Élisabeth Philippine Marie Hélène a Franței

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Élisabeth
Prințesă a Franței
Madame-elisabeth-2.jpg
Date personale
Nume la naștereÉlisabeth Philippine Marie Hélène de France
Născută3 mai 1764(1764-05-03)
palatul Versailles, Franța
Decedată (30 de ani)
Paris, Franța
ÎnmormântatăErrancis Cemetery[*] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluighilotină Modificați la Wikidata
PărințiLudovic, Delfin al Franței (1729–1765)
Marie-Josèphe de Saxonia Modificați la Wikidata
Frați și suroriLudovic al XVI-lea al Franței
Ludovic al XVIII-lea al Franței
Carol al X-lea al Franței
Marie Thérèse, Madame Royale[*]
Clothilde a Franței
Princess Marie Zéphyrine of France[*]
Xavier, Duke of Aquitaine[*]
Louis, Duce de Burgundia Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of France (1790–1794).svg Franța Modificați la Wikidata
Religiecatolicism Modificați la Wikidata
Ocupațiearistocrat[*] Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
TitluriNobile[*]
prințesă
Familie nobiliarăCasa de Bourbon
Slujitor al lui Dumnezeu
Elisabeta Franței
Princess Elisabeth of France painted by Vigée Le Brun.jpg
Date personale
Născută[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Versailles, Regatul Franței Modificați la Wikidata
Decedată (30 de ani)[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Paris, Prima Republică Franceză Modificați la Wikidata
ÎnmormântatăErrancis Cemetery[*] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluighilotină Modificați la Wikidata
PărințiLudovic, Delfin al Franței (1729–1765)
Marie-Josèphe de Saxonia Modificați la Wikidata
Frați și suroriLudovic al XVI-lea al Franței
Ludovic al XVIII-lea al Franței
Carol al X-lea al Franței
Marie Thérèse, Madame Royale[*]
Clothilde a Franței
Princess Marie Zéphyrine of France[*]
Xavier, Duke of Aquitaine[*]
Louis, Duce de Burgundia Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of France (1790–1794).svg Franța Modificați la Wikidata
Religiecatolicism Modificați la Wikidata
Ocupațiearistocrat[*] Modificați la Wikidata
Venerație
Venerată înBiserica Catolică
Sărbătoare10 mai
ApartenențaEparhia de la Versailles
ÎnsemnePalma martiriului
Fleur de lis
Rozariu
PatronajeFranța
Gloriole.svg Sfinți

Elisabeta a Franței (Élisabeth Philippine Marie Hélène de France[5][6] ; 3 mai 176410 mai 1794), cunoscută ca Madame Élisabeth, a fost prințesă franceză, sora mai mică a regelui Ludovic al XVI-lea. În timpul Revoluției franceze, a rămas alături de rege și de familia lui și a fost executată în Piața Revoliției din Paris în timpul Terorii. Ea este privită de Biserica Catolică ca martir și este venerată ca Slujitoare a lui Dumnezeu.[7][8]

Copilărie[modificare | modificare sursă]

Prințesa Elisabeta Franței în timpul copilăriei pictată de Joseph Ducreux, în jurul anului 1768.

Élisabeth s-a născut la 3 mai 1764 la Palatul Versailles în Franța. A fost cel mai mic copil al lui Ludovic, Delfin al Franței și a celei de-a doua soții, Ducesa Maria Josepha de Saxonia. Bunicii paterni au fost regele Ludovic al XV-lea al Franței și regina Maria Leszczyńska. Ca nepoată a regelui Franței a fost Petite-Fille de France. Bunicii materni au fost regele Augustus al III-lea al Poloniei, elector de Saxonia și arhiducesa Maria Josepha, fiica împăratului Iosif I.

A fost crescută de Marie Louise de Rohan, contesă de Marsan, guvernantă a copiilor Franței și sora Prințului de Soubise. A primit o educație bună. Élisabeth a fost profund religioasă. A fost devotată fratelui său, regele, și a refuzat să se căsătorească ca să poată rămâne în Franța: în 1777, împăratul Iosif al II-lea a sugerat o căsătorie însă Élisabeth a refuzat având consimțământul fratelui său.

