Ciuperci otrăvitoare

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Listă de ciuperci otrăvitoare)
Salt la: Navigare, căutare
Ciuperci otrăvitoare

Ciuperci otrăvitoare sunt denumite toate tipurile de ciuperci din Regnum Fungi de tip Ascomycota precum Basidiomycota (care au pălărie și picior), a nu se confunda cu ciupercile microscopice mucegaiurile și cele care produc bolile numite micoze. Există peste 200 de specii care sunt sigur toxice, dar numai puține provoacă intoxicații mortale. Aici sunt enumerate doar câteva soiuri. Mai mult se pot vedea și citi sub "Legături externe", acolo în special pe pagina engleză.

Listă de bureți otrăvitori (selecție)[modificare | modificare sursă]

Ciuperci otrăvitoare
Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
2010-11-13 Agaricus xanthodermus Genev 120348 crop.jpg
Toxicitate: grav gastrointestinal. Poate fi confundat cu ciuperci comestibile de genul Agaricus.[1]
2006-10-25 Amanita muscaria crop.jpg
|
2000 Amanita regalis cropped.jpg
Toxicitate: Neurotoxic, halucinogen.Toxinele sunt muscimol și premuscinol (acidul ibotenic), muscarina în doze mult mai mici. Acidul ibotenic are efecte neurotoxice. Muscimolul are efecte halucinogene precum agitații puternice.[2][3] Amanita pantherina 2013 G1.jpg Toxicitate: Grav neurotoxic, halucinogen. Conține acid ibotenic și muscarină și alte toxine, provoacă intoxicații neurotrope. Poate fi confundat ușor cu Amanita rubescens.[4]
Amanita phalloides (2005-09) edited.jpg
Toxicitate: Letal! Responsabil pentru majoritatea intoxicațiilor letale. Toxina este amanitina.[5]
Amanita verna-02.jpg
Toxicitate: Letal! Responsabil pentru majoritatea intoxicațiilor letale.Toxina este amanitina.[6]
2006-08 Amanita virosa crop.jpg
Toxicitate: Letal! Responsabil pentru majoritatea intoxicațiilor letale.Toxina este amanitina.[7]
Boletus-satanas-3 crop.jpg
Toxicitate: Gastrointestinal. Simptomele predominante sunt de natură gastrointestinală.[8]
Clitocybe dealbata 1.jpg
Toxicitate: Poate să fie letal! Responsabil este o doză mare de muscarină, ușor de confundat cu M. oreades.[9] Clitocybe rivulosa 20081116w.JPG Toxicitate: Poate să fie letal! Responsabil este o doză mare de muscarină, ușor de confundat cu M. oreades.[10]
Cortinarius cinnamomeus a1.jpg
Toxicitate: medie. Substanța toxică este orelanina în doză mică.[11]
Cortinarius gentilis group.jpg
Toxicitate: Letal! Substanța toxică este între altele orelanina.[12]
Cortinarius orellanus (1).JPG
Toxicitate: Letal! Substanța toxică este orelanina.[13]
Cortinarius rubellus 01.jpg
Toxicitate: Letal! Substanța toxică este orelanina.[14]
