Ciuperci necomestibile

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Clathrus ruber (coșârcă roșie)

Ciuperci necomestibile din Regnul Fungi de tip Ascomycota precum Basidiomycota (care au pălărie și picior), a nu se confunda cu ciupercile microscopice, mucegaiurile și cele care produc bolile numite micoze) există în număr mare. Aici sunt enumerate doar câteva exemplare. Și în România cresc sute de specii necomestibile, fiind de miros neplăcut, gust prea amar respectiv iute sau din cauza caracteristicilor cărnii improprii consumului uman. Adăugate acestei clasificări sunt de asemenea ciuperci încă nedeterminate.

Când este o specie incomestibilă?[modificare | modificare sursă]

Phallus impudicus tânăr și comestibil
Phallus impudicus matur și necomestibil

În rândul ciupercilor necomestibile, sunt încadrate acele ciuperci de tip Ascomycota precum Basidiomycota, care deși sunt complet lipsite de toxine, nu se pot consuma din diferite cauze.

Mai trebuie menționat faptul, că unele ciuperci în mod obișnuit comestibile, pot să devină necomestibile sub anumite condiții biologice (stadiu de dezvoltare) sau ecologice, adică substratul pe care trăiesc. Astfel de exemplu Phallus impudicus (buretele pucios) sau Phallus hadriani[19] și Albatrellus ovinus (buretele oilor)[20] sunt ciuperci gustoase în stadiul tânăr dar necomestibile la maturitate. Mai departe există multe specii de fapt comestibile, ca de exemplu Entoloma sericellum, care însă sunt fără valoare culinară din cauza inconsistenței cărnii.

Ciuperci suspecte[modificare | modificare sursă]

Asupra unor ciuperci mari, planează bănuiala toxicității, deși încă nu s-au izolat substanțe capabile să producă în mod cert otrăvirea. Nici practica clinică nu se dovedește de mare folos în cazul acestor fungi, căci pentru una și aceiași specie, există atât persoane care manifestă la consum simptome specifice intoxicării, cât și oameni ce nu se intoxică, indiferent de cantitatea consumată. Dintre speciile suspecte de ciuperci, amintim două specii: (de exemplu Cortinarius semisanguineus sin. Dermocybe semisanguinea[21] și Russula acrifolia.[22]

Listă de bureți necomestibili (selecție)[modificare | modificare sursă]

Ordinul Agaricales (ciuperci cu lame)[modificare | modificare sursă]

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Amanita porphyria Kiev2.jpg
Miros și gust neplăcut.[23]
Battarrea phalloides 15328.jpg
Carnea este fibroasă și lemnoasă.[24]
Coprinopsis spec. - Lindsey 2a.jpg
Aspect urât, miros și gust plicticos.[25]
Hasenpfoten.jpg
Aspect urât, miros și gust plicticos.[26]
Spechttintlinge Herbstwald cropped.jpg
Carne fibros-apoasă, miros și gust neplăcut.[27]
2014-02-18 Coprinopsis nivea (Pers.) Redhead, Vilgalys & Moncalvo 404556.jpg
Carne foarte fragilă, fără miros și gust specific.[28]
Cystoderma carcharias 27630.jpg
Necunoscută.
Miros și gust dezgustător.[29]
Gestreifter Teuerling01.jpg
Mic, fibros și lemnos.[30]
GT Lepiota cf hystrix.jpg
Pălărie cu o cuticulă plină de negi rezistenți care nu poate fi îndepărtată,picior destul de fibros, asemănăre mare cu soiuri toxice.[31]
Macrocystidia cucumis 2011 10 04.jpg
Inconsistent, miros intensiv de castraveți, gust ceva neplăcut.[33]
Collybia-platyphylla.jpg
Miros ceva mucegăit, gust amar.[34]
Mycena galopus G5.JPG
Burete culinar neînsemnător.[35]
Mycena renati 46728.jpg
Burete culinar neînsemnător.[36]
Egg-shell toadstools (Panaeolus semiovatus) - geograph.org.uk - 543372.jpg
Burete culinar neînsemnător.[37]
Panellus stipticus (Bitter Oysterling, D= Bitterer Zwergknäueling, NL= Scherpe schelpzwam) at Schaarsbergen Hoge Erf - panoramio.jpg
Absolut necomestibil, foarte amar, bioluminescent, burete medicinal.[38]
Parasola plicatilis 554810.jpg
Burete culinar neînsemnător.[39] Schizophyllum commune (302871).jpg Mai mult sau mai puțin necomestibil.[40] Parasitischer Scheidling.jpg Burete culinar neînsemnător.[41]

