Ciuperci otrăvitoare

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Ciuperci otrăvitoare

Ciuperci otrăvitoare sunt denumite toate tipurile de ciuperci din Regnum Fungi de tip Ascomycota precum Basidiomycota (care au pălărie și picior), a nu se confunda cu ciupercile microscopice mucegaiurile și cele care produc bolile numite micoze. Există peste 200 de specii care sunt sigur toxice, dar numai puține provoacă intoxicații mortale. Aici sunt enumerate doar câteva soiuri. Mai mult se pot vedea și citi sub "Legături externe", acolo în special pe pagina engleză.

Listă de bureți otrăvitori (selecție)[modificare | modificare sursă]

Ordinul Agaricales[modificare | modificare sursă]

Genurile Agaricus și Amanita (șampinioni și bureți cu volvă cu sau fără bulb)[modificare | modificare sursă]

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Agaricus.placomyces..000...jpg
Necunoscută.
Toxicitate: grav gastrointestinal. Poate fi confundat cu ciuperci comestibile de genul Agaricus.[1]
2010-11-13 Agaricus xanthodermus Genev 120348 crop.jpg
Toxicitate: grav gastrointestinal. Poate fi confundat cu ciuperci comestibile de genul Agaricus.[2]
Amanita boudieri (1).jpg
Toxicitate: slab neurotoxic.[3]
Amanita gemmata von hms.jpg
Amanita gemmata sin. Amanita junquillea
Ciupercă (amanită) perlată, ciupercă galben strălucitoare Toxicitate: neurotoxic, halucinogen. Toxina principală este muscimolul.[4]
2006-10-25 Amanita muscaria crop.jpg
Amanita muscaria
Muscăriță, buretele muștelor Toxicitate: neurotoxic, halucinogen. Toxinele sunt muscarina și acidul ibotenic (premuscinol) și muscimol, ultimile în doze mult mai mici.[5]
Amanita pantherina 2013 G1.jpg Toxicitate: grav neurotoxic, halucinogen. Provoacă intoxicații neurotrope. Poate fi confundat cu A. rubescens.[6]
Amanita phalloides (2005-09) edited.jpg
Toxicitate: letal! Responsabil pentru majoritatea intoxicațiilor letale. Toxina este amanitina.[7]
2000 Amanita regalis cropped.jpg
Toxicitate: neurotoxic, halucinogen. Toxinele sunt muscarina și acidul ibotenic (premuscinol) și muscimol, în doze mai mari.[8]
Amanita verna-02.jpg
Toxicitate: letal! Responsabil pentru majoritatea intoxicațiilor letale.Toxina este amanitina.[9]
2006-08 Amanita virosa crop.jpg
Toxicitate: letal! Responsabil pentru majoritatea intoxicațiilor letale.Toxina este amanitina.[10]

Genul Clitocybe (pâlnioare)[modificare | modificare sursă]

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
2010-10-08 Ampulloclitocybe clavipes cropped.jpg
Destul de gustos, dar otrăvitor consumat împreună cu alcool.[11]
Clitocybe dealbata 1.jpg
Toxicitate: poate să fie letal! Responsabil este o doză mare de muscarină, ușor de confundat cu M. oreades.[12]
Clitocybe fragrans 111229w.JPG
Toxicitate: destul de otrăvitor! Responsabil este muscarina.[13]
Clitocybe phyllophilla a2 (1).JPG Toxicitate: poate să fie letal! Responsabil este o doză mare de muscarină.[14] Clitocybe rivulosa 20081116w.JPG Toxicitate: poate să fie letal! Responsabil este o doză mare de muscarină, ușor de confundat cu M. oreades.[15]

Genul Conocybe sau Pholiotina (bureciori)[modificare | modificare sursă]

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Conocybe filaris 10774.jpg
Toxicitate: Letal! Substanța toxică este amanitina.[16]

Genul Cortinarius (ciuperci cu cortină)[modificare | modificare sursă]

