Lista finalelor Cupei Campionilor Europeni și a Ligii Campionilor
| ||||
![]() | ||||
Sport | fotbal ![]() | |||
Înființat(ă) în | 1955 | |||
Echipe | 32 (faza grupelor) 2 (finaliste) | |||
Campion | ![]() | |||
Cele mai multe trofee | ![]() | |||
Pentru ediția actuală, vedeți : Liga Campionilor 2019-2020 | ||||
Modifică date / text ![]() |
Acest articol sau secțiune are nevoie de actualizare. Unele părți din acest articol sau secțiune au fost identificate ca nemaifiind de actualitate. Vă rugăm să actualizați acest articol introducând evenimente recente și eliminați acest format după aceea. Informații suplimentare se pot găsi pe pagina de discuții. |
Liga Campionilor UEFA este o competiție fotbalistică anuală, care a fost fondată în 1955.[1] Liga Campionilor UEFA este deschisă pentru toate campioanele din toate ligile ale căror federații sunt membre UEFA (Uniunea Asociațiilor Europene de Fotbal) (cu excepția Liechtenstein, care nu are campionat), precum și cluburilor care termină de la locul doi până la locul patru în cele mai puternice campionate.[2] Înainte de sezonul 1992–93, turneul se numea Cupa Campionilor Europeni.[1] Inițial numai câștigătoarea campionatului intern și câștigătoarea turneului precedent puteau participa. Cu toate acestea, acest lucru a fost schimbat în 1997, pentru a permite clasatelor de pe locul doi din ligile puternice să participe la turneu de asemenea.[3] Campioana en-titre a competiției nu s-a calificat în mod automat până când regulile au fost modificate în 2005 pentru a permite deținătorilor titlului Liverpool să intre în competiție.[4] Real Madrid a câștigat competiția inaugurală, învingând Stade de Reims, în finala din 1956.
Înainte de 2009, în cazul în care o echipă câștiga trofeul Ligii Campionilor UEFA de trei ori la rând, sau de cinci ori în ansamblu, li se permitea să păstreze Trofeul Ligii Campionilor, iar unul nou era comandat.[5] Cinci echipe au câștigat acest privilegiu: Real Madrid, Ajax Amsterdam, Bayern München, AC Milan și Liverpool.[6] Cu toate acestea, din 2009, trofeul original, care este dat câștigătorilor în momentul victoriei, este reținut de către UEFA, iar o replică de aceleași dimensiuni este produs pentru campionii acelui sezon.[7]
Real Madrid deține recordul pentru cele mai multe victorii, câștigând competiția de 13 ori, inclusiv ediția inaugurală. Ei, de asemenea, au câștigat competiția de cele mai multe ori la rând, câștigând-o de cinci ori între 1956 și 1960. Juventus a terminat de cele mai multe ori pe locul doi, pierzând șapte finale. Spania are cele mai multe trofee, 18 la număr, fiind câștigate de două cluburi.[8] Italia are 12 trofee câștigate de trei cluburi, iar Anglia tot 12 trofee câștigate de cinci cluburi. Cluburilor din Anglia le-a fost interzisă participarea la competiție timp de cinci ani în urma tragediei de pe Stadionul Heysel din anul 1985.[9]
Lista finalelor[modificare | modificare sursă]
![]() |
Meci decis după prelungiri |
* | Meci decis după penalty-uri |
& | Meci rejucat |
Performanțe[modificare | modificare sursă]
După club[modificare | modificare sursă]
După țară[modificare | modificare sursă]
După oraș[modificare | modificare sursă]
Oraș | Câștigător | Finalist |
---|---|---|
![]() |
13 | 6 |
![]() |
10 | 6 |
![]() |
5 | 5 |
![]() |
5 | 3 |
![]() |
5 | 3 |
![]() |
4 | 2 |
![]() |
3 | 2 |
![]() |
2 | 6 |
![]() |
2 | 5 |
![]() |
2 | 0 |
![]() |
2 | 0 |
![]() |
1 | 2 |
![]() |
1 | 1 |
![]() |
1 | 1 |
![]() |
1 | 2 |
![]() |
1 | 1 |
![]() |
1 | 1 |
![]() |
1 | 1 |
![]() |
1 | 0 |
![]() |
1 | 0 |
![]() |
1 | 0 |
![]() |
0 | 2 |
![]() |
0 | 2 |
![]() |
0 | 1 |
![]() |
0 | 1 |
![]() |
0 | 1 |
![]() |
0 | 1 |
![]() |
0 | 1 |
![]() |
0 | 1 |
![]() |
0 | 1 |
![]() |
0 | 1 |
![]() |
0 | 1 |
![]() |
0 | 1 |
![]() |
0 | 1 |
![]() |
0 | 1 |
Vezi și[modificare | modificare sursă]
- Lista antrenorilor care au câștigat Cupa Campionilor Europeni sau Liga Campionilor UEFA
- Lista jucătorilor care au câștigat Cupa Campionilor Europeni sau Liga Campionilor
Note[modificare | modificare sursă]