Genul Cortinarius (cortinarii, ciuperci cu cortină)[modificare | modificare sursă]

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Cortinarius alboviolaceus complex (32298821332).jpg
Necunoscută.
Necomestibil, miros și gust neplăcut.[42]
Cortinarius caerulescens a1 (2).JPG
Necunoscută.
Necomestibil, miros și gust nu prea plăcut.[43]
2010-10-06 Cortinarius camphoratus (Fr.) Fr 114073.jpg
Necunoscută.
Necomestibil, miros oribil și gust grețos.[44]
Cortinarius cyanites - 20121016-01.jpg
Necunoscută.
Necomestibil, gust amar.[45]
JPGGuertelfuss Weißflockiger.jpg
Necunoscută.
Ciuperca este din cauza calității minore a cărnii, mirosului și gustului necomestibilă.[46]
Cortinarius infractus.jpg
Extrem de iute.[47]
Cortinarius variicolor P33 (4).JPG
Miros mucegăios și pământos.[48]

Genul Entoloma (pieptănuși)[modificare | modificare sursă]

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
2011-12-12 Entoloma chalybeum (Pers.) Zerova (as ‘chalybaeum’) 363707.jpg
Necunoscută.
Carne fibroasă și apoasă, gust neplăcut de faină râncedă. Poate fi confundat cu specii ale genului Inocybe.[49]
2008-10-16 Entoloma dichroum 2 20009.jpg
Necunoscută.
Carne subțire, miros și gust nu neapărat plăcut.[50]
2009-10-01 Entoloma excentricum 29531.jpg
Necunoscută.
De calitate inferioară, nu este în nici un caz potrivită pentru bucătărie. Poate fi confundat ușor cu specii ale genului Inocybe.[51]
2013-10-23 Entoloma jubatum (Fr.) P. Karst 397093.jpg
Necunoscută.
Miros nesemnicativ, carne destul de iute. Poate fi confundat ușor cu specii ale genului Inocybe.[52]
2009-06-27 Entoloma griseocyaneum.jpg
Necunoscută.
Miros neplăcut, carne friabilă și ceva amară. Poate fi confundat ușor cu specii ale genului Inocybe.[53]
2009-09-16 Entoloma nitidum 1.jpg
Carne inconsistentă, miros de faină râncedă.[54]
Entoloma prunuloides 567067.jpg
Carne fibroasă, miros insistent de faină și castraveți.[55]
2012-07-09 Entoloma sericellum (Fr.) P. Kumm 236032.jpg
Necunoscută.
Miros plăcut făinos, dar carne inconsistentă, fără valoare culinară. Poate fi confundat ușor cu specii ale genului Inocybe.[56]
2008-07-24 Entoloma serrulatum 2 20017.jpg
Necunoscută.
Miros plăcut făinos, dar carne inconsistentă, miros și gust nu prea delicios, fără valoare culinară.[57]
Entoloma undatum 693650.jpg
Necunoscută.
Miros făinos, dar gust rânced, ca de făină stricată, fără valoare culinară. Poate fi confundat ușor cu specii ale genului Inocybe.[58]

Genul Tricholoma (bureți cavalerești)[modificare | modificare sursă]