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Cortinarius cinnabarinus Fr. (15205928949).jpg
Necunoscută.
Toxicitate: destul de gravă. Substanța toxică este orelanina în doză mai mică.[17]
Cortinarius cinnamomeus a1.jpg
Toxicitate: medie. Substanța toxică este orelanina în doză mică.[18]
Cortinarius gentilis group.jpg
Toxicitate: Letal! Substanța toxică este între altele orelanina.[19]
Orangerandiger Hautkopf Cortinarius malicorius.jpg
Necunoscută.
Toxicitate: medie. Substanța toxică este orelanina în doză mai mică. Miros slab ierbos sau de ridichi, în vârstă cu componente de iod, gust amar.[20]
Cortinarius orellanus (1).JPG
Toxicitate: Letal! Substanța toxică este orelanina.[21]
Cortinarius rubellus 01.jpg
Toxicitate: Letal! Substanța toxică este orelanina.[22]
Cortinarius sanguineus BS11.JPG
Necunoscută.
Toxicitate: foarte otrăvitor. Provoacă intoxicații gastro-intestinale grave. Miros de ridichi și gust maximal slab amar.[23]
2012-10-19 Cortinarius semisanguineus (Fr.) Gill 273429.jpg
Necunoscută.
Toxicitate: destul de toxic, irită puternic zona gastro-intestinală. Miros plăcut și gust blând.[24]
2012-10-19 Cortinarius traganus (Fr.) Fr 273917.jpg
Toxicitate: Gastrointestinal! Cauzează probleme resinoidiane și gastrointestinale.[25]

Genul Entoloma (pieptănuși)[modificare | modificare sursă]

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Entoloma cetratum (Fr.) M.M. Moser 744426.jpg
Necunoscută.
Toxicitate medie: gastrointestinal, miros plăcut și gust blând.[26]
2009-06-01 Entoloma conferendum.jpg
Necunoscută.
Toxicitate: probabil gastrointestinal, carne subțire și fibroasă, gust blând, dar neplăcut.[27]
Braungrüne Zärtling Entoloma incanum.jpg
Toxicitate medie: conține viroisină ca și Amanita virosa, miros și gust neplăcut.[28]
2011-09-10 Entoloma sericeum (Bull.) Quél 204761.jpg
Necunoscută.
Toxicitate medie: gastrointestinal, miros și gust plăcut.[29]
2005-09-25 Entoloma sinuatum cropped.jpg
Toxicitate: grav gastrointestinal, posibil letal, rar hepatotoxic, neurotoxic. Poate fi confundat ușor cu Calocybe gambosa.[30]
2011-03-22 Entoloma vernum S. Lundell 138013.jpg
Toxicitate: grav gastrointestinal, rar hepatotoxic, neurotoxic. Poate fi confundat ușor cu Tricholoma terreum.[31]

Genul Inocybe (ciuperci înroșindu-se cu crăpături)[modificare | modificare sursă]

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Risspilz004.jpg
Toxicitate: Letal! Conține muscarină în doză extrem de mare și poate fi confundat ușor cu buretele lui Sf. Gheorghe.[32]
Ino.geo.jpg
Toxicitate: Otrăvitoare. Conține muscarină în doze mari.[33]
Inocybe rimosa WF1 (3).jpg
Toxicitate: Otrăvitoare. Conține muscarină în doză destul de mare.[34]

Genul Lepiota (parasoli mici)[modificare | modificare sursă]

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Lepiota aspera 20070928w.JPG
Toxicitate: grav otrăvitor, in primul rând cu alcool.[35]
Lepiota boudieri 171002wa.JPG
Necunoscută.
Toxicitate: grav otrăvitor.[36]
Lepiota brunneoincarnata 170929w.JPG
Necunoscută.
Toxicitate: letal! Toxina este α-amanitina.[37]
Lepiota castanea 70848.jpg
Necunoscută.
Toxicitate: letal! Toxina este α-amanitina.[38]
Lepiota-clypeolaria.jpg
Otrăvitor.[39]
Lepiota cristata 170918w.JPG
Otrăvitor.[40]
Lepiota felina 20121021w.JPG
Necunoscută.
Otrăvitor.[41]
Lepiota lilacea Bres 429124.jpg
Necunoscută.
Suspect, probabil otrăvitor.[42]
Lepiota subincarnata 1130318.jpg
Necunoscută.
Toxicitate: letal! Toxinele sunt amanitinele α, β și γ.[43]

Genul Mycena (bureciori)[modificare | modificare sursă]

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Rettichhelmling002 (1).JPG
Condiționat comestibil, conține în doze mai mari muscarină și psilocibină.[44]

