AC Milan

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
AC Milan
AC Milan.svg
Informații generale
Nume complet Associazione Calcio Milan S.p.A.
Poreclă Rossoneri (Roș-negrii)
il Diavolo (Diavolul)
Data fondării 13 decembrie 1899; acum 116 ani
Culori         
Stadion San Siro
(80.018 locuri)
Campionat Serie A
Finanțator Italia Fininvest (99.93%)
Alți acționari (0.07%)
Președinte Italia Silvio Berlusconi
Antrenor Filippo Inzaghi
Site web www.acmilan.com
Palmares
Național Campionatul Italiei (18)
Cupa Italiei (5)
Supercupa Italiei (6)
Internațional Cupa Campionilor Europeni (7)
Supercupa Europei (5)
Cupa Cupelor (2)
Cupa Intercontinentală (3)
Campionatul Mondial al Cluburilor (1)
Echipament
Kit body acmilan1516h.png
Kit body.svg
Kit right arm acmilan1516h.png
Kit right arm.svg
Kit shorts acmilan1516h.png
Kit shorts.svg
Kit socks acmilan1516h.png
Kit socks long.svg
Acasă
Kit body acm1516a.png
Kit body.svg
Kit right arm acm1516a.png
Kit right arm.svg
Kit shorts acmilan1516h.png
Kit shorts.svg
Kit socks acm1516a.png
Kit socks long.svg
Deplasare
Kit body acm1516t.png
Kit body.svg
Kit right arm acm1516t.png
Kit right arm.svg
Kit shorts acm1516t.png
Kit shorts.svg
Kit socks acm1516t.png
Kit socks long.svg
Alternativ

Associazione Calcio Milan, cunoscut mai mult ca AC Milan sau doar Milan, este un club profesionist de fotbal cu sediul în Milano, Lombardia, Italia, care evoluează în Serie A. Clubul a fost fondat în 1899 de Herbert Kilpin, Alfred Edwards și alți patru englezi. Clubul a petrecut întreaga sa istoriei în Serie A, prima ligă a fotbalului italian, cu excepția a două sezoane petrecute în Serie B, sezoanele 1980–81 și 1982–83.

Clubul a câștigat oficial 18 trofee internaționale recunoscute de UEFA și FIFA, fiind al doilea cel mai de succes club din lume în ceea ce privește numărul de titluri internaționale, împreună cu Boca Juniors și Real Madrid, rămânând în spatele echipei Al Ahly care deține 20 de titluri internaționale. Milan deține recordul de 3 Cupe Intercontinentale și un Campionat Mondial al Cluburilor FIFA. Milan a câștigat Cupa Campionilor Europeni/Liga Campionilor de șapte ori; numai Real Madrid depășind acest număr. Milan a câștigat de asemenea și Supercupa Europei de cinci ori (deținând recordul) și Cupa Cupelor UEFA de două ori. Milan a câștigat fiecare competiție majoră în care a concurat, cu excepția Europa League (în această competiție a pierdut două semifinale, 1972 și 2002).

Pe plan intern, Milan a câștigat 18 campionate, fiind astfel al doilea cel mai de succes club din Serie A după Juventus (31 titluri), fiind la egalitate cu rivalii locali Inter. Milan a câștigat de asemenea Cupa Italiei de 5 ori și Supercupa Italiei de 6 ori.

Milan joacă meciurile de acasă pe San Siro, de asemenea cunoscut și ca Stadionul Giuseppe Meazza. Stadionul pe care îl împarte cu Internazionale, este cel mai mare din Italia, cu o capacitate totală de 80.018. Inter sunt considerați cei mai mari rivali ai lor, meciul dintre cele două echipe este numit Derby della Madonnina, care este unul dintre cele mai urmarite derbyuri din fotbal. Începând cu anul 2010, Milan este a treia cea mai susținută echipă din Italia, și a șaptea cea mai susținută echipă din Europa, înainte de orice altă echipă italiană.

Proprietarul clubului este fostul prim-ministru italian și acționar majoritar al Mediaset, Silvio Berlusconi. Vicepreședintele este Adriano Galliani. Clubul este unul dintre cele mai bogate și mai valoroase din fotbalul italian și mondial. A fost membru fondator al grupului G-14 și al Asociației Cluburilor Europene, care a fost fondată după dizolvarea primei organizații.

