Sofronie Miclescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Sofronie Miclescu
Portrait of Sofronie Miclescu.jpg
Portretul mitropolitului Sofronie Miclescu executat de Nicolae Grigorescu la Mănăstirea Agapia.
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Decedat (71 de ani) Modificați la Wikidata
Funcția episcopală

Sofronie Miclescu (n. 1790 – d. 21 mai 1861) a fost un cleric român, care a îndeplinit funcția de episcop al Hușilor (1826-1851) și apoi pe cea de mitropolit al Moldovei și Sucevei (1851-1861).

Biografie[modificare | modificare sursă]

Mitropolitul Sofronie Miclescu (din botez Sandu Miclescu), fiul marelui vornic Constantin Miclescu și al soției sale Zoe, născută Vârnav, s-a născut în jurul anului 1790 într-o familie de boieri moldoveni, fiind frate cu logofătul Scarlat Miclescu, tatăl mitropolitului Calinic Miclescu. A fost tuns în monahism la Mănăstirea Secu (1818), apoi trecut la Mănăstirea Neamț; a fost hirotonit ierodiacon (1821) și apoi ieromonah (1824). Pentru merite deosebite este ales episcop de Huși la 26 mai 1826 și hirotonit la 3 iunie același an. Va păstori până în 1851, când este ales mitropolit al Moldovei. În primul an de la alegerea sa ca mitropolit, s-a decretat „legiuirea pentru organizarea învățăturilor bisericești în Moldova”, potrivit căreia se organizau trei tipuri de școli teologice: școli bisericești de ținut, secția primă a seminarului și secția a doua a seminarului, la toate acestea el aducându-și o contribuție deosebită.

În 1957 mitropolitul Sofronie, împreună cu tot clerul pe care-l păstorea, se opune lui Nicolae Vogoride, acțiunea sa având drept urmarea anularea alegerilor măsluite de către caimacam.

În ultimul an al arhipăstoririi sale a avut loc marele act al Unirii Principatelor (24 ianuarie 1859), față de care la început a manifestat temeri, ezitând să prezideze adunarea electivă din 5/17 ianuarie 1859, fapt ce i-a adus multe insulte din partea guvernului. În cele din urmă și-a adus contribuția sa, cu toată tăria, fiind ales chiar președintele Divanului ad-hoc al Moldovei.

A păstorit Mitropolia Moldovei și Sucevei până la 7 noiembrie 1860, când a fost suspendat și înlăturat din scaun deoarece s-a opus reformelor lui Alexandru Ioan Cuza, care vizau o imixtiune a politicului în treburile Bisericii. Exilat la Mănăstirea Slatina, la fel ca și Veniamin Costache, după paretisisul din 19 ianuarie 1861, i s-a acordat o pensie și a fost chemat să locuiască în Iași.

A murit la Mănăstirea Slatina, la 21 mai 1861, iar rămășițele sale pământești au fost aduse și așezate într-un mormânt săpat în pridvorul mic din biserica voievodală a Mănăstirii Neamț. De ceremonia înhumării sale s-a ocupat locotenentul de mitropolit Chesarie Resmeriță "Sinadon". Lespedea sa de mormânt a fost înlocuită mai târziu, în 1886, pentru că în mormântul său a fost îngropat și nepotul său, mitropolitul Calinic Miclescu.

Descendență și arbore genealogic[modificare | modificare sursă]

Safta Iordachi-Costachi
 
 
 
Sandu C. Miclescu
 
?
 
 
 
Teodor Vârnav
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Constantin Miclescu
 
 
 
 
 
 
 
Zoe Vărnav
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Sofronie Miclescu
 


Deosebit de interesant este (arborele genealogic al familiei Miclescu) în care se văd legăturile de rudenie cu multe din familiile domnitoare sau boierești din Principatul Moldovei sau al Țării Românești.

Opera[modificare | modificare sursă]

A tradus din grecește lucrarea episcopului lnochentie de Kamceatca (devenit apoi mitropolit al Moscovei):

  • Povățuitoriu la împărăția cerurilor (lași,1846, 6+26+ 116p.),
  • Acatistul Sfinților Apostoli Petru și Pavel (Neamț, 1844),
  • Slujba Sfântului Modest al Ierisalimului (Neamț, 1849),
  • Cinstitul Paraclis al Sfântului Mormânt (imprimat în Ceaslovul de la Neamț, 1874);

Au rămas în manuscris:

  • Predicile din prima săptămână a postului mare ale mitropolitului Inochentie al Harkovului (MS. 1712 Bibl. Acad.).

Ca mitropolit, a tipărit la mănăstirea Neamț câteva ediții ale unor cărți de slujbă, precum și Viețile Sfinților, în 12 vol. după traducerea ierodiaconului Sefan de la Neamț (1854-1855).

Bibliografie[modificare | modificare sursă]