Echipa națională de fotbal a Spaniei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Spania
Escudo Selección Española de fútbol.png
Informații generale
Poreclă
  • La Furia Roja (Furia Roșie)[1][2]
  • La Furia (Furia)
  • La Roja (Cei Roșii)
Federație Real Federación Española de Fútbol
Confederație UEFA
Antrenor Julen Lopetegui
Căpitan Sergio Ramos
Cele mai multe
selecții		 Iker Casillas (167)
Golgheter David Villa (59)
Codul FIFA ESP
Poziționare FIFA 10 (4 mai 2017) ▬
Cea mai bună
poziție FIFA		 1 (iulie 2008 – iunie 2009, octombrie 2009 – martie 2010, iulie 2010 – iulie 2011, octombrie 2011–iulie 2014)
Cea mai slabă
poziție FIFA		 25 (martie 1998)
Poziționare ELO 4 (30 aprilie 2017)
Cea mai bună
poziție ELO		 1 (sep. 1920 – mai 1924, sep. – dec. 1925, iunie 2002, iunie 2008 – iunie 2009, iulie 2010 - iunie 2013, sep. 2013)
Cea mai slabă
poziție ELO		 20 (iunie 1969, iunie 1981, noiembrie 1991)
Kit body esp15h.png
Kit body.svg
Kit right arm esp15h.png
Kit right arm.svg
Kit shorts.svg
Kit socks long.svg
Acasă
Kit body espanha1617a.png
Kit body.svg
Kit right arm espanha1617a.png
Kit right arm.svg
Kit shorts.svg
Kit socks long.svg
Deplasare
Primul meci
Spania Spania 1 - 0 Danemarca Danemarca
(Bruxelles, Belgia; 28 august 1920)
Cea mai mare victorie
Spania Spania 13 - 0 Bulgaria Bulgaria
(Madrid, Spania; 21 mai 1933)
Cea mai mare înfrângere
Flag of Italy.svg Italia 7 - 1 Spania Spania
(Amsterdam, Olanda; 4 iunie 1928)
Flag of England.svg Anglia 7 - 1 Spania Spania
(Londra, Anglia; 9 decembrie 1931)
Participări
Campionatul Mondial
Prezențe 14
Cel mai bun
rezultat		 Câștigători: 2010
Campionatul European de Fotbal
Prezențe 10
Cel mai bun
rezultat		 Câștigători: 1964, 2008 și 2012.
Cupa Confederațiilor
Prezențe 2
Cel mai bun
rezultat		 Locul doi: 2013
Modifică text Consultați documentația formatului

Echipa națională de fotbal a Spaniei reprezintă Spania în competițiile fotbalistice ale FIFA. Este organizată de Federația Regală Spaniolă de Fotbal. Participarea sa la Campionatul Mondial din 2002 în Coreea de Sud și Japonia, unde a fost eliminată de Coreea de Sud la loviturile de departajare (sferturi de finală) a generat multe controverse datorită unei presupuse favorizări pentru coreeni. Spania s-a calificat la mondialele din 2006 după ce a învins Slovacia la baraj (după ce a terminat în grupa sa de calificare pe poziția secundă, în spatele reprezentativei Serbiei și Muntenegrului). Printre trofeele cucerite de spanioli se numără Campionatul European de Fotbal 1964, Campionatul European de Fotbal 2008, Campionatul Mondial de Fotbal 2010, Campionatul European de Fotbal 2012 și medalia de aur la Jocurile Olimpice de vară din 1992.

În iulie 2008, Spania s-a clasat în topul FIFA pentru prima dată în istoria sa, devenind a șasea țară, și prima care nu a câștigat Campionatul Mondial. Între noiembrie 2006 și iunie 2009, Spania a fost neînvinsă pentru un record de 35 meciuri consecutive — record împărțit cu Brazilia — incluzând un record de 15 meciuri câștigate pe linie până la înfrângerea cu Statele Unite 2-0 la Cupa Confederațiilor FIFA 2009. În 2010 a făcut cea mai mare performanță din istoria sa, câștigând pentru prima dată în istorie Campionatul Mondial de Fotbal după finala cu Olanda, unde singurul gol a fost marcat în minutele de prelungiri de Iniesta. Spania ocupă prima poziție FIFA.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Primii ani[modificare | modificare sursă]

Campionatul Mondial de Fotbal 1950[modificare | modificare sursă]

Fondată în 1913, Războiul Civil Spaniol și Al doilea Război Mondial a împiedicat Spania să participe la orice competiție de la Campionatul Mondial de Fotbal 1934 până la Campionatul Mondial de Fotbal 1950. Acolo au depășit faza grupelor împotriva Angliei, Chile-ului și Statelor Unite pentru a avansa în runda finală.