Istoria[modificare | modificare sursă]

A black-and-white picture of Herbert Kilpin, the first captain of A.C. Milan
Herbert Kilpin, primul căpitan la A.C. Milan.

A.C. Milan a fost înființat ca Milan Cricket and Foot-ball Club pe 13 decembrie 1899 de englezii expatriați Alfred Edwards și Herbert Kilpin, care au venit din orașul englezesc Nottingham. În onoarea originilor sale, clubul și-a păstrat denumirea engleză în loc să și-o schimbe în italienescul Milano, denumire pe care a fost nevoită să o suporte în cadrul regimului fascist. În plus, denumirea "Milan" se potrivește la cuvântul din dialectul milanez prin care este cunoscut orașul Milano, care se pronunță ca în limba engleză. Milan a câștigat primul său campionat italian în 1901 și încă două succesive în 1906 și 1907.

În 1908, Milan a cunoscut o ruptură cauzată de neînțelegerile interne asupra semnarii cu jucători străini, care a dus la formarea de o altă echipă în Milan, F.C. Internazionale Milano. În urma acestor evenimente, Milan nu a reușit să câștige decât un singur titlu intern în 1950-51. Anii 1950 au văzut întoarcerea clubului în topul fotbalului italian, condus de celebrul trio suedez Gre-No-Li format din Gunnar Gren, Gunnar Nordahl și Nils Liedholm. Aceasta a fost una dintre cele mai de succes perioade ale clubului pe plan intern, cu Scudetto ajungând la Milan în 1951, 1955, 1957, 1959 si 1962. În 1963, Milan a câștigat primul său titlu continental învingând S.L. Benfica în finala Cupei Campionilor Europeni. Acest succes a fost repetat în 1969, învingând cu 4-1 pe AFC Ajax în finală, care a fost urmat de titlul intercontinental în același an. De asemenea în această perioadă, Milan a câștigat prima sa Coppa Italia, cu victoria asupra Padovei în finala din 1967, și de două ori Cupa Cupelor UEFA: în 1967-68 și 1972-73.

Milan a câștigat al zecelea titlu intern în 1979, dar după retragerea lui Gianni Rivera din același an, echipa a intrat într-o perioadă de declin. Clubul a fost implicat în scandalul Totonero 1980 și ca pedeapsă a fost retrogradat în Serie B pentru prima dată în istoria sa. Scandalul a fost centrat în jurul unui sindicat de pariuri ce plătea jucători și oficialii echipelor pentru a stabili rezultatul meciurilor. Milan obține promovarea înapoi în Serie A, din prima încercare, câștigând titlul în Serie B în sezonul 1980-81, dar a retrogradat din nou un an mai târziu deoarece echipa a terminat sezonul 1981-82 pe al treilea loc de retrogradare. În 1983, Milan câștigă titlul în Serie B pentru a doua oară în ultimele trei sezoane și revine în Serie A, obținând locul opt în sezonul 1983-84.

Pe 20 februarie 1986, antreprenorul Silvio Berlusconi a achiziționat clubul și la salvat de la faliment investind sume mari de bani, la numit antrenor pe Arrigo Sacchi și a semnat cu internaționalii olandezi: Ruud Gullit, Marco van Basten și Frank Rijkaard. Trio-ul olandez a adăugat un impuls ofensiv echipei, și a fost completată de internaționalii italieni: Paolo Maldini, Franco Baresi, Alessandro Costacurta și Roberto Donadoni. Sub conducerea lui Sacchi, Milan a câștigat primul său Scudetto după nouă ani în sezonul 1987-88. În anul următor clubul a câștigat prima sa Cupa a Campionilor Europeni după două decenii, învingând clubul român Steaua București cu 4-0 în finală. Milan și-a păstrat titlul învingând 1-0 pe Benfica un an mai târziu. Echipa Milanului din sezonul 1989-90 a fost votată ca fiind cea mai bună a clubului din toate timpurile, într-un sondaj mondial de experți efectuat de revista World Soccer.