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Tricholoma acerbum 512875.jpg
Nu este cunoscută.
Gust amar și rezidual, arzător.[59]
Tricholoma album 20131116w.JPG
Necunoscută.
Miros neplăcut, gust amar și iute.[60]
Tricholoma aurantium 274780.jpg
Necunoscută.
Miros nu neapărat plăcut, gust amar.[61]
Tricholoma fulvum a1 (2).jpg
Nu este cunoscută.
Gust amar.[62]
Tricholoma inamoenum (Fr.) Gillet 246757.jpg
Nu este cunoscută.
Miros dezgustător de gaz de iluminat precum gust neplăcut.[63]
Tricholoma lascivum 516107.jpg
Nu este cunoscută.
Miros neplăcut precum gust amar și iute.[64]
2012-10-11 Tricholoma psammopus (Kalchbr.) Quél 317718.jpg
Necunoscută.
Gust amar.[65]
Tricholoma saponaceum a3 (3).JPG
Gust mucegăios, ceva amar și miros de leșie de săpun.[66]
Tricholoma sejunctum-494602.jpg
Necunoscută.
Gust destul de amar.[67]
Tricholoma stans 187292.jpg
Necunoscută.
Miros și gust plăcut, dar calitatea neclară. Ușor de confundat cu specii toxice.[68]
Tricholoma vaccinum
Nu este cunoscută.
Miros slab pământos, gust amar și iute.[69]

Ordinul Boletales (hribi și surate)[modificare | modificare sursă]

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Caloboletus calopus (cropped).JPG Hrib frumos, hrib cu picior frumos Gust foarte amar, miros neplăcut, amărui și fad.[70] Wurzelnder Bitterröhrling.jpg Gust amar, miros amărui dar plăcut.[71]
2012-09-14 Chamonixia caespitosa Rolland 310656.jpg
Chamonixia caespitosa
Pitarcă șchioapă
Burete culinar neînsemnător și rar.[72]
Boletus rhodoxanthus.JPG
Necunoscută.
Crud toxic, bine fiert probabil comestibil, de calitate mediocră, ușor de confundat cu buretele dracului, comestibilitatea neclară.[73] Majavamm.jpg Absolut necomestibil.[74]
Hřib žlučník 1.jpg
Gust foarte amar, comestibilitate extrem de îndoielnică.[75]

Ordinul Gomphales, genul Ramaria (rămurele)[modificare | modificare sursă]

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Grünfleckende Fichten-Koralle Ramaria abietina.jpg Carne tare, elastică și amară.[76] Ramaria fennica 31210.jpg
Necunocută
Miros plăcut, dar gust mucegăit și amar.[77] Ramaria fennica 31210.jpg Amară.[78]
Ramaria flaccida, Hartelholz, Múnich, Alemania, 2020-11-21, DD 651-714 FS.jpg
Necunocută
Gust amar.[79] Ramaria stricta a1 (10).JPG Carne piperată, amară și astringentă.[80][81] Ramaria testaceoflava - Kuřátka.jpg
Necunoscută.
Carne amară și astringentă.[82]

Ordinul Pezizales (cupe, urechiușe, trufe)[modificare | modificare sursă]

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
2016-09-15 Helvella capucina 674768.jpg Helvella capucina
Necunoscută.
Conține puțină giromitrină, fără valoare culinară.[83] Helvella ephippium sattellorchel 2.jpg Helvella ephippium Conține puțină giromitrină, fără valoare culinară.[84] HelvellaLeucomelaena 2.jpg Helvella leucomelaena
Necunoscută.
Conține puțină giromitrină, fără valoare culinară.[85]
Otidea alutacea 22.jpg
Necunoscută.
Fără valoare culinară.[86]
Kröten-Öhrling Otidea bufonia.JPG
Necunoscută.
Fără valoare culinară.[87]
Urnula craterium closeup.jpg
Consistență pieloasă până lemnoasă.[88]

Ordinul Phallales (bureți pucioși)[modificare | modificare sursă]