Atunci campioana nu era decisă într-un singur meci, câștigătoarele grupelor erau puse într-o singură grupă, iar primul loc lua trofeul. Cele patru echipe participante în grupa finală erau Uruguay, Brazilia, Suedia și Spania. Spania nu a reușit să câștige grupa, și au terminat pe locul patru după un egal 2-2 cu Uruguay, o înfrângere 6-1 cu Brazilia și o altă înfrângere la scorul de 3-1 cu Suedia. Până în 2010, acest loc patru era cel mai bun rezultat al Spaniei la Campionatul Mondial, în 2010 ea luând trofeul. Golgheterul Spaniei la Campionatul Mondial de Fotbal 1950 a fost Estanislao Basora, care a terminat turneul cu cinci goluri, performanță egalată în 2010 de David Villa.

Spaniolii, conduși de Alfredo Di Stéfano, s-au calificat pentru Campionatul Mondial de Fotbal 1962.

Campionatul Mondial de Fotbal din 1982 în Spania[modificare | modificare sursă]

În 1976, Spania a fost aleasă ca gazdă a Campionatului Mondial de Fotbal 1982. Acest mondial a fost jucat în 24 de echipe în premieră pentru prima dată. Așteptările au fost mai mari pentru Spania ca națiune gazdă sub comanda antrenorului José Santamaría. În faza grupelor a jucat în Grupa 5, în care au reușit doar un 1-1 contra Hondurasului în meciul de deschidere, după care au reușit o victorie 2-1 contra Iugoslaviei, dar au fost învinși cu 1–0 de Irlanda de Nord. Aceste rezultate au fost suficiente pentru a avansa în a doua rundă în care au jucat în Grupa B, dar înfrângerea cu Germania de Vest și egalul cu Anglia nu a fost de ajuns pentru a avansa mai departe, și Santamaría a fost demis.

1984 spre 1988[modificare | modificare sursă]

Fostul antrenor al lui Real Madrid Miguel Muñoz, care a antrenat temporar Spania în 1969, l-a înlocuit pe Daniel Newlan, reîntorcându-se la echipa națională. Spania a fost în Grupa 7 de calificare a Euro 84, împotriva Olandei, Irlandei, Islandei și Maltei. În ultimul meci al grupei, Spania trebuia să o învingă pe Malta la cel puțin 11 goluri diferență pentru a depăși Olanda, echipa de pe primul loc. După ce a condus cu 3-1 la pauză, Spania a înscris nouă goluri în a doua repriză, câștigând meciul cu 12-1, și a câștigat grupa. La tragerile la sorți de dinaintea turneului final, Spania a picat în grupa B, acolo unde avea să întâlnească România, Portugalia și Germania de Vest. După două egaluri cu primele două adversare, scor 1-1, Spania a reușit să obțină primul loc după ce a câștigat meciul cu Germania de Vest cu 1-0. În semifinalele competiției, Spania și Danemarca se aflau la penaltiuri, după ce prelungirile se încheiaseră cu scorul de 1-1. Spania a reușit să câștige la loviturile de departajare cu 5-4. Gazda, și totodată favorita competiției, Franța, a învins-o pe Spania în finala cu scorul de 2-0, după o primă repriză albă.

1990 spre 1992[modificare | modificare sursă]

Pentru Campionatul Mondial de Fotbal 1990 din Italia, Spania avea un alt antrenor, Evan Luis Suárez. Ea calificându-se dintr-o grupă formată din Republica Irlandei, Ungaria, Irlanda de Nord, și Malta, Spania a intrat în competiție după o formă bună, a ajuns în faza elminatorie după 0–0 cu Uruguay și o victorie cu Coreea de Sud (3–1) și cu Belgia (2–1), în a doua rundă fiind învinsă de Iugoslavia cu 2-1.