După ce Sacchi a părăsit Milanul în 1991, el a fost înlocuit cu fostul jucător al clubului Fabio Capello, sub conducerea căruia echipa a câștigat trei titluri consecutive în Serie A între anii 1992 și 1994, o perioadă care a inclus o serie de 58 de meciuri fără înfrângere în Serie A și apariții în finalele UEFA Champions League din 1993 și 1994. La un an după ce a fost învinsă cu 1-0 de Olympique de Marseille în finala Ligii Campionilor 1993, echipa a atins apogeul într-unul din cele mai memorabile meciuri ale Milanului din toate timpurile, celebra victorie cu 4-0 împotriva Barcelonei în finala Ligii Campionilor 1994. Echipa lui Capello a continuat să câștige titlul în sezonul 1995-96 din Serie A înainte ca acesta să plece ca antrenor la Real Madrid în 1996. În sezonul 1998-99, după o perioadă de doi ani de declin, Milan a câștigat campionatul pentru a 16 oară în sezonul centenarului clubului.

Carlo Ancelotti câștigând de două ori Liga Campionilor ca antrenor la Milan.
Primul 11 AC Milan; Finala Ligii Campionilor 2007.

Următoarea perioadă de succes a Milanului a fost sub cârma unui alt fost jucător, Carlo Ancelotti. După numirea sa în noiembrie 2001, Ancelotti a dus Milanul în finala Ligii Campionilor 2003, învingând Juventus la penalti și câștigând astfel a șasea Cupă Europeană a clubului. Echipa a câștigat apoi Scudetto în sezonul 2003-04, înainte de a ajunge în finala Ligii Campionilor 2005, unde au fost bătuți de Liverpool la penalti după ce au condus cu 3-0 la pauză. Doi ani mai târziu, cele două echipe s-au întâlnit din nou în finala Ligii Campionilor 2007, când Milan a învins cu 2-1 câștigând trofeul pentru a șaptea oară. Echipa a câștigat apoi pentru prima dată Campionatul Mondial al Cluburilor FIFA în decembrie 2007. În 2009, după ce a devenit antrenorul cu al doilea cel mai lung mandat la Milan, cu 420 meciuri, Ancelotti a părăsit clubul preluând funcția de antrenor la Chelsea.

În această perioadă, clubul a fost implicat în scandalul Calciopoli, când cinci echipe au fost acuzate de aranjarea meciurilor prin selectarea arbitrilor favoriți. O anchetă de poliție exclus însă orice implicare a managerilor Milanului, dar FIGC a decis în mod unilateral că are probe suficiente pentru a-l aresta pe vicepreședintele Milanului, Adriano Galliani. Ca rezultat, Milan a fost inițial pedepsită cu o penalizare de 15 puncte fiindu-i astfel interzisă participarea în Liga Campionilor 2006-2007. După calea de atac inițiată de Milan sancțiunea a fost redusă la opt puncte, ceea ce a permis echipei să-și să participe în Liga Campionilor.

După încheierea scandalului Calciopoli, rivalii locali Internazionale au dominat Serie A, câștigând de patru ori Scudetto. Cu toate acestea, cu ajutorul oferit de jucători, cum ar fi Zlatan Ibrahimovic, Robinho și Alexandre Pato alături de veteranii succesului european de la mijlocul deceniului, Milan a recucerit Scudetto în sezonul 2010-11 din Serie A, primul după sezonul 2003-04, ajungând astfel la al 18 titlu în Serie A.

Culorile și emblema[modificare | modificare sursă]

Kit body acm0607a.png
Kit body.svg
Kit right arm acm0607a.png
Kit right arm.svg
Kit shorts acm0607h.png
Kit shorts.svg
Kit socks acmilan.png
Kit socks long.svg
Echipamentul purtat de Milan în Finala Ligii Campionilor 2007.

Roșu și negru sunt culorile care au reprezentat clubul de-a lungul întregii sale istorii. Ele au fost alese pentru a reprezenta "ardoare de foc a jucătorilor" (roșu) și "frica adversarilor de a înfrunta echipa" (negru). Rossoneri, porecla utilizată a echipei, care înseamnă literal "roșu & negrii" în limba italiană, cu referire la culorile dungilor de pe tricourile sale.

O altă poreclă derivată din culorile clubului este Diavolul. O imagine a unui diavol roșu a fost utilizat ca logo-ul Milanului la un moment dat cu o Stea de Aur pentru Excelentă Sportivă situată lângă ea. Așa cum se obișnuiește în fotbalul italian, steaua de deasupra logo-ului a fost acordată clubului după ce a câștigat al 10-lea titlu de campioană, în 1979. Timp de mulți ani, emblema Milanului a fost pur și simplu Drapelul din Milano, care a fost inițial sub pavilionul Saint Ambrose. Emblemele moderne utilizate în prezent reprezintă culorile clubului și pavilionul Comune di Milano, cu acronimul ACM în partea de sus și anul fundație (1899) în partea de jos.