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Mutinus caninus 02.JPG
Miros extrem de dezgustător.[89]
Stinkhorn (Phallus impudicus) - geograph.org.uk - 1022487.jpg
Phallus impudicus R6.jpg
Dezvoltat necomestibil. Tânăr, în formă de ou, comestibil.[90]

Ordinul Polyporales (ciuperci cu pori, iască, văcălie)[modificare | modificare sursă]

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Daedaleopsis confragosa Syn. Trametes confragosa (Blushing Bracket, D= Rötende Tramete, F= Tramète rougissante, NL= Roodporiehoutzwam) white spores and causes white rot, at a still standing, but dead Birchtree Nationa - panoramio.jpg
Carne lemnoasă ca de plută, pieloasă, din maturitate în plus amară.[91]
Echte tonderzwam (Fomes fomentarius) 09.JPG
Carne lemnoasă, câlțoasă, în plus amară.[93]
Ganoderma applanatum 888.jpg
Carne lemnoasă.[94]
Ganoderma lucidum 01.jpg
Ganoderma lucidum
Lingurița zânei
Carne lemnoasă.[95] A giant (346 mm) Piptoporus betulinus (Birch Polypore or Razorstrop Fungus or Birch Bracket, D= Birchenporling, F= Polypore du bouleau, NL= Berkenzwam), white spores, causes brownrot, at a birchtree with lots of Fomes - panoramio.jpg Carne amară, devenind repede lemnoasă.[96]
Trametes hirsuta - Podkomorské lesy.jpg
Carne pieloasă, dură și scorțoasă.[97]
Trametes pubescens 102099798.jpg Carne cu puf, apoi pieloasă, elasică, ca de plută.[98] Trametes suaveolens G3.jpg Carne pieloasă, elasică devenind repede lemnoasă.[99] Turkey tail Fungus. (41856600312).jpg Carne pieloasă, elasică devenind repede lemnoasă.[100]

Ordinul Russulales[modificare | modificare sursă]

Genul Albatrellus[modificare | modificare sursă]

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Albatrellus cristatus BS11.jpg
Carne ca pluta, gust amar, poate fi confundat ușor cu deliciosul Albatrellus ovinus.[101]

Genul Lactarius (lăptari, lăptuci)[modificare | modificare sursă]

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Lactarius acris (Bolton) Gray 571288.jpg
Gust foarte iute.[102]
Lactarius albocarneus a1 (3).JPG
Necunoscută.
Miros plăcut, dar gust amar și foarte iute.[103]
2012-10-09 Lactarius azonites (Bull.) Fr 270575.jpg
Necunoscută.
Miros ciudat, gust amar și iute.[104]
Graugruener Milchling (1).JPG
Gust amar și foarte iute.[105]
2004-09-30 Lactarius chrysorrheus 14203.jpg
Mai întâi amar, apoi foarte iute.[106]
2012-08-25 Lactarius circellatus Fries 254180 crop.jpg
Necunoscută.
Miros plăcut, gust amar și iute.[107]
Lactarius controversus6.jpg
Gust foarte iute, amar și zgârcind.[108]
Lactarius decipiens 20061029w.jpg
Necunoscută.
Gust amar și foarte iute.[109]
Lactarius flexuosus1.jpg
Necunoscută.
Miros aromatic, fructuos, dar gust imediat extrem de iute.[110]
Lactarius fuliginosus.jpg
Gust iute și amar.[111]
Lactarius hysginus 72083.jpg
Necunoscută.
Miros plăcut, dar gust foarte iute.[112]
1999-09-02 Lactarius lilacinus (Lasch- Fr.) Fr 73825 crop.jpg
Necunoscută.
Gust amar și iute.[113]
Lactarius mammosus Fr 374658.jpg
Necunoscută.
Miros ciudat, gust amar și iute.[114]
Fleischblasse Milchling Lactarius pallidus.jpg
Gust zgâriind în gât și destul de amar.[115][116]
Lactarius pyrogallus.jpg
Gust foarte iute, amar și acru.[117]
Lactarius resimus1.jpg
Necunoscută.
Miros fructuos, gust iute și amar.[118]
Milchl. Rotbrauner (2).jpg
Gust foarte iute.[119]
Lactarius serifluus a1 (2).JPG
Necunoscută.
Miros foarte apart și gust rezidual neplăcut.[120]
Lactarius subumbonatus 41576.jpg
Necunoscută.
Miros foarte apart și gust neplăcut, adesea și iute.[121]
2007-08-06 Lactarius uvidus (Fr.) Fr 71973.jpg
Necunoscută.
Miros slab fructuos, gust amar, astringent, și iute.[122]
Lactarius trivialis 72087.jpg
Gust foarte iute, amar și zgârcind.[123]
Lactarius vietus G2.2.jpg
Gust foarte iute.[124]
Lact.zon.jpg
Gust foarte iute, în plus amar.[125]