Genul Tricholoma (bureți cavalerești)[modificare | modificare sursă]

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Tricholoma albobrunneum a1 (3).JPG
Necunoscută.
Toxicitate: mai slab gastrointestinal. Miros plăcut și gust amar.[45] Tricholoma batschii G5.JPG
Necunoscută.
Toxicitate: provoacă o anemie hemolitică în stare crudă, în plus foarte amar.[46] 2010-10-29 Tricholoma bufonium (Pers.) Gillet 117024.jpg
Necunoscută.
Toxicitate: destul de grav gastrointestinal + provoacă o anemie hemolitică în stare crudă.[47]
Gąska zielonka 4166927087.jpg
Foarte gustos, dar fatal sub diverse condiții.[48] 2011-11-28 Tricholoma focale (Fr.) Ricken 185798.jpg
Necunoscută.
Toxicitate: gastrointestinal. Miros făinos și gust plăcut.[49] Tricholoma aa1 (1).JPG
Necunoscută.
Toxicitate: destul de grav gastrointestinal. Miros făinos și gust amar din maturitate.[50]
Tricholoma sciodes 110922w.JPG
Necunoscută.
Toxicitate: slab gastrointestinal. Miros pământos și gust amar, apoi iute.[51] Gemeine Schwefel-Ritterling Tricholoma sulphureum.JPG Otrăvitor. Miros și gust scârbos.[52] 2012-03-28 Tricholoma pardinum Quél 208648 crop.jpg Toxicitate gravă. Cauzează probleme gastrointestinale puternice.[53]
Tricholoma ustale (4).JPG
Necunoscută.
Toxicitate: slab gastrointestinal. Miros neremarcabil sau slab făinos și gust amar.[54] Tricholoma virgatum, McCall 1.jpg
Necunoscută.
Toxicitate: destul de grav gastrointestinal. Miros neplăcut și gust amar, foarte iute.[55]

Ordinul Boletales (hribi și pufai)[modificare | modificare sursă]

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Boletus torosus 4.JPG
Necunoscută.
Toxicitate: Otrăvitor, cel puțin pentru persoane sensibile.[56] Paxillus involutus G2.jpg Toxicitate: Poate să fie letal! Responsabil este Sindromul Paxillus.[57]
Boletus legaliae.jpg
Necunoscută.
Suspect, crud foarte toxic.[58]
2015-06-21 Rubroboletus lupinus 530214.jpg
Suspect, poate toxic. [59]
Boletus rubrosanguineus.jpg
Necunoscută.
Suspect, crud toxic, fiert poate toxic.[60]
Boletus-satanas-3 crop.jpg
Toxicitate: Gastrointestinal. Simptomele predominante sunt de natură gastrointestinală.[61]
Gemeiner Kartoffelbovist Scleroderma citrinum.jpg Toxicitate medie. Cauzează probleme copriniane și gastrointestinale.[62] Scleroderma verrucosum 02.JPG Toxicitate medie. Cauzează probleme copriniane și gastrointestinale.[63]

Ordinul Gomphales (rămurele și măciuci/pilugele)[modificare | modificare sursă]

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Ramaria formosa - Dreifarbige Koralle.jpg
Toxicitate: Destul de grav gastrointestinal. Poate fi confundat ușor cu Ramaria aurea.[64] AD2009Sep13 Ramaria pallida 01.jpg
[Necunoscută.
Toxicitate: Slab gastrointestinal. Poate fi confundat ușor cu Ramaria aurea.[65]

Ordinul Pezizales (urechiușe)[modificare | modificare sursă]

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Frühjahrslorchel.JPG
Toxicitate: Provocă alergii severe, ocazional letale! În trecut considerat comestibil, dar au apărut cazuri de intoxicații mortale.[66]
2011-04-19 Gyromitra fastigiata (Krombh.) Rehm 205086.jpg
Consumat crud sau nu bine fiert destul de otrăvitor.[67]
Gyromitra gigas Podkomorské lesy.JPG
Consumat crud sau nu bine fiert destul de otrăvitor.[68]
Sarcosphaera coronaria (Jacq.) J. Schröt 302963.jpg Crud foarte toxic, comestibil numai dupä o fierbere temeinică. Poate cauza probleme prin sindromul helvelian (giromitrian).[69]