Pantalonii scurți albi și șosetele negre fac parte de obicei din echipamentul purtat acasă al echipei. Echipamentul din deplasareal Milanului a fost întotdeauna complet alb. Acesta este considerat atât de către fani cât și de club cum că ar fi echipamentul norocos pentru finalele Ligii Campionilor, ca urmare a faptului că Milan a câștigat șase finale din opt într-un echipament total alb (pierzând doar cu Ajax în 1995 și Liverpool în 2005) , și a câștigat doar una din trei în echipamentul de origine. Cel de-al treilea echipament, care este rar folosit, se schimbă anual, fiind în cea mai mare parte negru cu margini roșii în ultimele sezoane.

Stadion[modificare | modificare sursă]

Stadio Giuseppe Meazza
San Siro
Scudo2009.jpg
Amplasare Via Piccolomini 5, 20151 Milano, Italia
Construit 1925
Deschis 19 septembrie 1926
Renovat 1939, 1955, 1989
Proprietar Primăria Milano
Arhitect Ulisse Stacchini (1925)
Giancarlo Ragazzi (1989)
Enrico Hoffer (1989)
Beneficiar AC Milan (1926-prezent)
Inter Milano (1947-prezent)
Capacitate 80.018 locuri

Stadionul Giuseppe Meazza[modificare | modificare sursă]

Stadionul echipei San Siro are 80.018 de locuri, cunoscut oficial ca Stadio Giuseppe Meazza, după fostul jucător care a reprezentat atât Milan cât și Internazionale. Suporterii Milanului preferă însă denumirea de "San Siro" deoarece Meazza, deși a jucat la ambele echipe ale orașului, a contribuit mai mult la succesele Interului decât la cele ale Milanului. San Siro a fost de la început casa Milanului din 1926, când a fost construit în particular de o finantare a președintelui Milanului, la momentul respectiv, Piero Pirelli. Construcție a fost realizată prin 120 de muncitori, și a luat 13 luni și jumătate pentru a se finaliza. Stadionul a fost deținut de club până când a fost vândut la Consiliului Local în 1935, iar din 1947 a fost împărțit cu Internazionale.

Primul meci jucat pe stadion a fost pe 19 septembrie 1926, atunci când Milan a pierdut cu 6-3 amicalul cu Internazionale. Milan a jucat primul meci din campionat pe San Siro pe 19 septembrie 1926, când a pierdut cu 1-2 în fața Sampierdarenese. De la o capacitate inițială de 35.000 de locuri, stadionul a suferit mai multe renovări majore, cel mai recent pentru Campionatul Mondial de Fotbal 1990, când capacitatea sa a fost stabilită la 85.700, toate acoperite cu un acoperiș din policarbonat. În vara anului 2008, capacitatea sa a fost redusă la 80.018, pentru a îndeplini noile standarde stabilite de UEFA.

Pe baza modelului englezesc pentru stadioane, San Siro este conceput special pentru meciuri de fotbal, spre deosebire de multe stadioane multi-scop folosite în Serie A. Prin urmare, este renumit în Italia pentru atmosfera sa fantastică în timpul meciurilor, datorită apropierii locurilor de teren. Utilizarea frecventă a pirotehnicelor de către suporteri contribuie la atmosfera, dar practic a cauzat probleme din când în când.


AC Milan Emirates Stadium[modificare | modificare sursă]

Pe 19 decembrie 2005, vicepreședintele și directorul executiv al Milanului, Adriano Galliani a anunțat că clubul se intereseazăa serios pentru o relocare. El a spus că noul stadion al Milanului se va baza în mare parte pe Veltins-Arena și va urma standardele stadioanelor de fotbal din Statele Unite, Germania și Spania. Spre deosebire de multe alte stadioane din Italia, noul stadion va fi folosit doar pentru fotbal, care nu are pistă de atletism.

