Segarcea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Segarcea
—  Oraș  —
Segarcea
Segarcea
Segarcea is located in România
Segarcea
Segarcea
Segarcea (România)
Poziția geografică
Coordonate: Coordonate: 44°5′37″N 23°44′46″E / 44.09361°N 23.74611°E / 44.09361; 23.7461144°5′37″N 23°44′46″E / 44.09361°N 23.74611°E / 44.09361; 23.74611

Țară Flag of Romania.svg România
Județ Stema judetului Dolj.svg Dolj

SIRUTA 70502

Reședință Segarcea[*]
Componență Segarcea[*]

Guvernare
 - Primar Nicolae Tutunaru[*][3] (PSD, )

Suprafață
 - Total 66,93 km²

Populație (2011)[1] [2]
 - Total 7019 locuitori
 - Densitate 127 loc./km²
 - Recensământul anterior, 2002 8.066 locuitori

Fus orar UTC+2
Cod poștal 205400

Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata
GeoNames Modificați la Wikidata

Segarcea este un oraș în județul Dolj, Oltenia, România. Se află în zona de câmpie, la vest de Jiu, la 28 km de Craiova și la 80 km de Calafat.

În anul 1965, Segarcea avea o populație de circa 8.550 locuitori, iar în anul 2011 orașul Segarcea avea 7.019 locuitori.[2]

Dispune de unități industriale din domeniul alimentar și chimic și este un puternic centru agricol (viticol). Pe primul loc, se află producerea vinului (zaibăr și vin alb). Este renumită prin podgoriile sale și crama Segarcea, care produce felurite soiuri de vin, dar mai ales "Coniacul de Segarcea".

Segarcea dispune de 1 liceu cu diferite profile: matematică-informatică, filologie, agricol, tehnologic, o școală și 3 grădinițe. Pe lângă acestea în Segarcea se află Judecătoria Segarcea, Societatea Domeniul Coroanei, Spital, BRD, CEC ș. a.

În Segarcea se află o veche mănăstire fortificată (1547), care a fost refăcută în secolul al XIX-lea.

Condiții climatice[modificare | modificare sursă]

Orașul Segarcea se încadreaza într-o zona cu climat temperat-continental cu o temperatura medie anuala de 11oC, o temperatura minima absoluta de -30oC si o temperatura maxima absoluta de 41oC.

Cantitatea medie a precipitațiilor este de circa 510mm/an. Cantitatea maxima de precipițatii a fost la Segarcea de peste 770mm iar cea minima de 255mm.

Durata medie a intervalului de timp fără îngheț este de circa 220 zile. Numărul zilelor de vara cu temperaturi mai mari de 25oC înregistrate în perioada 15 mai - 15 septembrie este de circa 75 zile.

Vântul dominant are directia ENE-VSV.

Ca rezultat al condițiilor geo-climatice, solul caracteristic este cernoziom-levigat, foarte favorabil dezvoltării agriculturii (cultura de vita de vie și culturi mari agricole).

Istoric[modificare | modificare sursă]

Originea cuvântului Segarcea provine din îmbinarea a doua cuvinte: "seges" = camp, teren, pămant productiv în limba latina și "arcesitus" = cel cautat, cel dorit, cel visat.

Prin combinarea acestor doua cuvinte s-a ajuns la forma "Segarcea", adică "Pământul dorit", sau "Pământul mult visat" de acei fugari care rătăcisera mult prin păduri.

Semnificația cuvântului "Segarcea" ar putea fi, deci: sat îndepărtat, sat al oamenilor fugari, satul cel dorit, cel corespunzător dorințelor lor, având o poziție strategica și fiind înconjurat de terenuri roditoare.

Prima forma a numelui localității întâlnită în documente a fost Segarcea. De-a lungul timpului localitatea a purtat diferite forme ale numelui Segarcea: Sigarcea, Sagarcea, Segarcea, Segarcea.