Genul Lactifluus (lăptari, lăptuci)[modificare | modificare sursă]

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Lactarius vellereus G4.JPG
Gust foarte iute, amar și zgârcind, ușor de confundat cu Lactarius piperatus.[126]

Genul Russula (vinețele)[modificare | modificare sursă]

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Russula foetens G29.JPG
Miros pestilențial, gust amar, rânced-uleios și iute.[127] Gołąbek czerwony.jpg Miros plăcut, dar gust foarte iute.[128] 2012-12-29 Russula sanguinea (Bull.) Fr 298361.jpg Miros plăcut, dar gust amar și foarte iute.[129]
Russula subfoetens G5 (3).JPG Miros neplăcut și gust cam iute.[130] 2009-12-27 Russula violacea Quél 71639.jpg Foarte iute.[131]
False Turkey Tail - Stereum hirsutum (26071113236).jpg
Carne gomoasă până pieloasă.[132]

Specii altor genuri[modificare | modificare sursă]

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Calocera cornea (27753941220).jpg
Necunoscută.
Carne elasitică, gelatinoasă, de consistență tare.[133]
Calocera furcata a1 (1).jpg
Necunoscută.
Carne elasitică, gelatinoasă, de consistență tare.[134]
Zoomed in detail of this large group Calocera viscosa (GB= Yellow Stagshorn, D= Klebriger Hörnling, F= Calocère visqueuse, NL= Kleverig Koraalzwammetje) - panoramio.jpg
Carne gelatinoasă de consistență dură.[135]
Gewimperte Erdstern Geastrum fimbriatum.JPG Carne câlțoasă, dezvoltă foarte repede pulberea.[136]
Inocybe corydalina sensu auct amer 246844.jpg
Necunoscută.
Miros și gust neplăcut, conține puțină psilocibină, ușor de confundat cu specii letale ale genului ca de ex. Inocybe erubescens.[137]
2016-07-23 Lepiota erminea (Fr.-Fr.) Kumm 639326.jpg
Necunoscută.
Miros și gust plăcut, ușor de confundat cu specii toxice, chiar letale.[138]
Ph. populnea Tare, elastic și destul de amar.[139] 2011-09-13 Rhodotus palmatus (Bull.) Maire 169125.jpg Fibros și destul de amar.[140] Stinkender Warzenpilz Thelephora palmata.jpg Tare, grosolan fibros, pielos, miros de varză stricată.[141]
Xylaria hypoxylon (24492015088).jpg Lemnos și fibros.[142] Xylaria polymorpha - Croatia.JPG Lemnos și fibros.[143]

Rezumat[modificare | modificare sursă]

În Europa sunt cunoscute mai mult de 6000 de soiuri de ciuperci basidiomicete din care peste 800 sunt necomestibile, incluzând bureți de fapt bine descriși, dar de valoare încă necunoscută.[144] Multe din ele se pot găsi și în România.