Pe 11 decembrie 2014, Barbara Berlusconi a anunțat o propunere de a construi un stadion de 42.000 de locuri în Portello, în spatele noului sediu al Rossonerilor și a piaței mari "Piazza Gino Valle". Noul orășel cu mall-uri si hoteluri ar fi situat în apropiere de districtul CityLife și ar fi deservit de metrou.

Cu toate acestea, pe 20 septembrie 2015 Silvio Berlusconi a pus capăt planurilor clubului său de a construi un nou stadion în oraș.

Suporteri și rivalități[modificare | modificare sursă]

Milan este unul dintre cele mai susținute cluburi din Italia, conform unui sondaj realizat de ziarul La Repubblica. Istoric, Milan a fost sprijinită de clasa muncitoare și sindicatele orașului. Pe de altă parte, rivalii Internazionale au fost susținuți în principal de clasa de mijloc mai prosperă a orașului. Una dintre cele mai vechi grupări ultras din Italia Fossa dei Leoni își are originile în Milan. În acest moment principalul grup ultras este Brigate Rossonere.

Potrivit unui studiu din 2010, Milan este echipa italiană cea mai susținută în Europa și a șaptea în lume, cu peste 18,4 milioane de fani. AC Milan a avut a noua cea mai mare prezență medie ale cluburilor de fotbal europene în timpul sezonului 2010-11 fiind în urma: Borussia Dortmund, FC Barcelona, Manchester United, Real Madrid, Bayern Munchen, Schalke, Arsenal și Hamburg SV.

Fanii Genoa consideră Milan ca fiind un rival de moarte după ce Vincenzo Spagnolo, un fan al Genoa a fost înjunghiat mortal de către un fan milanez în ianuarie 1995. Cu toate acestea, cea mai mare rivală a celor de la AC Milan este Internazionale; ambele cluburi se întâlnesc în mult așteptatul Derby della Madonnina de două ori în fiecare sezon din Serie A. Numele derbyului face referire la Fecioara Maria a cărei statuie se află pe Catedrala din Milano, una din principalele atracții ale orașului. Meciul de obicei creează o atmosferă plină de viață cu numeroase bannere (adesea pline de umor sau ofensatoare) desfășurate înainte de începerea jocului. Rachetele de semnalizare sunt de obicei prezente și contribuie la spectacol, dar au condus uneori la probleme, inclusiv la abandonarea celei de a doua manșe a sfertului de finală al Ligii Campionilor 2014-05 dintre Milan și Inter pe 12 aprilie 2005, după ce un obiect pirotehnic a fost aruncat din mulțime de către un suporter al Interului ce l-a lovit pe portarul Dida în umăr.


Jucători[modificare | modificare sursă]

Lotul actual[modificare | modificare sursă]

La 1 februarie 2016.
Nr. Poziție Jucător
1 Spania P Diego López
2 Italia F Mattia De Sciglio
4 Italia M José Mauri
5 Franța F Philippe Mexès
7 Franța A Jérémy Ménez
9 Brazilia A Luiz Adriano
10 Japonia M Keisuke Honda
13 Italia F Alessio Romagnoli
15 Brazilia F Rodrigo Ely
16 Italia M Andrea Poli
17 Columbia F Cristián Zapata
18 Italia M Riccardo Montolivo Căpitan
19 Franța A M'Baye Niang
20 Italia F Ignazio Abate
Nr. Poziție Jucător
25 Cehia F Stefan Simić
27 Slovenia M Juraj Kucka
28 Italia M Giacomo Bonaventura
31 Italia F Luca Antonelli
32 Italia P Christian Abbiati Vice-căpitan
33 Brazilia F Alex
45 Italia A Mario Balotelli (împrumutat de la Liverpool)
70 Columbia A Carlos Bacca
72 Ghana A Kevin-Prince Boateng
73 Italia M Manuel Locatelli
91 Italia M Andrea Bertolacci
96 Italia M Davide Calabria
99 Italia P Gianluigi Donnarumma

Jucători împrumutați[modificare | modificare sursă]