Noul antrenor Vicente Miera nu a reușit să califice Spania la Euro 92, după ce a termina a trei într-o grupă cu Franța și Cehoslovacia, însă a reușit să câștige medalia de aur alături de Spania la Jocurile Olimpice de Vară din 1992[3] în Barcelona.

Euro 2000 și Cupa Mondială 2002[modificare | modificare sursă]

După înfrângere 3–2 în meciul de deschidere cu Cipru calificările pentru Euro 2000, Clemente a fost concediat și a fost înlocuit de José Antonio Camacho ca antrenor. Spania a câștigat restul meciurilor pentru calificarea la Euro 2000, unde au fost puși în Grupa C. O înfrângere 1–0 cu Norvegia a fost urmată de victorii cu Slovenia (2–1) și cu Iugoslavia (4–3) ea calificându-se în sferturile Euro 2000 unde a fost învinsă de campioana mondială din 1998, Franța cu 2-1, golul Spaniei fiind marcat de Mendieta din penalti.

La Campionatul Mondial de Fotbal 2002 Spania s-a calificat ca câștigătoare a Grupei 7 de calificare, ea fiind pusă în Grupa B împreună cu Paraguay, Africa de Sud și Slovenia, a câștigat grupa sa și s-a calificat în faza eliminatorie a Cupei Mondiale 2002, unde a dat peste Irlanda, pe care a învins-o la penalti-uri cu 3-2, în sferturile de finală a întâlnit co-organizatoarea, Coreea de Sud, unde a fost învinsă la penalti-uri cu 5-3.

Euro 2004[modificare | modificare sursă]

La Euro 2004 în Portugalia, Spania a jucat în Grupa A cu gazda Portugalia, Rusia și Grecia, ea terminând pe locul trei. Spania a învins cu 1–0 Rusia și a făcut egal 1–1 cu Grecia, dar nu a reușit să facă egal cu Portugalia pentru a merge mai departe. Iñaki Sáez a fost demis și câteva săptămâni mai târziu a fost înlocuit de Luis Aragonés.

Debutul la Cupa Confederațiilor FIFA și Preliminariile Campionatului Mondial de Fotbal 2010[modificare | modificare sursă]

Echipa națională de fotbal a Spaniei în noiembrie 2009 în Viena, pe Ernst-Happel-Stadion vs. Echipa națională de fotbal a Austriei (5:1)

Luis Aragonés a terminat rolul său de manager după Euro 2008, și a fost înlocuit de Vicente del Bosque.[4]

2008 l-a văzut pe David Villa marcând 12 goluri în 15 jocuri, doborând recordul de 10 goluri într-un an, performanță făcută de Raúl în 1999.[5] Pe 11 februarie 2009, David Villa a făcut un alt record la golul din minutul 36 împotriva Angliei el devenind primul jucător spaniol care marchează 6 goluri în 6 meciuri consecutive.[6]

La Cupa Confederațiilor FIFA 2009 a participat pentru prima dată în istorie ca campionă europeană, ea participând în Grupa A împreună cu Africa de Sud, Irak și Noua Zeelandă, învingând toate echipele și calificându-se în semifinale, unde a fost învinsă de Statele Unite cu 2-0 după un record de 35 de meciuri fără înfrângere. A reușit să ia locul trei după ce a învins în finala mică Africa de Sud în prelungiri cu 3-2, prin golul lui Xabi Alonso. David Villa și Fernando Torres au reșit fiecare câte 3 goluri, Torres făcând un hat-trick cu Noua Zeelandă.[7]

Pe 9 septembrie 2009 Spania și-a asigurat participarea la Campionatul Mondial de Fotbal 2010 învingând Estonia cu 3–0 în Mérida.[8] Spania reușit recordul de a câștigat 10 meciuri din 10 în preliminarii.[9]

Câștigătoare a Campionatului Mondial de Fotbal 2010[modificare | modificare sursă]

Echipa de start a Spaniei în Finala Campionatului Mondial de Fotbal 2010.
Spania la un corner împotriva Portugaliei în optimile de finală ale Campionatului Mondial de Fotbal 2010
Articol principal: Campionatul Mondial de Fotbal 2010.

Cu jocul impus de Xavi si Iniesta, considerati cei mai mari jucatori spanioli din toate timpurile, Spania avea sa reuseasca "dubla" istorica, impunandu-se si in finala Campionatului Mondial, dupa ce in urma cu doi ani reusea sa castige Campionatul European, acesta din urma fiind primul trofeu important pentru iberici, de la titlul castigat de generatia lui Luisito Suarez din 1964.

