Ciuperci otrăvitoare

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Listă de ciuperci otrăvitoare)
Salt la: Navigare, căutare
Ciuperci otrăvitoare

Ciuperci otrăvitoare sunt denumite toate tipurile de ciuperci din regnul Fungi de tip Ascomycota precum Basidiomycota (care au pălărie și picior), a nu se confunda cu ciupercile microscopice mucegaiurile și cele care produc bolile numite micoze. Există peste 200 de specii care sunt sigur toxice, dar numai puține provoacă intoxicații mortale. Aici sunt enumerate doar câteva soiuri. Mai mult se poate vedea și citi sub "Legături externe", acolo în special pe pagina engleză.

Listă de bureți otrăvitori (selecție)[modificare | modificare sursă]

Ciuperci comestibile
Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
2010-11-13 Agaricus xanthodermus Genev 120348 crop.jpg
Agaricus xanthodermus, sin. Psalliota xanthoderma
Ciuperca albă, Șampinionul sulfuros
Toxicitate: grav gastrointestinal. Poate fi confundat cu ciuperci comestibile de genul Agaricus.[1]
2006-10-25 Amanita muscaria crop.jpg
|
2000 Amanita regalis cropped.jpg
Amanita muscaria
și
Amanita regalis
Muscăriță, Buretele muștelor
Toxicitate: Neurotoxic, halucinogen.Toxinele sunt muscimol și premuscinol (acidul ibotenic), muscarina în doze mult mai mici. Acidul ibotenic are efecte neurotoxice. Muscimolul are efecte halucinogene precum agitații puternice.[2][3] Amanita pantherina 2013 G1.jpg
Amanita pantherina sin. Agaricus pantherina sau Agaricus maculatus
Burete pestriț, Buretele panterei
Toxicitate: Grav neurotoxic, halucinogen. Conține acid ibotenic și muscarină și alte toxine, provoacă intoxicații neurotrope. Poate fi confundat ușor cu Amanita rubescens.[4]
Amanita phalloides (2005-09) edited.jpg
Amanita phalloides
Buretele viperei
Toxicitate: Letal! Responsabil pentru majoritatea intoxicațiilor letale. Toxina este amanitina.[5]
Amanita verna-02.jpg
Amanita verna
Burete primăvăratic
Toxicitate: Letal! Responsabil pentru majoritatea intoxicațiilor letale.Toxina este amanitina.[6]
2006-08 Amanita virosa crop.jpg
Amanita virosa
Burete tomnatic
Toxicitate: Letal! Responsabil pentru majoritatea intoxicațiilor letale.Toxina este amanitina.[7]
Boletus-satanas-3 crop.jpg
Boletus satanas
Buretele dracului
Toxicitate: Gastrointestinal. Simptomele predominante sunt de natură gastrointestinală.[8]
Clitocybe dealbata 1.jpg
Clitocybe dealbata
Pâlnioară de fildeș, ciuperca nădușelii.
Toxicitate: Poate să fie letal! Responsabil este o doză mare de muscarină, ușor de confundat cu M. oreades.[9] Clitocybe rivulosa 20081116w.JPG
Clitocybe rivulosa
Pâlnioară ondulată, burete de rouă fals
Toxicitate: Poate să fie letal! Responsabil este o doză mare de muscarină, ușor de confundat cu M. oreades.[10]
Cortinarius gentilis group.jpg
Cortinarius gentilis
Văloasă delicată
Toxicitate: Letal! Substanța toxică este între altele orelanina.[11]
Cortinarius orellanus (1).JPG
Cortinarius orellanus
Cortinara de munte, pălăria nebunului
Toxicitate: Letal! Substanța toxică este orelanina.[12]
Cortinarius rubellus 01.jpg
Cortinarius rubellus, sin. Cortinarius speciosissimus
Pălărie ucigașă
Toxicitate: Letal! Substanța toxică este orelanina.[13]
2012-07-27 Cortinarius traganus crop.jpg
Cortinarius traganus
Văloasa caprei
Toxicitate: Gastrointestinal! Cauzează probleme resinoidiane și gastrointestinale.[14]