Nr. Poziție Jucător
Italia P Michael Agazzi (at Middlesbrough până la 30 iunie 2016)
Brazilia P Gabriel (at Napoli până la 30 iunie 2016)
Italia F Gabriel Paletta (at Atalanta până la 30 iunie 2016)
Columbia F Jherson Vergara (at Livorno până la 30 iunie 2016)
Nigeria M Favour Aniekan (at NK Krka până la 30 iunie 2016)
Argentina M Juan Mauri (at S.S. Akragas până la 30 iunie 2016)
Bosnia și Herțegovina M Andrej Modić (at Vicenza până la 30 iunie 2016)
Italia M Matteo Pessina (at Lecce până la 30 iunie 2016)
Spania M Suso (at Genoa până la 30 iunie 2016)
Italia A Giacomo Beretta (at Pro Vercelli până la 30 iunie 2016)
Nr. Poziție Jucător
Italia A Matteo Chinellato (at A.C. Cuneo până la 30 iunie 2016)
Italia A Gianmario Comi (at Livorno până la 30 iunie 2016)
Italia A Davide Di Molfetta (at Benevento până la 30 iunie 2016)
Italia A Stephan El Shaarawy (at Monaco până la 30 iunie 2016)
Maroc A Hachim Mastour (at Málaga până la 30 iunie 2017)
Italia A Alessandro Matri (at Lazio până la 30 iunie 2016)
Italia A Andrea Petagna (at Ascoli până la 30 iunie 2016)
Spania A Fernando Torres (at Atlético Madrid până la 30 iunie 2016)
Italia A Simone Verdi (at Eibar până la 30 iunie 2016)
Italia A Gianmarco Zigoni (at SPAL până la 30 iunie 2016)

Numere retrase[modificare | modificare sursă]

Nr. Jucător Naționalitate Poziție Debutul la Milan Ultimul meci
3* Maldini, PaoloPaolo Maldini Italia Italia Fundaș central / Fundaș stânga 01985-01-25 25 ianuarie 1985 02009-05-31 31 mai 2009
6 Baresi, FrancoFranco Baresi Italia Italia Libero 01978-04-23 23 aprilie 1978 01997-06-01 1 iunie 1997

* Ar putea să fie restaurat pentru unul dintre cei doi fii ai săi, doar dacă ar deveni jucător profesionist al clubului.


Staff-ul tehnic[modificare | modificare sursă]

La 17 iulie 2015.
Poziție Nume
Antrenor principal Serbia Siniša Mihajlović
Antrenor secund Serbia Nenad Sakić
Antrenor de portari Italia Alfredo Magni
Asistent tehnic Italia Renato Baldi
Preparator fizic Italia Antonio Bovenzi
Antrenor de fitness Italia Vincenzo Manzi
Asistent analist Italia Emilio De Leo
Medic principal Italia Rodolfo Tavana


Președinți și antrenori[modificare | modificare sursă]

Istoricul președinților[modificare | modificare sursă]

Milan a avut numeroși președinți de-a lungul istoriei sale, dintre care unii au fost proprietarii clubului în timp ce alți au fost doar președinți onorifici.

 
Nume Perioada
Alfred Edwards 1899–1909
Giannino Camperio 1909
Piero Pirelli 1909–1928
Luigi Ravasco 1928–1930
Mario Bernazzoli 1930–1933
Luigi Ravasco 1933–1935
Pietro Annoni 1935
Pietro Annoni
G. Lorenzini
Rino Valdameri
1935–1936
Emilio Colombo 1936–1939
Achille Invernizzi 1939–1940
 
Nume Perioada
Umberto Trabattoni 1940–1944
Antonio Busini 1944–1945
Umberto Trabattoni 1945–1954
Andrea Rizzoli 1954–1963
Felice Riva 1963–1965
Federico Sordillo 1965–1966
Franco Carraro 1967–1971
Federico Sordillo 1971–1972
Albino Buticchi 1972–1975
Bruno Pardi 1975–1976
Vittorio Duina 1976–1977
 
Nume Perioada
Felice Colombo 1977–1980
Gaetano Morazzoni 1980–1982
Giuseppe Farina 1982–1986
Rosario Lo Verde 1986
Silvio Berlusconi 1986–2004
Comisia Prezidențială 2004–2006
Silvio Berlusconi 2006–2008
Comisia Prezidențială 2008–2012
Silvio Berlusconi 2012–


Istoricul antrenorilor[modificare | modificare sursă]