A. ^ Scorul din prima finală jucată mai devreme a fost de 1–1 după cele 90 de minute regulamentare și prelungiri.[10]
B. ^ Scorul a fost 1–1 după cele 90 de minute regulamentare și prelungiri. Liverpool a câștigat 4–2 la lovituri de departajare.[11]
C. ^ Scorul a fost 0–0 după cele 90 de minute regulamentare și prelungiri. Steaua București a câștigat 2–0 la lovituri de departajare.[12]
D. ^ Scorul a fost 0–0 după cele 90 de minute regulamentare și prelungiri. PSV Eindhoven a câștigat 6–5 la lovituri de departajare.[13]
E. ^ Scorul a fost 0–0 după cele 90 de minute regulamentare și prelungiri. Steaua Roșie Belgrad a câștigat 5–3 la lovituri de departajare.[14]
F. ^ Scorul a fost 1–1 după cele 90 de minute regulamentare și prelungiri. Juventus a câștigat 4–2 la lovituri de departajare.[15]
G. ^ Scorul a fost 1–1 după cele 90 de minute regulamentare și prelungiri. Bayern München a câștigat 5–4 la lovituri de departajare.[16]
H. ^ Scorul a fost 0–0 după cele 90 de minute regulamentare și prelungiri. Milan a câștigat 3–2 la lovituri de departajare.[17]
I. ^ Scorul a fost 3–3 după cele 90 de minute regulamentare și prelungiri. Liverpool a câștigat 3–2 la lovituri de departajare.[18]
J. ^ Scorul a fost 1–1 după cele 90 de minute regulamentare și prelungiri. Manchester United a câștigat 6–5 la lovituri de departajare.[19]
K. ^ Scorul a fost 1–1 după cele 90 de minute regulamentare și prelungiri. Chelsea a câștigat 4–3 la lovituri de departajare.[20]
Referințe[modificare | modificare sursă]
Generale
- „European Champions' Cup”. Rec. Sport. Soccer Statistics Foundation (RSSSF). . Accesat în .
- „European Champion Clubs' Cup – History” (PDF). UEFA.com. Union of European Football Associations. p. 64. Accesat în .
Specifice
- ^ a b „Football's premier club competition”. UEFA.com. Union of European Football Associations. Accesat în .
- ^ „Competition format”. UEFA.com. Union of European Football Associations. . Accesat în .
- ^ „1997/98: Seventh heaven for Madrid”. UEFA.com. Union of European Football Associations. . Accesat în .
- ^ „Liverpool get in Champions League”. BBC Sport. British Broadcasting Corporation. . Accesat în .
- ^ „Regulations of the UEFA Champions League 2007/08” (PDF). UEFA.com. Union of European Football Associations. Accesat în .
- ^ Vieli, André, ed. (). „A brand-new trophy” (PDF). UEFA Direct. Union of European Football Associations (42): 8. Accesat în .
- ^ „Regulations of the UEFA Champions' League 2009/10” (PDF). UEFA.com. Union of European Football Associations. Accesat în .
- ^ Haslam, Andrew (). „Spain savour European pre-eminence”. UEFA.com. Union of European Football Associations. Accesat în .
- ^ „1985: English teams banned after Heysel”. BBC News. British Broadcasting Corporation. . Accesat în .
- ^ „1973/74: Muller ends Bayern wait”. UEFA.com. Union of European Football Associations. . Accesat în .
- ^ „1983/84: Kennedy spot on for Liverpool”. UEFA.com. Union of European Football Associations. . Accesat în .
- ^ „1985/86: Steaua stun Barcelona”. UEFA.com. Union of European Football Associations. . Accesat în .
- ^ „1987/88: PSV prosper from Oranje boom”. UEFA.com. Union of European Football Associations. . Accesat în .
- ^ „1990/91: Crvena Zvezda spot on”. UEFA.com. Union of European Football Associations. . Accesat în .
- ^ „1995/96: Juve hold their nerve”. UEFA.com. Union of European Football Associations. . Accesat în .
- ^ „2000/01: Kahn saves day for Bayern”. UEFA.com. Union of European Football Associations. . Accesat în .
- ^ „2002/03: Shevchenko spot on for Milan”. UEFA.com. Union of European Football Associations. . Accesat în .
- ^ „2004/05: Liverpool belief defies Milan”. UEFA.com. Union of European Football Associations. . Accesat în .
- ^ „2007/08: Fate favours triumphant United”. UEFA.com. Union of European Football Associations. . Accesat în .
- ^ „Shoot-out win ends Chelsea's long wait for glory”. UEFA.com. Union of European Football Associations. . Accesat în .
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- „Champions League History”. UEFA. Arhivat din original în . Accesat în .
|