La Campionatul Mondial de Fotbal 2010 a jucat în Grupa H împreună cu Elveția, Honduras și Chile. Grupa a fost câștigată de spanioli. În primul meci au jucat contra Elveției, care a reușit să o învingă pe Spania, fiind singura echipă care a reușit să o învingă pe Spania la acest mondial, cu 1-0. În meciul următor, contra Hondurasului, au reșit să învingă cu 2-0 după dubla lui David Villa. În ultimul meci al grupei, a reușit să învingă Chile cu 2-1. A reușit să avanseze în optimi, întâlnind Portugalia, de care au reușit să treacă cu 1-0 după golul lui David Villa. În sferturi au întâlnit Paraguay, cu care a câștigat în ultimele minute după un meci cu 2 penalti-uri ratate, unul pentru Paraguay și unul pentru Spania, după golul din minutul 82 a lui David Villa. În semifinale avea să joace cu tripla campioană mondială, Germania, de care a reușit să treacă după golul lui Puyol din minutul 75, reușind în premieră să ajungă în finală, unde a jucat cu Olanda, care a jucat pentru a treia oară o finală de campionat mondial după cele din 1974 și 1978, reușind să câștige pentru prima dată în istorie Campionatul Mondial de Fotbal. Singurul gol al pertidei a fost marcat în prelungirile partidei, înainte de penalti-uri, de Andrés Iniesta în minutul 116.

Spania a câștigat premiul fair-play, în timp ce jucătorii săi au câștigat alte premii.[10] Iker Cassilas a fost cel mai bun portar al mondialului, el primind doar două goluri. David Villa a câștigat balonul de bronz și gheata de argint cu 5 goluri marcate și o pasă de gol. Spania urmează să reprezinte Europa la Cupa Confederațiilor FIFA 2013.

La Campionatul Mondial de Fotbal din 2014, Spania a pierdut primele două meciuri din grupa B cu Olanda, scor 1-5 și cu Chile, scor 0-2, reușind o singură victorie, cea în fața Australiei, scor 3-0. Spania a terminat a ocupat numai locul al treilea, ieșind din competiție încă din faza grupelor.

Echipament[modificare | modificare sursă]

Echipamentul Spaniei de acasă este format dintr-un tricou roșu, șort-uri albastre, șosete roșii și linii galbene pe tricou. Cel de deplasare este format din echipament albastru cu linii roșii și galbene pe tricou. După câștigarea Cupei Mondiale 2010 o stea galbenă a fost adăugată stemei.

În Finala Campionatului Mondial de Fotbal 2010 a fost prima dată de la Anglia în 1966 când câștigătorii cupei au jucat în echipamanetul de rezervă. Ei folosind echipamentul albastru, iar la premiere schimbându-și echipamentul în cel roșu cu albastru.

Campionate mondiale[modificare | modificare sursă]

Țară(i) gazdă / An Rundă Poziția GP W D* L GS GA
Uruguay 1930 Nu a participat
Italia1934 Sferturi de finală 5 2 1 0 1 3 2
Franța1938 S-a retras
Brazilia1950 Grupa Finală 4 6 3 1 2 10 12
Elveția 1954 Nu s-a calificat
Suedia 1958 Nu s-a calificat
Chile1962 Prima fază 12 3 1 0 2 2 3
Anglia1966 Prima fază 10 3 1 0 2 4 5
Mexic 1970 Nu s-a calificat
Germania de Vest 1974 Nu s-a calificat
Argentina1978 Prima fază 10 3 1 1 1 2 2
Spania1982 A doua fază 12 5 1 2 2 4 5
Mexic1986 Sferturi de Finală 7 5 3 0 2 11 4
Italia1990 Optimi de Finală 10 4 2 1 1 6 4
Statele Unite1994 Sferturi de Finală 8 5 2 2 1 10 6
Franța1998 Prima fază 17 3 1 1 1 8 4
Coreea de SudJaponia2002 Sferturi de Finală 5 5 4 0 1 10 5
Germania2006 Optimi de finală 9 4 3 0 1 9 4
Africa de Sud2010 Campioni 1 7 6 0 1 8 2
Brazilia2014 Faza Grupelor 23 3 1 0 2 4 7
Total 14/20 58 30 8 20 91 65
**Culoarea aurie înseamnă că au câștigat în acel an

