Elisabeta a Franței

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Elisabeta a Franței
Regină a Spaniei
Isabel de Borbón, by Diego Velázquez.jpg
Elisabeta de Diego Velázquez
Date personale
Nume la naștereÉlisabeth de France
Născută22 noiembrie 1602
Palatul Fontainebleau, Franța
Decedată6 octombrie 1644 (41 de ani)
Madrid, Spania
ÎnmormântatăEl Escorial
PărințiHenric al IV-lea al Franței
Maria de Medici Modificați la Wikidata
Frați și suroriHenrietta Maria a Franței
Christine a Franței
Catherine Henriette de Bourbon[*]
César de Bourbon, duce de Vendôme
Gaston, Duce de Orléans
Ludovic al XIII-lea al Franței
Nicolas Henri, Duke of Orléans[*] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuFilip al IV-lea al Spaniei
CopiiBalthasar Charles, Prinț de Asturia
Maria Theresa, regină a Franței
CetățenieRoyal Standard of the King of France.svg Franța Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Romano-Catolică Modificați la Wikidata
Ocupațiepoliticiană Modificați la Wikidata
Activitate
Apartenență nobiliară
TitluriDuke of Burgundy[*]
Spanish Queen consort[*]
Queen consort of Portugal[*]
Familie nobiliarăCasa de Bourbon
Spanish Queen consort[*] Modificați la Wikidata
Elisabeta de Bourbon se poate referi și la Prințesa Elisabeta a Franței, sora regelui Ludovic al XVI-lea al Franței, care a fost ghilotinată în timpul Revoluției franceze sau Isabella de Bourbon, mama Mariei de Burgundia.

Elisabeta de Bourbon (franceză Élisabeth de Bourbon) (n. 22 noiembrie 1602 - 6 octombrie 1644), a fost prima soție a regelui Filip al IV-lea al Spaniei. Elisabeta a fost al doilea copil al regelui Henric al IV-lea al Franței și a celei de-a doua sa soții, regina Maria de Medici. Ca fiică a unui rege ea a fost Fiică a Franței. Ca fiica cea mare a unui suveran francez era cunoscută la curte sub titlul onorific de Madame Royale.

Copilărie[modificare | modificare sursă]

Elisabeta a Franței

Elisabeta s-a născut la Palatul Fontainebleau la 22 noiembrie 1602. Când tatăl ei, Henric al IV-lea, a fost asasinat la 14 mai 1610, fratele ei mai mare i-a succedat la tron ca regele Ludovic al XIII-lea al Franței sub regența mamei lor. Cei doi frați erau foarte apropiați.

Elisabeta a avut cinci frați: Ludovic al XIII-lea al Franței, Christine Marie, Ducesă de Savoia, Nicholas Henri al Franței, Duce de Orléans, Gaston, Duce de Orléans și Henrietta Maria, regină a Angliei.

Când Elisabeta a împlinit zece ani au început negocierile a două căsătorii între famiile regale ale Franței și Spaniei. Elisabeta să se căsătorească cu Prințul de Asturia iar fratele ei Ludovic cu infanta Ana.

Căsătorie[modificare | modificare sursă]

După căsătoria prin procură cu Prințul de Asturia și căsătoria prin procură dintre Ludovic și infanta Anna, Elisabeta și fratele ei și-au întâlnit soții pentru prima dată la 25 noiembrie 1615 pe Insula Fazanilor situată pe râul Bidassoa care despărțea Franța de Spania. A fost ultima dată când Ludovic și-a văzut sora. În Spania, numele franțuzesc al Elisabetei s-a transformat in Isabela. Ceremonia religioasă a avut loc la Catedrala Sfânta Maria din Burgos. Elisabeta care avea 13 ani a devenit Prințesă de Asturia.

Regină[modificare | modificare sursă]

În 1621, anul nașterii primului copil al cuplului, cei doi au urcat pe tronul Spaniei după moartea regelui Filip al III-lea al Spaniei. Noua regină a Spaniei era conștientă de faptul că soțul ei avea amante.[1]

Elisabeta însăși a fost subiectul unor zvonuri legate de relația ei cu poetul Peralta. Poetul a fost ucis iar responsabilitatea pentru moartea sa a fost împărțită între Filip al IV-lea și Ducele de Olivares (la acea vreme prim ministru și favoritul regelui).

Ultimul copil al reginei, Infanta Maria Tereza a Spaniei, va deveni mai târziu regină a Franței ca soție a nepotului ei, viitorul Ludovic al XIV-lea al Franței. Spre deosebire de soțul și cumnata ei, ea nu a considerat că nunta urma să cimenteze pacea dintre țara ei natală și țara adoptivă; țările vor fi în război până în 1660.

Elisabeta a fost renumită pentru frumusețea ei, inteligența și personalitatea nobilă, care a făcut-o foarte populară în rândul poporului spaniol. Ea a fost regentă a Spaniei în timpul revoltei catalane și l-a sprijinit pe Ducele de Nochera împotriva Contelui de Olivares.

Regina a murit la Madrid la 6 octombrie 1644 la vârsta de 41 de ani, lăsând doi copii mici: Balthasar Charles și Maria Theresa. După moartea ei, soțul ei s-a recăsătorit cu nepoata lui, Mariana de Austria. Unul dintre strănepoții ei, Filip, Duce de Anjou, a devenit regele Filip al V-lea al Spaniei, și prin el, Elisabeta este strămoașa actualului monarh al Spaniei, Juan Carlos I al Spaniei.

Copii[modificare | modificare sursă]

  1. Infanta Maria Margareta (1621)
  2. Infanta Margarita Maria Catalina (1623)
  3. Infanta Maria Eugenia (1625-1627)
  4. Infanta Isabela Maria Tereza (1627)
  5. Baltasar Carlos, Prinț de Asturia (1629-1646)
  6. Infanta Maria Ana Antonia (1636)
  7. Maria Tereza a Austriei (1638-1683), soția regelui Ludovic al XIV-lea al Franței

Arbore genealogic[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Memoirs of Madame de Mottville