Descoperirea pe teritoriul localității Segarcea a unor obiecte: o moneda romană datând din timpul împăratului Hadrianus Augustus, doua fusaiole, un inel cu sigiliu ( o pasăre de o rară subtilitate realizata doar din sase liniuțe) un cap de zimbru pirogravat pe os (despre care profesorul arheolog C. Nicolaescu - Plopsor spunea că ar putea fi un unicat pentru țara noastră) - denota ca Segarcea a fost, indiscutabil, o veche asezare geto-dacica si o mare necropolă romană.

Prima mențiune documentara despre existenta unei moșii la Segarcea este cea din actul din 10 iunie 1416, scris la Arges, în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân. Prin acest document, domnitorul întărește unor boieri moșiile. Printre boierii care au semnat actul se găsește și un boier cu numele "Dragomir de la Segarcea". Existenta unei moșii Segarcea, presupune și existenta unei comunități umane care lucra pe aceasta moșie, comunitate care a format un sat ce a luat numele acestei moși. Bătrânii spun ca, la început, satul se găsea în punctul denumit Valea Oanii.

Pe moșia Segarcea s-a afla un schit care, mai târziu s-a transformat în mănăstire. Legenda spune ca o boieroaica pe nume Sultanica ar fi construit pe locul de azi al mănăstirii o bisericuța de lemn pentru a atrage pe moșia să locuitorii din împrejurimi. Se presupune că și populația care-și ducea existenta în punctul Valea Oanii s-a mutat în jurul mănăstirii, pe moșia Segarcea, locul pe care este așezata astăzi, localitatea Segarcea.

La 15 septembrie 1557 a fost emis la Târgoviște, de către cancelaria lui Pătrascu cel Bun, un document prin care este amintita și localitatea Segarcea. Dacă în anul 1415 se amintea doar de existenta unei moșii cu numele de Segarcea, iar în 1557 se amintește și de existenta unei localități cu numele de Segarcea, se poate trage concluzia că satul ar fi putut lua ființa numai în acest interval de timp.

Principala ocupație a locuitorilor acestor locuri era creșterea animalelor, în principal a oilor, dar și a cailor și a cornutelor.În anul 1620, după afirmația lui Nicolaie Iorga, satul Segarcea a fost dăruit, împreuna cu mănăstirea Segarcea, patriarhiei din Alexandria.

Până la sfârșitul secolului al XVII-lea pricipala cultura a fost meiul, iar odată cu introducerea porumbului în cultura, acesta a devenit pricipala planta cultivata, folosita alături de grâu, pentru alimentație dar și pentru hrana animalelor. Locuitorii acestor timpuri se ocupau și cu cultivarea vitei-de-vie. Documente mai vechi ne lasă știre, că în secolul al XVI-lea domnitorul Pătrascu - tatăl lui Mihai Viteazul- dăruia, ca zestre, pământurile Segarcei, fiicei sale Maria. Către sfârșitul secolului al XVIII-lea, terenurile viticole se înmulțesc și ocupa suprafețe din ce în ce mai mari.

În epoca fanariota, mai precis prin 1792 – se scrie în Anaforeaua Divanului - ca locuitorilor Segarcei si Garcenilor li se acorda dreptul sa organizeze târguri și bâlciuri, unde puteau comercializa produsele cerealiere, viticole precum și produsele animaliere.

La 1794, domnitorul Moruzzi acorda si Mănăstirii Segarcea dreptul de a ține bâlci pe moșia mănăstirii, în satul Segarcea.

Locuitorii așezării Segarcea au fost rumâni ai domnitorilor sau boierilor, putând fi vânduți odată cu moșia și care aveau obligația principala fata de stăpânul moșiei să lucreze pământul. Pământurile mănăstirii erau lucrate pana la mijlocul secolului al XIX-lea, de robii țigani.

Mai târziu, în orânduirea capitalista, principala ramura a economiei era agricultura, pământul fiind lucrat de către clacași. Se cultivau grâul și porumbul, iar în jurul mănăstirii se aflau întinse livezi de pomi fructiferi și plantații de vii.