Ordinul Russulales (lăptari și vinețele)[modificare | modificare sursă]

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Lactarius helvus3.jpg
Toxicitate: otrăvitor (gastrointestinal), dar uscat și pulverizat ca condiment comestibil.[70]
Lactarius pubescens 29377.jpg
Toxicitate medie.[71]
Lactarius scrobiculatus T66.jpg
Necunoscută.
Toxicitate medie: provoacă sindromul resinoidian.[72]
Lactarius torminosus G2.jpg
Toxicitate medie.[73]
Olivbraune Milchling Lactarius turpis.jpg
Toxicitate: Letal! Conține substante canceroase și mutagene.[74]
Russula betularum 02.jpg Toxicitate: slab gastrointestinal.[75] Russula emetica 117475.jpg Toxicitate: grav gastrointestinal, rar neurotoxic. Poate fi confundat ușor cu Russula aurea.[76] 2010-08-21 Russula fragilis 1 cropped.jpg Toxicitate: destul de grav gastrointestinal. [77]
Russula.mairei.-.lindsey.jpg Toxicitate: gastrointestinal. Poate fi confundat ușor cu Russula aurea.[78] Stachelbeer-Täubling Russula queletii.JPG Toxicitate: destul de grav gastrointestinal.[79]

Alte specii[modificare | modificare sursă]

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Coprinellus micaceus Bykivnya 3.JPG
Toxicitate: destul de otrăvitor, reacții asemănătoare cu curele de dezalcoolizare). Fără alcool tânăr comestibil.[80]
Coprinopsis atramentaria 114645.jpg
Toxicitate: destul de otrăvitor, reacții asemănătoare cu curele de dezalcoolizare). Fără alcool delicios în stadiu tânăr.[81] Paddenstoelen op dood hout. Locatie, Stuttebosch in de lendevallei. Provincie Friesland 002.jpg Toxicitate: Letal! Este ușor de confundat cu Kuehneromyces mutabilis.[82]
Hebeloma crustuliniforme, Westmoreland Co..jpg
Toxicitate: Gastrointestinal. Simptomele predominante sunt de natură gastro-intestinală.[83]
2007-06-16 Hygrocybe conica.jpg
Ușor otrăvitor. Cauzează probleme gastrointestinale.[84]
Blackening Waxcap. Hygrocybe nigrescens (39266894675).jpg
Ușor otrăvitor. Cauzează probleme gastrointestinale.[85]
Hypholoma fas (2).jpg
Toxicitate: Destul de grav gastrointestinal.[86]
2009-11-14 Hypholoma sublateritium (Schaeff.) Quél 65279 crop.jpg
Toxicitate: provoacă hemoliză și aglutinină.[87]
Omphalotus olearius-Zavodnica.JPG
Toxicitate: Grav gastrointestinal. Substanța toxică este illudina. Aceasta duce la greață și vărsături.[88]
Phaeolepiota aurea 10866-83fabfaacdf92ca2ba5a395f175754a4.jpg Gustos, dar crud sau prea puțin fiert foarte toxic, conținând HCN.[89] <
Pleurocybella porrigens 177980 cropped.jpg
Toxicitate: Poate să fie letal! Confuzie posibilă cu Pleurotus ostreatus var. florida.[90]
Pluteus salcinus.jpg
Toxicitate: Crud sau uscat otrăvitor, psihedelic. Fiert comestibil.[91]
Pcubensis brothers2.jpg
Ciupercă halucinogenă, nume comun cu alte specii
Toxicitate: Toxic, tare halucinogen! Confuzie posibilă cu Galerina marginata.[92]

Rezumat[modificare | modificare sursă]

În Europa sunt cunoscute mai mult de 6000 de soiuri de ciuperci basidiomicete din care peste 200 sunt sigur otrăvitoare, dar numai câteva provoacă intoxicații mortale. Printre ciupercile foarte toxice cunoscute sunt Amanita phalloides, Cortinarius orellanus și Cortinarius rubellus.

Unele ciuperci sunt alergice toxice numai pentru anumite persoane, ca de exemplu, Paxillus involutus sau Tricholoma equestre sin. Tricholoma flavovirens. Alte ciuperci cauzează prin consum mutații genetice ca Lyophyllum connatum.