Revoluție[modificare | modificare sursă]

Élisabeth și fratele ei Charles-Philippe, conte d'Artois, au fost conservatorii familiei regale. Spre deosebire de Artois, care, la ordinul regelui, a părăsit Franța la 17 iulie 1789, la trei zile după asaltul Bastiliei,[9] Élisabeth a refuzat să emigreze. După ce familia regală a fost transferată de la Palatul Versailles la Palatul Tuileries ea a preferat să rămână cu regele și familia sa decât cu mătușile ei Madame Adélaïde și Madame Victoire la Castelul Bellevue.

A corespondat cu contele d'Artois care era în exil iar una dintre scrisori, în care și-a exprimat opinia că ar fi necesară o intervenție străină pentru restabilirea vechiului regim, a fost interceptată de Adunarea Națională.

La 9 mai 1794, a fost transferată la Conciergerie și adusă în fața Tribunalului Revoluționar. A fost acuzată că a furnizat fonduri emigranților, că a încurajat rezistența trupelor regale în timpul evenimentelor din 10 august 1792. În timpul procesului, ea a răspuns, atunci când a fost apelată cu "sora tiranului": "Dacă fratele meu ar fi fost așa cum îi spuneți, nu ați fi fost acolo unde sunteți și nici eu nu aș fi unde sunt". Élisabeth a fost condamnată la moarte și ghilotinată în ziua următoare.[10]

Cauza beatificării și canonizării[modificare | modificare sursă]

Prințesa Elisabeta a murit în mirosul sfințeniei. Potrivit doamnei de Genlis, un parfum de trandafiri a străbătut Place de la Concorde după executarea ei.În 1953, Papa Pius al XII-lea a recunoscut prin decret caracterul eroic al virtuților sale pur și simplu din cauza martiriului ei. Prințesa a fost declarată slujitoare a lui Dumnezeu și cauza beatificării a fost prezentată oficial la 23 decembrie 1953 de cardinalul Maurice Feltin, arhiepiscopul Parisului.

În 2016, cardinalul André Vingt-Trois, arhiepiscopul Parisului, a reactivat cauza beatificării sale. Părintele Xavier Snoëk, preot paroh al parohiei Sainte-Élisabeth-de-Ungaria, a fost numit postulator al cauzei (biserică situată în vechiul cartier al Templului unde a fost închisă prințesa), iar în mai 2017 a recunoscut asocierea credincioșilor promotorii cauzei lor. La 15 noiembrie 2017, cardinalul Vingt-Trois, după consultarea Conferinței episcopale franceze și a nihil obstat al Congregației pentru Cauzele Sfinților din Roma, speră că procesul va duce la canonizarea doamnei Elisabeta , sora lui Ludovic al XVI-lea. [11]

Arbore genealogic[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Élisabeth Philippine Marie Hélène a Franței”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b Elizabeth Of France, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  3. ^ a b Elisabeth Philippine Marie Hélène de Bourbon, The Peerage, accesat în  
  4. ^ a b Elisabeth de France, Genealogics 
  5. ^ Achaintre, Nicolas Louis, Histoire généalogique et chronologique de la maison royale de Bourbon, Vol. 2, (Rue de l'École de Médecine, 1824), 168.
  6. ^ Diderot & d'Alembert Encyclopédie méthodique: Jurisprudence, Paris, 1786, p. 159 [1]
  7. ^ „1794”. faithweb.com. Accesat în . 
  8. ^ „Bienvenue sur le site de la paroisse Sainte-Élisabeth-de-Hongrie”. sainteelisabethdehongrie.com. Accesat în . 
  9. ^ Castelot, André, Charles X, La fin d'un monde, Perrin, Paris, 1988, pp. 79-80, ISBN 2-262-00545-1
  10. ^ Trial and execution (French): de Beauchesne, Alcide-Hyacinthe, La vie de Madame Élisabeth, sœur de Louis XVI, Volume 2, Henri-Plon Éditeur-Imprimeur, Paris, 1870, pp. 199-205, 219-250.
  11. ^ Barrett, David V. (). „French bishops approve opening of Cause for King Louis XVI's sister”. Catholic Herald. Accesat în .