2012-07-27 Cortinarius traganus crop.jpg
Toxicitate: Gastrointestinal! Cauzează probleme resinoidiane și gastrointestinale.[15]
2005-09-25 Entoloma sinuatum cropped.jpg
Toxicitate: grav gastrointestinal, rar hepatotoxic, neurotoxic. Poate fi confundat ușor cu Calocybe gambosa.[16]
2011-03-22 Entoloma vernum S. Lundell 138013.jpg
Toxicitate: grav gastrointestinal, rar hepatotoxic, neurotoxic. Poate fi confundat ușor cu Tricholoma terreum.[17] Paddenstoelen op dood hout. Locatie, Stuttebosch in de lendevallei. Provincie Friesland 002.jpg Toxicitate: Letal! Este ușor de confundat cu Kuehneromyces mutabilis.[18]
Frühjahrslorchel.JPG
Toxicitate: Provocă alergii severe, ocazional letale! În trecut considerat comestibil, dar au apărut cazuri de intoxicații mortale.[19]
Hebeloma crustuliniforme, Westmoreland Co..jpg
Toxicitate: Gastrointestinal. Simptomele predominante sunt de natură gastro-intestinală.[20]
Hypholoma fas (2).jpg
Toxicitate: Destul de grav gastrointestinal.[21]
Risspilz004.jpg
Toxicitate: Letal! Conține muscarină în doză extrem de mare și poate fi confundat ușor cu buretele lui Sf. Gheorghe.[22]
Inocybe rimosa WF1 (3).jpg
Toxicitate: Otrăvitoare. Conține muscarină în doză destul de mare.[23]
Lactarius torminosus G2.jpg
Toxicitate medie.[24]
Lepiota-clypeolaria.jpg
Ușor otrăvitor.[25]
Omphalotus olearius-Zavodnica.JPG
Toxicitate: Grav gastrointestinal. Substanța toxică este illudina. Aceasta duce la greață și vărsături.[26]
Paxillus involutus G2.jpg
Toxicitate: Poate să fie letal! Responsabil este Sindromul Paxillus.[27] 2011-10-21 Pleurocybella porrigens 177980 cropped.jpg Toxicitate: Poate să fie letal! Confuzie posibilă cu Pleurotus ostreatus var. florida.[28]
AD2009Sep13 Ramaria formosa 01.jpg Toxicitate: Destul de grav gastrointestinal. Poate fi confundat ușor cu Ramaria aurea.[11] Russula emetica 117475.jpg Toxicitate: grav gastrointestinal, rar neurotoxic. Poate fi confundat ușor cu Russula aurea.[29] Russula.mairei.-.lindsey.jpg Toxicitate: gastrointestinal. Poate fi confundat ușor cu Russula aurea.[30]
Gemeiner Kartoffelbovist Scleroderma citrinum.jpg Toxicitate medie. Cauzează probleme copriniane și gastrointestinale.[31] Scleroderma verrucosum 02.JPG Toxicitate medie. Cauzează probleme copriniane și gastrointestinale.[32]
Gąska zielonka 4166927087.jpg
Foarte gustos, dar fatal sub diverse condiții.[33]
2012-03-28 Tricholoma pardinum Quél 208648 crop.jpg Toxicitate gravă. Cauzează probleme gastrointestinale puternice.[34] Gemeine Schwefel-Ritterling Tricholoma sulphureum.JPG Ușor otrăvitor, miros și gust scârbos.[35]