În anul 1854, clăcașii din Segarcea s-au răsculat împotriva nedreptăților la care erau supuși de către administrația moșiei, amenințând cu spargerea satului.

Prin reforma agrara din 1864, țăranii clacași din Segarcea sunt împroprietăriți și eliberați de sarcinile feudale.

În Războiul de Independenta de la 1877, locuitorii din localitatea Segarcea și-au adus o importanta contribuție, fie prin participarea directa cu forțe omenești, fie prin aprovizionarea armatei cu hrana pentru ostași și furaje pentru cai. Este demn de amintit ca printre jertfele omenești ale acestui război se număra si ostașul Ion Mitrache, locuitor al Segarcei - primul ostaș roman căzut în luptele de la Rahova. Pe teritoriul localității s-a aflat și un depozit de colectare a alimentelor pentru armata. În urma participării la război, au fost împroprietărite peste 500 de familii de pe moșia Segarcea.

În aceasta perioada se preconiza înființarea aici a unei comune, fapt ce nu s-a realizat deoarece, peste câțiva ani, în 1884 se va înființa Domeniul Coroanei Regale a României. Acest Domeniu a fost al doilea ca mărime, după cel de la Banloc - Timiș. Forța de munca pentru acest Domeniu era asigurata de locuitorii lipsiți de pământ sau cu pământ puțin din Segarcea și din satele vecine.

La primul război mondial, locuitorii localității Segarcea și-au adus o contribuție însemnată, dând numeroase jertfe pe câmpul de lupta. Drept dovada a acestui fapt sta Monumentul Eroilor ridicat în cinstea celor și-au dat viata în perioada 1916-1919.

În timpul celui de-al doilea război mondial dintre anii 1939-1945, la Segarcea a fost concentrata Divizia a XIV-a Infanterie-Instrucție, care în noaptea de 25-26 august 1944 a dus acțiuni energice pentru oprirea și dezarmarea ostașilor germani, luând prizonieri un număr de 42 ofițeri și ostași germani.

Pe teritoriul orașului Segarcea, în punctul numit "Aeroport", în timpul războiului s-a aflat un post de radio-ascultare și observare aeriana german.

Victoria asupra ocupantului german a adus schimbări radicale în viata localității Segarcea. Administrația Domeniului Coroanei a devenit proprietate de stat, transformata în IAS-ul Segarcea, care după Revoluția din decembrie 1989 a fost privatizat, devenind astăzi S.C. Cervina S.A. Segarcea. În anul 1945 a fost înființata Stațiunea de Mașini și Tractoare, s-au naționalizat moara de cereale, presa de ulei și depozitul de petrol.

În anul 1949 s-a terminat construcția silozului de cereale care, astăzi poarta denumirea de S.C. Cerealcom S.A. Segarcea. Începând cu anul 1950, localitatea Segarcea devine centru de raion.

După noua împărțire administrativa a României din 1968, ca urmare a dezvoltării sale anterioare, localitatea Segarcea capătă statutul de oraș. După aceasta data, Segarcea devine un puternic centru industrial, comercial, civic, cultural și important centru de tranziție rutiera.

Demografie[modificare | modificare sursă]



Circle frame.svg

Componența etnică a orașului Segarcea

     Români (84.34%)

     Romi (11.62%)

     Necunoscută (3.94%)

     Altă etnie (0.08%)




Circle frame.svg

Componența confesională a orașului Segarcea

     Ortodocși (95.38%)

     Necunoscută (4.07%)

     Altă religie (0.54%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Segarcea se ridică la 7.019 locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 8.066 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (84,34%), cu o minoritate de romi (11,63%). Pentru 3,95% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (95,38%). Pentru 4,07% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[4]

Segarcea - evoluția demografică

Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia


Gara Segarcea de pe linia Craiova-Calafat în anul 1903

Note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Segarcea