În mod frecvent apar intoxicații cu Cortinarius gentilis, Inocybe rimosa, Amanita virosa și Boletus satanas din cauză că se pot confunda ușor cu ciupercile comestibile.

Ca o curiozitate se poate aminti de ciuperca toxică Gyromitra esculenta care se consumă în nordul și estul Europei, oamenii de acolo zicând, că toxicitatea s-ar descompune prin fiebere, fiind termolabilă. Este greșită părerea de a crede că ciupercile consumate de melci sau insecte n-ar fi toxice pentru om. La culesul ciupercilor este indicat să fie considerat toxică orice ciupercă necunoscută.

Toate ciupercile otrăvitoare, dar nu mortale, sunt marcate sub imagini cu !!, cele letale cu !!!.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Bruno Cetto „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 82-82, ISBN 3-405-12081-0
  2. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 309
  3. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 16-17, ISBN 88-85013-25-2
  4. ^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 258-259, ISBN 978-3-440-14530-2
  5. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 96-97, ISBN 3-405-11774-7
  6. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 100-101, ISBN 3-405-11774-7
  7. ^ Andreas Neuner: „BLV Naturführer 3 – Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft mbH, München 1975, p. 94-95 ISBN 3-405-11345-8
  8. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 10-11, ISBN 3-405-12081-0
  9. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 90-91, ISBN 3-405-11774-7
  10. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 92-93, ISBN 3-405-11774-7
  11. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 144-146, ISBN 3-426-00312-0
  12. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 147-148, ISBN 3-426-00312-0
  13. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 294-295 - 1, ISBN 3-405-12124-8
  14. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 362-363, ISBN 3-405-12081-0
  15. ^ Bruno Cetto: I funghi dal vero, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 308-309, ISBN 88-85013-37-6
  16. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 72-73 - 1, ISBN 88-85013-25-2
  17. ^ Bruno Cetto: Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 194-195, ISBN 3-405-12081-0
  18. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 228-229, ISBN 3-405-11774-7
  19. ^ (Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 222-223, ISBN 978-3-440-13447-4
  20. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 234-235, ISBN 3-405-12116-7
  21. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 51
  22. ^ Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, p. 127, ISBN 978-3-8427-0483-1
  23. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 230-231, ISBN 3-405-11774-7
  24. ^ Bruno Cetto: Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 192-193, ISBN 3-405-12081-0
  25. ^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 382-383, ISBN 978-3-440-14530-2
  26. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 272-273 - 1, ISBN 88-85013-25-2
  27. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 248-249, ISBN 3-405-12081-0
  28. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 252-253, ISBN 3-405-11774-7
  29. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 218-219, ISBN 3-405-12124-8
  30. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 236-237, ISBN 3-405-11774-7
  31. ^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 236-237, ISBN 978-3-440-14530-2
  32. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 60, 62
  33. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 240-241, ISBN 3-405-12116-7
  34. ^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 180-181, ISBN 978-3-440-14530-2
  35. ^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 276-277, ISBN 978-3-440-14530-2
  36. ^ Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, p. 40-41, ISBN 978-3-8354-1839-4
  37. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 28-29 - 2, ISBN 88-85013-46-5
  38. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 38-39, ISBN 3-405-12124-8
  39. ^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 280-281, ISBN 978-3-440-14530-2
  40. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 148-149 - 2, ISBN 3-405-12116-7
  41. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 42-43 - 2, ISBN 88-85013-37-6
  42. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 46-47 - 1, ISBN 3-405-12081-0
  43. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 42-43 - 1, ISBN 88-85013-37-6
  44. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 139, 141, ISBN 3-426-00312-0
  45. ^ Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, p. 84-85, ISBN 978-3-8354-1839-4
  46. ^ Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 160-161, ISBN 978-3-440-13447-4
  47. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 340-341 - 1, ISBN 3-405-12081-0
  48. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 131-133, ISBN 3-426-00312-0
  49. ^ Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4
  50. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 292-293, ISBN 3-405-12081-0
  51. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 352-353, ISBN 88-85013-37-6
  52. ^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 154-155, ISBN 978-3-440-14530-2
  53. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 181, ISBN 3-85502-0450
  54. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 294-295, ISBN 3-405-12081-0
  55. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 306-307, ISBN 3-405-12081-0
  56. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 532-533, ISBN 3-405-12116-7
  57. ^ H. Deicher & W. Stangel: „Akute Immunhämolyse nach Genuß des Kahlen Kremplings“, Verh. der Deutschen Gesellschaft für Innere Medizin nr. 83, 1977, p. 1606-1609
  58. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 506-507, ISBN 3-405-12081-0
  59. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 504-505, ISBN 3-405-12081-0
  60. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 430-431, ISBN 3-405-12124-8
  61. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 89, 92
  62. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 564-565, ISBN 3-405-11774-7
  63. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 566-567, ISBN 3-405-11774-7
  64. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 556-557, ISBN 3-405-11774-7
  65. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 580-581 - 1, ISBN 3-405-12116-7
  66. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 588-589, ISBN 3-405-11774-7
  67. ^ Edmund Michael, Bruno Hennig, Hanns Kreisel: „Handbuch für Pilzfreunde“, vol. 2: „Nichtblätterpilze (Basidiomyzeten ohne Blätter, Askomyzeten)“, editia a 3-a, Editura Fischer, Jena 1986, p. 378, ISBN 3-437-30347-3
  68. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 660-661, ISBN 3-405-12081-0
  69. ^ Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 330-331, ISBN 978-3-440-13447-4
  70. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 308-309, ISBN 3-405-12124-8
  71. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 364-365, ISBN 88-85013-25-2
  72. ^ Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 82-83, ISBN 978-3-440-13447-4
  73. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 528, ISBN 3-85502-0450
  74. ^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 426-427, ISBN 978-3-440-14530-2
  75. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 414-415, ISBN 88-85013-25-2
  76. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 194-196, ISBN 3-426-00312-0
  77. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 356-357, ISBN 3-405-12124-8
  78. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 511, ISBN 3-85502-0450
  79. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 394-395 - 2, ISBN 3-405-11774-7
  80. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 60-61, ISBN 3-405-12081-0
  81. ^ Elena Cristina Mincu, Răzvan Țuculescu: „Ciupercile din România”, Editura Galaxia Gutenberg, Târgu-Lăpuș 2010, p. 154-156
  82. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, pp. 158, 160, ISBN 3-426-00312-0
  83. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 194-195, ISBN 3-405-11774-7
  84. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 460-461, ISBN 3-405-12081-0
  85. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 458-459, ISBN 3-405-12081-0
  86. ^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 318-319, ISBN 978-3-440-14530-2
  87. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 188-189 - 1, ISBN 3-405-12116-7
  88. ^ Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, p. 36-37, ISBN 978-3-8427-0483-1
  89. ^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 286-287, ISBN 978-3-440-14530-2
  90. ^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 180-181, ISBN 978-3-440-14530-2
  91. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 308-309, ISBN 88-85013-46-5
  92. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 104-105, ISBN 3-405-12124-8