2005-09-25 Entoloma sinuatum cropped.jpg
Entoloma sinuatum, sin. Rhodophyllus sinuatus
Ciuperca pieptănușului
Toxicitate: grav gastrointestinal, rar hepatotoxic, neurotoxic. Poate fi confundat ușor cu Calocybe gambosa.[15]
2011-03-22 Entoloma vernum S. Lundell 138013.jpg
Entoloma vernum
Pieptănuș primăvăratic
Toxicitate: grav gastrointestinal, rar hepatotoxic, neurotoxic. Poate fi confundat ușor cu Tricholoma terreum.[16]
Paddenstoelen op dood hout. Locatie, Stuttebosch in de lendevallei. Provincie Friesland 002.jpg
Galerina marginata
Gheba de brad
Toxicitate: Letal! Este ușor de confundat cu Kuehneromyces mutabilis.[17]
Frühjahrslorchel.JPG
Gyromitra esculenta
Zbârciog gras
Toxicitate: Provocă alergii severe, ocazional letale! În trecut considerat comestibil, dar au apărut cazuri de intoxicații mortale.[18]
Hebeloma crustuliniforme, Westmoreland Co..jpg
Hebeloma crustuliniforme
Ciupercă plângătoare
Toxicitate: Gastrointestinal. Simptomele predominante sunt de natură gastro-intestinală.[19]
Risspilz004.jpg
Inocybe patrouillardii, sin. Inocybe erubescens
Burete cărămiziu
Toxicitate: Letal! Conține muscarină în doză extrem de mare și poate fi confundat ușor cu buretele lui Sf. Gheorghe.[20]
Omphalotus olearius-Zavodnica.JPG
Omphalotus olearius sin. Pleurotus olearius, Clitocybe olearia
Buricul măslinului
Toxicitate: Grav gastrointestinal. Substanța toxică este illudina. Aceasta duce la greață și vărsături.[21]
Paxillus involutus G2.jpg
Paxillus involutus
Burete porcesc
Toxicitate: Poate să fie letal! Responsabil este Sindromul Paxillus.[22]
2011-10-21 Pleurocybella porrigens 177980 cropped.jpg
Pleurocybella porrigens
Aripi de înger
Toxicitate: Poate să fie letal! Confuzie posibilă cu Pleurotus ostreatus var. florida.[23] AD2009Sep13 Ramaria formosa 01.jpg
Ramaria formosa sin. Clavaria formosa
Meloșel, tocmăgel
Toxicitate: Destul de grav gastrointestinal. Poate fi confundat ușor cu Ramaria aurea.[24] Russula emetica 117475.jpg
Russula emetica
Vinețica focului, scuipatul dracului
Toxicitate: grav gastrointestinal, rar neurotoxic. Poate fi confundat ușor cu Russula aurea.[25]
Russula.mairei.-.lindsey.jpg
Russula nobilis sin. Russula mairei
Vinețica nobilă
Toxicitate: gastrointestinal. Poate fi confundat ușor cu Russula aurea.[26] Gemeiner Kartoffelbovist Scleroderma citrinum.jpg
Scleroderma citrinum sin. Scleroderma vulgare
Buretele cerbilor
Toxicitate medie. Cauzează probleme copriniane și gastrointestinale.[27] Scleroderma verrucosum 02.JPG
Scleroderma verrucosum
Buretele cerbilor fals
Toxicitate medie. Cauzează probleme copriniane și gastrointestinale.[28] >
2012-03-28 Tricholoma pardinum Quél 208648 crop.jpg
Tricholoma tigrinum sin. Tricholoma pardinum
Gâscă tigrată, golubincă otrăvitoare
Toxicitate gravă. Cauzează probleme gastrointestinale puternice.[29]

Rezumat[modificare | modificare sursă]

În Europa sunt cunoscute mai mult de 6000 de soiuri de ciuperci basidiomicete din care peste 200 sunt sigur otrăvitoare, dar numai câteva provoacă intoxicații mortale. Printre ciupercile foarte toxice cunoscute sunt „Amanita phalloides”, „Cortinarius orellanus” și „Cortinarius rubellus”.

Unele ciuperci sunt alergice toxice numai pentru anumite persoane, ca de exemplu, „Paxillus involutus” sau „Tricholoma flavovirens”. Alte ciuperci cauzează prin consum mutații genetice ca „Lyophyllum connatum”.