Trebuie subliniat faptul că simțul mirosului și al gustului este dezvoltat la fiecare om altfel. De asemenea, fiecare individ dezvoltă în cursul vieții preferințe diferite în acest domeniu. Astfel – cu excepția speciilor fără echivoc scârboase – clasificarea unei ciuperci ca necomestibilă rămâne parțial în mâinile opinii proprie.[145]

Toate ciupercile necomestibile sunt marcate sub imagini cu !.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 161, ISBN 3-85502-0450
  2. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 394-395, ISBN 88-85013-25-2
  3. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 330-331 - 2, ISBN 3-405-12081-0
  4. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 447, ISBN 3-85502-0450
  5. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 304-305, ISBN 3-405-12124-8
  6. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 366-367, ISBN 3-405-12124-8
  7. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 422-423, ISBN 88-85013-25-2
  8. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 110-111, ISBN 3-405-12124-8
  9. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 152-153, ISBN 3-405-12116-7
  10. ^ I funghi dal vero, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 372-373, ISBN 88-85013-37-6
  11. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 282-283, ISBN 3-405-12116-7
  12. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 556-557, ISBN 3-405-12116-7
  13. ^ I funghi dal vero, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 540-541, ISBN 88-85013-37-6
  14. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 280-281, ISBN 88-85013-25-2
  15. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 460-461, ISBN 88-85013-25-2
  16. ^ Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, p. 197, ISBN 978-3-8427-0483-1
  17. ^ I funghi dal vero, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 458-459, ISBN 88-85013-37-6
  18. ^ (Marcel) Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 170-171, ISBN 978-3-440-13447-4
  19. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 572-573, ISBN 3-405-12116-7
  20. ^ (Marcel) Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 314-315, ISBN 978-3-440-13447-4
  21. ^ (Marcel) Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 224-225, ISBN 978-3-440-13447-4
  22. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 390-391, ISBN 3-405-12116-7
  23. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 114-115, ISBN 3-405-11774-7
  24. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 580-581, ISBN 88-85013-25-2
  25. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 46-47, ISBN 88-85013-46-5
  26. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 54-55, ISBN 88-85013-37-6
  27. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 58-59, ISBN 3-405-12081-0
  28. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 54-55, ISBN 3-405-12124-8
  29. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 150-151 - 1, ISBN 3-405-12116-7
  30. ^ Gheorghe Sălăgeanu, Anișoara Sălăgeanu: „Determinator pentru recunoașterea ciupercilor comestibile, necomestibile și otrăvitoare din România”, Editura Ceres, București 1985, p. 305
  31. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 46-47 - 2, ISBN 3-405-12081-0
  32. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 276-277 - 2, ISBN 3-405-12116-7
  33. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 100-101, ISBN 88-85013-25-2
  34. ^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 194-195, ISBN 978-3-440-14530-2
  35. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 244-245, ISBN 3-405-12124-8
  36. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 282-283 - 1, ISBN 3-405-12116-7
  37. ^ Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 264-265, ISBN 978-3-440-13447-4
  38. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 468-469 - 2, ISBN 3-405-12116-7
  39. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 62-63 - 2, ISBN 3-405-12081-0
  40. ^ Till E. Lohmeyer & Ute Künkele: „Pilze – bestimmen und sammeln”, Editura Parragon Books Ltd., Bath 2014, p. 210, 212 ISBN 978-1-4454-8404-4
  41. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 36-37, ISBN 3-405-12081-0
  42. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 182-183, ISBN 3-405-12081-0
  43. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 176-177, ISBN 88-85013-25-2
  44. ^ Bruno Cetto: Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 164-165, ISBN 3-405-12124-8
  45. ^ Bruno Cetto: Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 160-161, ISBN 3-405-12124-8
  46. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 208-209, ISBN 3-405-12081-0
  47. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 166-167, ISBN 3-405-12081-0
  48. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 430, ISBN 3-85502-0450
  49. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 256-257 - 2, ISBN 88-85013-57-0 (editat postum)