Campionate europene[modificare | modificare sursă]

Țară(i) gazdă / An Rundă GP W D* L GS GA
Franța 1960 S-a retras
Spania1964 Campioni 2 2 0 0 4 2
Italia 1968 - Iugoslavia 1976 Nu s-a calificat
Italia1980 Prima fază 3 0 1 2 2 4
Franța1984 Locul doi 5 1 3 1 4 5
Germania de Vest1988 Prima fază 3 1 0 2 3 5
Suedia 1992 Nu s-a calificat
Anglia1996 Sferturi de finală 4 1 3 0 4 3
BelgiaOlanda2000 Sferturi de finală 4 2 0 2 7 7
Portugalia2004 Faza Grupelor 3 1 1 1 2 2
AustriaElveția2008 Campioni 6 5 1 0 12 3
UcrainaPolonia2012 Campioni 6 4 2 0 12 1
Franța2016 Șaisprezecimi 4 2 0 2 5 4
Total 10/15 40 19 11 10 55 36
**Culoarea aurie înseamnă că au câștigat în acel an

Competiții[modificare | modificare sursă]

Competition 1 2 3 Total
Campionatul European 3 1 0 4
Campionatul Mondial 1 0 0 1
Total 4 1 0 5

Palmares[modificare | modificare sursă]

  • Câștigători (1): 2010
  • Locul patru (1): 1950
  • Locul trei (1): 2009
  • Turneul de fotbal Olimpic
  • Medalia de Aur (1): 1992
  • Medalia de Argint (2): 2000

Altele[modificare | modificare sursă]

  • Premiul Fair-play al Campionatului Mondial de Fotbal: 2006*, 2010 [10]

* împărțit cu Brazilia

Recorduri[modificare | modificare sursă]

Mondiale[modificare | modificare sursă]

Cele mai multe victorii consecutive
15 (2008–2009)
Cele mai multe meciuri fără înfrângere
35 (2007–2009) (ca și  Brazilia între 1993–1996)
Cele mai multe victorii consecutive realizate de un antrenor de la debut
13 – Vicente Del Bosque

Naționale[modificare | modificare sursă]

Cele mai multe goluri internaționale
59 – David Villa
Cele mai multe selecții
167 – Iker Casillas
Cele mai multe goluri marcate într-un sezon
13 – David Villa (2008–2009)
Cele mai multe jocuri consecutive cu cel puțin un gol
6 – David Villa
Golgheter la Cupa Mondială
8 – David Villa
Cele mai multe goluri marcate la o Cupă Mondială
5 – Emilio Butragueño (1986) și David Villa (2010)
Trei turnee câștigate la rând,consecutiv Campionatele europene 2008/2012 și campionatul mondial 2010.

Rezultate și program[modificare | modificare sursă]

2016[modificare | modificare sursă]

2017[modificare | modificare sursă]

2018[modificare | modificare sursă]

Jucători[modificare | modificare sursă]

Lotul actual[modificare | modificare sursă]

Următorii jucători au fost convocați în vederea susținerii meciurilor de calificare la Preliminariile Cupei Mondiale 2018 cu Albania și Israel de pe 6 și 9 octombrie 2017.

Nr. Poz. Jucători Data nașterii (vârsta) Selecții Goluri Club
1 P David de Gea (26 de ani) 24 0 Anglia Manchester United
13 P Kepa Arrizabalaga (23 de ani) 0 0 Spania Athletic Bilbao
23 P Pepe Reina (35 de ani) 36 0 Italia Napoli
2 F César Azpilicueta (28 de ani) 20 0 Anglia Chelsea
4 F Marc Bartra (26 de ani) 12 0 Germania Borussia Dortmund
6 F Nacho (27 de ani) 12 0 Spania Real Madrid
15 F Sergio Ramos (captain) (31 de ani) 147 11 Spania Real Madrid
16 F Nacho Monreal (31 de ani) 21 1 Anglia Arsenal
18 F Jordi Alba (28 de ani) 56 6 Spania Barcelona
21 F Álvaro Odriozola (21 de ani) 1 0 Spania Real Sociedad
3 M Asier Illarramendi (27 de ani) 2 1 Spania Real Sociedad
5 M Sergio Busquets (29 de ani) 100 2 Spania Barcelona
8 M Koke (25 de ani) 36 0 Spania Atlético Madrid
10 M Jonathan Viera (27 de ani) 1 0 Spania Las Palmas
14 M Saúl Ñíguez (22 de ani) 5 0 Spania Atlético Madrid
20 M Marco Asensio (21 de ani) 6 0 Spania Real Madrid
22 M Isco (25 de ani) 24 7 Spania Real Madrid
7 A José Callejón (30 de ani) 4 0 Italia Napoli
9 A Aritz Aduriz (36 de ani) 13 2 Spania Athletic Bilbao
11 A Pedro (30 de ani) 65 17 Anglia Chelsea
17 A Iago Aspas (30 de ani) 6 3 Spania Celta Vigo
19 A Rodrigo (26 de ani) 2 1 Spania Valencia