 
Nume Naționalitate Perioada
Herbert Kilpin Anglia 1900–1908
Daniele Angeloni Italia 1906–1907
Comisia Tehnică Italia 1907–1910
Giovanni Camperio Italia 1910–1911
Comisia Tehnică Italia 1911–1914
Guido Moda Italia 1915–1922
Ferdi Oppenheim Austria 1922–1924
Vittorio Pozzo Italia 1924–1926
Guido Moda Italia 1926
Herbert Burgess Anglia 1926–1928
Engelbert König Austria 1928–1931
József Bánás Ungaria 1931–1933
József Viola Ungaria 1933–1934
Adolfo Baloncieri Italia 1934–1937
William Garbutt Anglia 1937
Hermann Felsner
József Bánás
Austria
Ungaria
1937–1938
József Viola Ungaria 1938–1940
Guido Ara
Antonio Busini
Italia
Italia
1940–1941
Mario Magnozzi Italia 1941–1943
Giuseppe Santagostino Italia 1943–1945
Adolfo Baloncieri Italia 1945–1946
Giuseppe Bigogno Italia 1946–1949
Lajos Czeizler Ungaria 1949–1952
Gunnar Gren Suedia 1952
Mario Sperone Italia 1952–1953
Béla Guttmann Ungaria 1953–1954
Antonio Busini Italia 1954
Hector Puricelli Uruguay 1954–1956
Giuseppe Viani Italia 1957–1960
Paolo Todeschini Italia 1960–1961
Nereo Rocco Italia 1961–1963
Luis Carniglia Argentina 1963–1964
Nils Liedholm Suedia 1963–1966
Giovanni Cattozzo Italia 1966
Arturo Silvestri Italia 1966–1967
 
Nume Naționalitate Perioada
Nereo Rocco Italia 1967–1972
Cesare Maldini Italia 1973–1974
Giovanni Trapattoni Italia 1974
Gustavo Giagnoni Italia 1974–1975
Nereo Rocco Italia 1975
Paolo Barison Italia 1975–1976
Giovanni Trapattoni Italia 1976
Giuseppe Marchioro Italia 1976–1977
Nereo Rocco Italia 1977
Nils Liedholm Suedia 1977–1979
Massimo Giacomini Italia 1979–1981
Italo Galbiati Italia 1981
Luigi Radice Italia 1981–1982
Italo Galbiati Italia 1982
Francesco Zagatti Italia 1982
Ilario Castagner Italia 1982–1984
Italo Galbiati Italia 1984
Nils Liedholm Suedia 1984–1987
Fabio Capello Italia 1987
Arrigo Sacchi Italia 1987–1991
Fabio Capello Italia 1991–1996
Óscar Tabárez Uruguay 1996
Giorgio Morini Italia 1996–1997
Arrigo Sacchi Italia 1997
Fabio Capello Italia 1997–1998
Alberto Zaccheroni Italia 1998–2001
Cesare Maldini
Mauro Tassotti
Italia 2001
Fatih Terim
Antonio Di Gennaro
Turcia
Italia
2001
Carlo Ancelotti Italia 2001–2009
Leonardo Brazilia 2009–2010
Massimiliano Allegri Italia 2010–2014
Mauro Tassotti (interimar) Italia 2014
Clarence Seedorf Olanda 2014
Filippo Inzaghi Italia 2014–2015
Siniša Mihajlović Serbia 2015–

Palmares[modificare | modificare sursă]

Trofee interne[modificare | modificare sursă]

  • Serie A:
    • Campioană (18): 1901; 1906; 1907; 1950–51; 1954–55; 1956–57; 1958–59; 1961–62; 1967–68; 1978–79; 1987–88; 1991–92; 1992–93; 1993–94; 1995–96; 1998–99; 2003–04; 2010-11
  • Cupa Italiei:
    • Câștigătoare (5): 1966–67; 1971-72; 1972–73; 1976–77; 2002–03
  • Supercupa Italiei:
    • Câștigătoare (6): 1988; 1992; 1993; 1994; 2004; 2011
  • Serie B:
    • Campioană (2): 1980–81; 1982–83

Trofee internaționale[modificare | modificare sursă]

  • Liga Campionilor UEFA (fostă Cupa Campionilor Europeni):
    • Câștigătoare (7): 1962–63; 1968–69; 1988–89; 1989–90; 1993–94; 2002–03; 2006–07

Premii individuale jucători[modificare | modificare sursă]

Jucători celebri[modificare | modificare sursă]

Următorii jucători au fost aleși de către fani ca cei mai buni din istoria clubului:

Referințe[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de AC Milan