Rezumat[modificare | modificare sursă]

În Europa sunt cunoscute mai mult de 6000 de soiuri de ciuperci basidiomicete din care peste 200 sunt sigur otrăvitoare, dar numai câteva provoacă intoxicații mortale. Printre ciupercile foarte toxice cunoscute sunt Amanita phalloides, Cortinarius orellanus și Cortinarius rubellus.

Unele ciuperci sunt alergice toxice numai pentru anumite persoane, ca de exemplu, Paxillus involutus sau Tricholoma equestre sin. Tricholoma flavovirens. Alte ciuperci cauzează prin consum mutații genetice ca Lyophyllum connatum.

În mod frecvent apar intoxicații cu Cortinarius infractus, Inocybe rimosa, Amanita virosa și Boletus satanas din cauză că se pot confunda ușor cu ciupercile comestibile.

Ca o curiozitate se poate aminti de ciuperca toxică Gyromitra esculenta care se consumă în nordul și estul Europei, oamenii de acolo zicând, că toxicitatea s-ar descompune prin fiebere, fiind termolabilă. Este greșită părerea de a crede că ciupercile consumate de melci sau insecte n-ar fi toxice pentru om. La culesul ciupercilor este indicat să fie considerat toxică orice ciupercă necunoscută.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 309
  2. ^ Andreas Bresinsky, Helmut Besl: „Giftpilze. Ein Handbuch für Apotheker, Ärzte und Biologen”, Editura Wissenschaftliche Verlagsgesellschaft, Stuttgart 1985, p. 98, ISBN 978-3-8047-0680-4
  3. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 96-97, ISBN 3-405-11774-7
  4. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 100-101, ISBN 3-405-11774-7
  5. ^ Andreas Neuner: „BLV Naturführer 3 – Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft mbH, München 1975, p. 94-95 ISBN 3-405-11345-8
  6. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 90-91, ISBN 3-405-11774-7
  7. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 92-93, ISBN 3-405-11774-7
  8. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 89, 92
  9. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 147-148, ISBN 3-426-00312-0
  10. ^ Bruno Cetto: I funghi dal vero, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 308-309, ISBN 88-85013-37-6
  11. ^ a b Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 228-229, ISBN 3-405-11774-7 Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; numele "Cetto_1" este definit de mai multe ori cu conținut diferit
  12. ^ (Marcel) Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 222-223, ISBN 978-3-440-13447-4
  13. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 51
  14. ^ Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, p. 127, ISBN 978-3-8427-0483-1
  15. ^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 382-383, ISBN 978-3-440-14530-2
  16. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 236-237, ISBN 3-405-11774-7
  17. ^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 236-237, ISBN 978-3-440-14530-2
  18. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, pp. 158, 160, ISBN 3-426-00312-0
  19. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 588-589, ISBN 3-405-11774-7
  20. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 194-195, ISBN 3-405-11774-7
  21. ^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 318-319, ISBN 978-3-440-14530-2
  22. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 60, 62
  23. ^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 180-181, ISBN 978-3-440-14530-2
  24. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 528, ISBN 3-85502-0450
  25. ^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 280-281, ISBN 978-3-440-14530-2
  26. ^ Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, p. 36-37, ISBN 978-3-8427-0483-1
  27. ^ H. Deicher & W. Stangel: „Akute Immunhämolyse nach Genuß des Kahlen Kremplings“, Verh. der Deutschen Gesellschaft für Innere Medizin nr. 83, 1977, p. 1606-1609
  28. ^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 180-181, ISBN 978-3-440-14530-2
  29. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 194-196, ISBN 3-426-00312-0
  30. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 511, ISBN 3-85502-0450
  31. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 564-565, ISBN 3-405-11774-7
  32. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 566-567, ISBN 3-405-11774-7
  33. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 131-133, ISBN 3-426-00312-0
  34. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 181, ISBN 3-85502-0450
  35. ^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 154-155, ISBN 978-3-440-14530-2

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Bruno Cetto: volumele 1-7
  • (Marcel) Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012,ISBN 978-3-440-13447-4
  • Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, ISBN 3-85502-0450
  • Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „Pilze”, Editura Silva, Zürich 1986
  • Heinrich Dörfelt, Gottfried Jetschke (Ed.): „Wörterbuch der Mykologie”, Editura Spektrum, Heidelberg 2001, ISBN 3-8274-0920-9
  • Karl și Gretl Kronberger: „Das farbige Pilzbuch”, Editura H. G. Gachet & Co., Langen 1976, ISBN 3-8068-0215-7
  • Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1
  • J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, p. 116, ISBN 3-405-11568-2
  • Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, ISBN 978-3-440-14530-2
  • Csaba Locsmándi, Gizella Vasas: „Ghidul culegătorului de ciuperci”, Editura Casa, Cluj-Napoca 2013, ISBN 9786068527147, 192 p.
  • Till E. Lohmeyer & Ute Künkele: „Pilze – bestimmen und sammeln”, Editura Parragon Books Ltd., Bath 2014, ISBN 978-1-4454-8404-4
  • Andreas Neuner: „BLV Naturführer – Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München-Bern-Viena 1976, ISBN 3-405-11345-8
  • Renate & Wilhelm Volk: „Pilze sicher bestimmen und delikat zubreiten“, Editura Ulmer, Stuttgart 1999, ISBN 3-8001-3656-2

Legături externe[modificare | modificare sursă]