Convocări recente[modificare | modificare sursă]

Următori jucători a-u fost chemați la națională în ultimele 12 luni.

Poz. Jucător Data nașterii (vârsta) Selecții Goluri Club Ultima convocare
P Sergio Rico (24 de ani) 1 0 Spania Sevilla v.  Franța, 28 Martie 2017
P Sergio Asenjo (28 de ani) 1 0 Spania Villarreal v.  Anglia, 15 Noiembrie 2016
F Gerard Piqué (30 de ani) 92 5 Spania Barcelona v.  Albania, 6 Octombrie 2017 SUS
F Dani Carvajal (25 de ani) 13 0 Spania Real Madrid v.  Albania, 6 Octombrie 2017 INJ
F Javi Martínez (29 de ani) 18 0 Germania Bayern Munich v.  Franța, 28 Martie 2017
F Iñigo Martínez (26 de ani) 4 0 Spania Real Sociedad v.  Anglia, 15 Noiembrie 2016
F Sergi Roberto (25 de ani) 3 1 Spania Barcelona v.  Anglia, 15 Noiembrie 2016
F Sergio Escudero (28 de ani) 0 0 Spania Sevilla v.  Anglia, 15 Noiembrie 2016
M Thiago Alcântara (26 de ani) 23 1 Germania Bayern Munich v.  Israel, 9 October 2017 INJ
M David Silva (31 de ani) 116 33 Anglia Manchester City v.  Albania, 6 October 2017 SUS
M Andrés Iniesta (33 de ani) 121 13 Spania Barcelona v.  Albania, 6 Octombrie 2017 INJ
M Suso (23 de ani) 0 0 Italia Milan v.  Liechtenstein, 5 Septembrie 2017
M Ander Herrera (28 de ani) 2 0 Anglia Manchester United v.  Franța, 28 Martie 2017
M Juan Mata (29 de ani) 41 10 Anglia Manchester United v.  Anglia, 15 Noiembrie 2016
A Álvaro Morata (24 de ani) 22 12 Anglia Chelsea v.  Albania, 6 Octombrie 2017 INJ
A Gerard Deulofeu (23 de ani) 4 1 Spania Barcelona v.  Liechtenstein, 5 Septembrie 2017
A Lucas Vázquez (26 de ani) 3 0 Spania Real Madrid v.  Liechtenstein, 5 Septembrie 2017
A David Villa (35 de ani) 98 59 Statele Unite New York City v.  Italia, 2 Septembrie 2017
A Vitolo (27 de ani) 11 4 Spania Las Palmas v.  Italia, 2 Septembrie 2017 PRE
A Diego Costa (29 de ani) 16 6 Anglia Chelsea v.  Macedonia, 11 iunie 2017
A Nolito (31 de ani) 16 6 Spania Sevilla v.  Anglia, 15 November 2016

Loturi precedente[modificare | modificare sursă]

Loturile Campionatului Mondial de Fotbal[modificare | modificare sursă]

Loturile Campionatului European de Fotbal[modificare | modificare sursă]

Lotul Cupei Confederațiilor FIFA[modificare | modificare sursă]

Top marcatori[modificare | modificare sursă]

La 9 octombrie 2017, cei mai buni zece marcatori ai Spaniei sunt:

# Nume Perioadă Goluri Selecții Medie
1 David Villa 2005– 59 98 0.60
2 Raúl 1996–2006 44 102 0.43
3 Fernando Torres 2003– 38 110 0.35
4 David Silva 2006– 33 116 0.28
5 Fernando Hierro 1989–2002 29 89 0.33
6 Fernando Morientes 1998–2007 27 47 0.57
7 Emilio Butragueño 1984–1992 26 69 0.38
8 Alfredo Di Stefano 1957–1961 23 31 0.74
9 Julio Salinas 1986–1996 22 56 0.39
10 Míchel 1985–1992 21 66 0.32
  • Caractere înfroșate: jucători încă activi în fotbalul internațional.