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Bruno Cetto: volumele 1-7
  • (Marcel) Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012,ISBN 978-3-440-13447-4
  • Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, ISBN 3-85502-0450
  • Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „Pilze”, Editura Silva, Zürich 1986
  • Heinrich Dörfelt, Gottfried Jetschke (Ed.): „Wörterbuch der Mykologie”, Editura Spektrum, Heidelberg 2001, ISBN 3-8274-0920-9
  • Karl și Gretl Kronberger: „Das farbige Pilzbuch”, Editura H. G. Gachet & Co., Langen 1976, ISBN 3-8068-0215-7
  • Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1
  • J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, p. 116, ISBN 3-405-11568-2
  • Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, ISBN 978-3-440-14530-2
  • Csaba Locsmándi, Gizella Vasas: „Ghidul culegătorului de ciuperci”, Editura Casa, Cluj-Napoca 2013, ISBN 9786068527147, 192 p.
  • Till E. Lohmeyer & Ute Künkele: „Pilze – bestimmen und sammeln”, Editura Parragon Books Ltd., Bath 2014, ISBN 978-1-4454-8404-4
  • Andreas Neuner: „BLV Naturführer – Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München-Bern-Viena 1976, ISBN 3-405-11345-8
  • Renate & Wilhelm Volk: „Pilze sicher bestimmen und delikat zubreiten“, Editura Ulmer, Stuttgart 1999, ISBN 3-8001-3656-2

Legături externe[modificare | modificare sursă]