în repetate rânduri să-și dezvăluie identitatea. Străinul continuă să o contacteze și repetă constant „Alo?”. În cele din urmă, acesta îi spune „Alo? Unde ești? Vreau să vorbesc cu tine”. Elva, îngrozită, îl imploră pe bărbat să nu o mai deranjeze.
Compania de telefonie urmărește apelurile străinului până la o linie telefonică căzută într-un cimitir.
Elva și menajera sa, care consideră că apelurile sunt cauzate de o conexiune proastă, vizitează cimitirul și descoperă că linia respectivă se află pe mormântul logodnicului ei Brian Douglas. Acesta mărturisește că și-a impus mereu punctul de vedere și a refuzat orice altă opinie, iar Brian i-a respectat deciziile. Logodnicul său a murit cu o săptămână înainte de căsătorie. În acea zi, ea a insistat să conducă, a pierdut controlul mașinii și a lovit un copac. În urma accidentului, Elva rămas paralizată și Brian și-a pierdut viața.
Din moment ce acum poate comunica din nou cu el, nu se va mai simți atât de singură. Ajunsă acasă, această își contactează soțul și îl roagă să-i răspundă. Logodnicul său îi spune că i-a cerut să nu o mai deranjeze și el îi respectă mereu dorințele. În următoarea clipă, conexiunea moare și Elva rămâne singură plângând.
Concluzie
[modificare | modificare sursă]“ | Conform Bibliei, Dumnezeu a creat Cerul și Pământul. Este privilegiul bărbatului – și al femeii – de a-și crea propriul Iad privat. Un caz concret, domnișoara Elva Keene, care culege ce a semănat, tristă, dar mai înțeleaptă, datorită unei lecții dureroase despre responsabilitate transmisă din Zona crepusculară. | ” |
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ „NIGHT CALL”. rottentomatoes.com. Accesat în .
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- DeVoe, Bill. (2008). Trivia from The Twilight Zone. Albany, GA: Bear Manor Media. ISBN 978-1-59393-136-0
- Grams, Martin. (2008). The Twilight Zone: Unlocking the Door to a Television Classic. Churchville, MD: OTR Publishing. ISBN 978-0-9703310-9-0
- Zicree, Marc Scott: The Twilight Zone Companion. Sillman-James Press, 1982 (second edition)