  50. ^ Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, p. 240-241, ISBN 978-3-8354-1839-4
  51. ^ Marcel Locquin: „Mycologie générale et structurale”, Editura Masson, Paris-New York-Barcelona 1984, p. 341, ISBN 2-225-75735-6
  52. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 266-267 - 2, ISBN 88-85013-25-2
  53. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 298-299, ISBN 88-85013-46-5
  54. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 212-213, ISBN 3-405-12124-8
  55. ^ Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 192-193, ISBN 978-3-440-13447-4
  56. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 258-259 - 2, ISBN 88-85013-37-6
  57. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 228-229, ISBN 3-405-12124-8
  58. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 272-273 - 2, ISBN 88-85013-37-6
  59. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 328-329, ISBN 3-405-12081-0
  60. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 258-259, ISBN 3-405-12124-8
  61. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 348-349, ISBN 3-405-12081-0
  62. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 260-261, ISBN 3-405-12124-8
  63. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 330-331 - 2, ISBN 3-405-12081-0
  64. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 348-349, ISBN 88-85013-37-6
  65. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 332-333, ISBN 3-405-12081-0
  66. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 131, 133, ISBN 3-426-00312-0
  67. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 288-289 - 1, ISBN 3-405-12116-7
  68. ^ Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, p. 237, ISBN 3-8289-1619-8
  69. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 302-303 - 1, ISBN 88-85013-37-6
  70. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 93-94, ISBN 3-426-00312-0
  71. ^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 78-79, ISBN 978-3-440-14530-2
  72. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 590-591, ISBN 88-85013-25-2
  73. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 428-429, ISBN 3-405-12124-8
  74. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 558-559, ISBN 3-405-12081-0
  75. ^ J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1977, p. 192-193, ISBN 3-405-11568-2
  76. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 620-621, ISBN 3-405-12081-0
  77. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 550-551, ISBN 88-85013-37-6
  78. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 556-557, ISBN 88-85013-25-2
  79. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 548-549, ISBN 88-85013-37-6
  80. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 618-619, ISBN 3-405-12081-0
  81. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 454-455, ISBN 88-85013-57-0 (editat postum)
  82. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 612-613, ISBN 3-405-12081-0
  83. ^ Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. XXIV, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1932, p. + tab. 1177
  84. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 532-533, ISBN 88-85013-57-0 (editat postum)
  85. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 590-591 - 2, ISBN 88-85013-25-2
  86. ^ Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 618-619 - 2, ISBN 88-85013-37-6
  87. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 548-549, ISBN 3-405-12124-8
  88. ^ Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 566-567, ISBN 88-85013-57-0 (editat postum)
  89. ^ (Marcel) Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 300-301, ISBN 978-3-440-13447-4
  90. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 223, 225-228, ISBN 3-426-00312-0
  91. ^ Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 320-321, ISBN 978-3-440-13447-4
  92. ^ Gheorghe Sălăgeanu, Anișoara Sălăgeanu: „Determinator pentru recunoașterea ciupercilor comestibile, necomestibile și otrăvitoare din România”, Editura Ceres, București 1985, p. 139
  93. ^ Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 320-321, ISBN 978-3-440-13447-4
  94. ^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 538-539, ISBN 978-3-440-14530-2
  95. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 550-551, ISBN 3-405-12081-0
  96. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 558-559, ISBN 3-405-12116-7
  97. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 556-557 - 1, ISBN 3-405-12081-0
  98. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 554-555 - 2, ISBN 3-405-12081-0
  99. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 508-509, ISBN 3-405-12124-8
  100. ^ Marcel Pârvu: „Ghid practic de micologie”, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca 2007, p. 256
  101. ^ Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, p. 496-497, ISBN 978-3-8354-1839-4
  102. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 362-363, ISBN 88-85013-37-6