Cei mai selecționați jucători ai Spaniei[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Lista fotbaliștilor internaționali ai Spaniei.

La data de 9 octombrie 2017, cei zece jucători cu cele mai multe selecții pentru echipa națională de fotbal a Spaniei sunt:

# Nume Perioadă Selecții Goluri
1 Iker Casillas 2000– 167 0
2 Sergio Ramos 2005– 147 11
3 Xavi 2000–2014 133 12
4 Andoni Zubizarreta 1985–1998 126 0
5 Andrés Iniesta 2006– 121 13
6 David Silva 2006– 116 33
7 Xabi Alonso 2003–2014 114 16
8 Fernando Torres 2003– 110 38
Cesc Fàbregas 2006– 110 15
10 Raúl 1996–2006 102 44
  • Caractere îngroșate: jucători încă activi în fotbalul internațional.

Antrenori[modificare | modificare sursă]

Vezi și: Lista antrenorilor echipei naționale de fotbal a Spaniei.

Cântece pentru competiții[modificare | modificare sursă]

Unele grupuri sau unii cântăreți spanioli au vrut să încurajeze Spania prin cântece ca:

Serie Imn / Cântec Cântăreț(i) Textier(i) /
Producător(i)
Campionatul Mondial de Fotbal 2002 „Vivimos La Selección” Operación Triunfo Kike Santander
Campionatul Mondial de Fotbal 2006 „A Por Ellos, Oé” La Banda del Capitán Canalla & echipa Spaniei La Banda del Capitán Canalla

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „"La Roja" from Miguel, Spain”. 17 iunie 2010. http://www.bbc.co.uk/blogs/learningenglish/2010/06/la-roja-from-miguel-spain.shtml. Accesat la 27 iunie 2014. 
  2. ^ „La Roja lean to the left”. FIFA. 16 iunie 2009. http://www.fifa.com/tournaments/archive/confederationscup/southafrica2009/statistics/news/newsid=1072428.html. Accesat la 27 iunie 2014. 
  3. ^ Din 1992, în loturile Fotbalului Olimpic de Vară puteau să joace doar trei jucători sub 23 ani. The achievements of such teams are not usually included in the statistics of the international team.
  4. ^ Spain appoint Del Bosque
  5. ^ Villa, mejor goleador de la selección en un año natural es
  6. ^ Spain Hotshot David Villa Delighted With Goal Against England
  7. ^ Spain Finish Third In Confederations Cup After Thrilling Finale Against South Africa
  8. ^ „South Africa place secured”. ESPN. 9 septembrie 2009. http://soccernet.espn.go.com/report?id=236527&cc=5739&league=FIFA.WORLDQ.UEFA. Accesat la 15 octombrie 2009. 
  9. ^ „Perfect record intact”. ESPN. 14 octombrie 2009. http://soccernet.espn.go.com/report?id=236569&cc=5739. Accesat la 15 octombrie 2009. 
  10. ^ a b „Forlan and Muller strike gold”. FIFA. http://www.fifa.com/worldcup/news/newsid=1272888/index.html. Accesat la 14 iulie 2010. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

v • d • m
Fotbalul în Spania
Echipe naționale
Sistemul competițional
Masculin
Feminin
Organizații
Competiții de cupă
Liste
v • d • m
UEFA
Campionatul European de Fotbal • Campionatul European Feminin • Campionatul European sub 21
Liga Campionilor • Europa League • Supercupa Europei • UEFA Youth League • Cupa UEFA (Futsal)
Federații
Selecționate
masculine
Selecționate
feminine
Selecționate
naționale desființate
v • d • m
Câștigătorii Campionatului European de Fotbal
European Football Championship winners.png
v • d • m
Câștigătorii Campionatului Mondial de Fotbal
World cup winners.png
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Echipa_națională_de_fotbal_a_Spaniei&oldid=11378442