În mod frecvent apar intoxicații cu „Cortinarius infractus”, „Inocybe rimosa”, „Amanita phalloides” și „Boletus pinophilus” din cauză că se pot confunda ușor cu ciupercile comestibile.

Ca o curiozitate se poate aminti ciuperca toxică „Gyromitra esculenta” care este culeasă în nordul și estul Europei, însă toxicitatea se descompune prin fiebere, fiind termolabil. Este greșită părerea de a crede că ciupercile consumate de melci sau insecte n-ar fi toxice pentru om, la culesul ciupercilor este indicat să fie considerat toxică orice ciupercă necunoscută.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 309
  2. ^ Andreas Bresinsky, Helmut Besl: „Giftpilze. Ein Handbuch für Apotheker, Ärzte und Biologen”, Editura Wissenschaftliche Verlagsgesellschaft, Stuttgart 1985, p. 98, ISBN 978-3-8047-0680-4
  3. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 96-97, ISBN 3-405-11774-7
  4. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 100-101, ISBN 3-405-11774-7
  5. ^ Andreas Neuner: „BLV Naturführer 3 – Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft mbH, München 1975, p. 94-95 ISBN 3-405-11345-8
  6. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 90-91, ISBN 3-405-11774-7
  7. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 92-93, ISBN 3-405-11774-7
  8. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 89, 92
  9. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 147-148, ISBN 3-426-00312-0
  10. ^ Bruno Cetto: I funghi dal vero, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 308-309, ISBN 88-85013-37-6
  11. ^ (Marcel) Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 222-223, ISBN 978-3-440-13447-4
  12. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 51
  13. ^ Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, p. 127, ISBN 978-3-8427-0483-1
  14. ^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 382-383, ISBN 978-3-440-14530-2
  15. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 236-237, ISBN 3-405-11774-7
  16. ^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 236-237, ISBN 978-3-440-14530-2
  17. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, pp. 158, 160, ISBN 3-426-00312-0
  18. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 588-589, ISBN 3-405-11774-7
  19. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 194-195, ISBN 3-405-11774-7
  20. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 60, 62
  21. ^ Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, p. 36-37, ISBN 978-3-8427-0483-1
  22. ^ H. Deicher & W. Stangel: „Akute Immunhämolyse nach Genuß des Kahlen Kremplings“, Verh. der Deutschen Gesellschaft für Innere Medizin nr. 83, 1977, p. 1606-1609
  23. ^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 180-181, ISBN 978-3-440-14530-2
  24. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 556-557, ISBN 3-405-11774-7
  25. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 194-196, ISBN 3-426-00312-0
  26. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 511, ISBN 3-85502-0450
  27. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 564-565, ISBN 3-405-11774-7
  28. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 566-567, ISBN 3-405-11774-7
  29. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 181, ISBN 3-85502-0450

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Bruno Cetto: volumele 1-7
  • (Marcel) Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012,ISBN 978-3-440-13447-4
  • Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, ISBN 3-85502-0450
  • Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „Pilze”, Editura Silva, Zürich 1986
  • Heinrich Dörfelt, Gottfried Jetschke (Ed.): „Wörterbuch der Mykologie”, Editura Spektrum, Heidelberg 2001, ISBN 3-8274-0920-9
  • Karl și Gretl Kronberger: „Das farbige Pilzbuch”, Editura H. G. Gachet & Co., Langen 1976, ISBN 3-8068-0215-7
  • Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1
  • J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, p. 116, ISBN 3-405-11568-2
  • Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, ISBN 978-3-440-14530-2
  • Csaba Locsmándi, Gizella Vasas: „Ghidul culegătorului de ciuperci”, Editura Casa, Cluj-Napoca 2013, ISBN 9786068527147, 192 p.
  • Till E. Lohmeyer & Ute Künkele: „Pilze – bestimmen und sammeln”, Editura Parragon Books Ltd., Bath 2014, ISBN 978-1-4454-8404-4
  • Andreas Neuner: „BLV Naturführer – Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München-Bern-Viena 1976, ISBN 3-405-11345-8
  • Renate & Wilhelm Volk: „Pilze sicher bestimmen und delikat zubreiten“, Editura Ulmer, Stuttgart 1999, ISBN 3-8001-3656-2

Legături externe[modificare | modificare sursă]