  103. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 396-397, ISBN 3-405-12081-0
  104. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 376-377 - 1, ISBN 3-405-12081-0
  105. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 364-365/1, ISBN 3-405-12116-7
  106. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 376-377, ISBN 3-405-12081-0
  107. ^ Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 370-371, ISBN 88-85013-37-6
  108. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 398-399, ISBN 3-405-12081-0
  109. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 384-385, ISBN 88-85013-25-2
  110. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 376-377 - 2, ISBN 88-85013-25-2
  111. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 354-355, ISBN 3-405-12116-7
  112. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 372-373, ISBN 88-85013-25-2, ISBN 3-405-12081-0
  113. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 310-311, ISBN 3-405-12124-8
  114. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 312-313 - 1, ISBN 3-405-12124-8
  115. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 390-391, ISBN 3-405-12081-0
  116. ^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 438-439, ISBN 978-3-440-14530-2
  117. ^ Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 84-85, ISBN 978-3-440-13447-4
  118. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 388-389, ISBN 3-405-12081-0
  119. ^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 448-449, ISBN 978-3-440-14530-2
  120. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 388-389, ISBN 88-85013-25-2
  121. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 378-379, ISBN 88-85013-25-2
  122. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 370-371 - 1, ISBN 3-405-12116-7
  123. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 398-399, ISBN 3-405-12081-0
  124. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 306-307, ISBN 3-405-12124-8
  125. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 368-369, ISBN 88-85013-37-6
  126. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 372-373, ISBN 3-405-12116-7
  127. ^ J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, p. 196-197, ISBN 3-405-11568-2
  128. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 364-365, ISBN 3-405-12124-8
  129. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 400-401 - 1, ISBN 3-405-12116-7
  130. ^ Bruno Cetto: I funghi dal vero, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 386-387, ISBN 88-85013-37-6
  131. ^ Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 72-73, ISBN 978-3-440-13447-4
  132. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 328-329, ISBN 3-405-12116-7
  133. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 460-461 - 1, ISBN 3-405-12124-8
  134. ^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 592-593, ISBN 978-3-440-14530-2
  135. ^ (Marcel) Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 324-325, ISBN 978-3-440-13447-4
  136. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 528-529, ISBN 3-405-12124-8
  137. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 250-251, ISBN 88-85013-25-2
  138. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 44-45 - 1, ISBN 3-405-12081-0
  139. ^ Gheorghe Sălăgeanu, Anișoara Sălăgeanu: „Determinator pentru recunoașterea ciupercilor comestibile, necomestibile și otrăvitoare din România”, Editura Ceres, București 1985, p. 228
  140. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 256-257, ISBN 88-85013-37-6
  141. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 750-751 - 1, ISBN 3-405-12081-0
  142. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 686-687, ISBN 3-405-12081-0
  143. ^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 638-639, ISBN 978-3-440-14530-2
  144. ^ Despre ciuperci
  145. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 45-50, 57-60, ISBN 3-426-00312-0

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Bruno Cetto: volumele 1-7
  • (Marcel) Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012,ISBN 978-3-440-13447-4
  • Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, ISBN 3-85502-0450
  • Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „Pilze”, Editura Silva, Zürich 1986
  • Heinrich Dörfelt, Gottfried Jetschke (Ed.): „Wörterbuch der Mykologie”, Editura Spektrum, Heidelberg 2001, ISBN 3-8274-0920-9
  • Karl și Gretl Kronberger: „Das farbige Pilzbuch”, Editura H. G. Gachet & Co., Langen 1976, ISBN 3-8068-0215-7
  • Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1
  • J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, p. 116, ISBN 3-405-11568-2
  • Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, ISBN 978-3-440-14530-2
  • Till E. Lohmeyer & Ute Künkele: „Pilze – bestimmen und sammeln”, Editura Parragon Books Ltd., Bath 2014, ISBN 978-1-4454-8404-4
  • Renate & Wilhelm Volk: „Pilze sicher bestimmen und delikat zubreiten“, Editura Ulmer, Stuttgart 1999, ISBN 3-8001-3656-2