Prințesa Louise-Marie a Franței

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Vezi și Louise-Marie a Franței (1812-1850), regină a Belgiei.
Louise Marie a Franței
Prințesă a Franței
Madame Louise de France (1748) by Jean-Marc Nattier.jpg
Prințesa Louise-Marie de Jean-Marc Nattier, 1748
Date personale
Nume la naștere Louise Marie de France
Născută 15 iulie 1737(1737-07-15)
Versailles
Decedată (50 de ani)
Saint-Denis, Franța Modificați la Wikidata
Înmormântată Biserica Saint Denis, Franța
Părinți Ludovic al XV-lea al Franței
Maria Leszczyńska Modificați la Wikidata
Frați și surori Prințesa Louise-Élisabeth a Franței
Marie Adélaïde a Franței
Henriette-Anne a Franței
Sophie-Philippine a Franței
Prințesa Victoria a Franței
Princess Thérèse of France[*]
Prințesa Louise a Franței
Charles de Vintimille[*]
Ludovic, Delfin al Franței (1729–1765)
Philippe, Duke of Anjou[*] Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța Modificați la Wikidata
Religie Biserica Romano-Catolică Modificați la Wikidata
Ocupație maică
soție
Mamă Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Familie nobiliară Casa de Bourbon
Semnătură
Signature of Princess Louise Marie of France, Madame Louise, in 1753 at the marriage of the Prince of Condé.png

Louise Marie a Franței[1](15 iulie 1737 - 23 decembrie 1787) a fost cel mai mic copil din cei zece ai regelui Ludovic al XV-lea al Franței și ai soției lui, regina Maria Leszczyńska. Ca fiică a regelui era Fiică a Franței.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Vizita regelui Ludovic al XV-lea al Franței la Madame Louise a Franței, carmelită la Saint-Denis, ulei de Maxime Le Boucher

Louise Marie s-a născut la Palatul Versailles la 15 iulie 1737. La curte era cunoscută drept Madame Septième[2] (una din cele șapte surori mai mari murise înaintea nașterii sale), Madame Dernière și mai târziu Madame Louise.[3]. A crescut la Abația Fontevraud cu alte trei surori, Madame Victoire, Madame Sophie și Madame Thérèse (care a murit la vârsta de opt ani la Fontevraud).

Nici unul dintre proiectele de căsătorie făcute de tatăl ei pentru ea nu s-a fructificat iar Louise Marie a căutat refugiul în religie. S-a întors la curtea tatălui ei în 1750, la vârsta de 13 ani, unde a stat pentru următorii douăzeci de ani și unde a confruntat moartea surorii ei mai mari, Madame Henriette în 1752, a asistat la nașterea nepoatelor și nepoților ei, la tentativa de asasinare a tatălui ei în 1757, la ascensiunea metresei regelui, Madame du Barry, la construirea Petit Trianon; moartea surorii ei mai mari, Madame Infante, și, în final, la moartea mamei sale, regina Maria Leszczyńska.

În 1770, în amuzamentul general, Louise și-a rugat tatăl să-i permită să devină călugăriță carmelită.[4][5].

A intrat la mânăstirea Saint-Denis[6], unde regula ordinului a fost urmată strict luându-și numele de Thérèse a Sfântului Augustin. Un an mai târziu, în 1771, a fost acceptată în ordin.

A fost maică superioară[7], din 1773 până în 1779, iar a doua oară în 1785. A intervenit la tatăl ei pentru a permite carmelitelor austriece persecutate de împăratul Iosif al II-lea să intre în Franța.

A murit la Saint-Denis, suferind de complicații la stomac. Ultimele ei cuvinte au fost:

Au paradis! Vite! Au grand galop!" ("Spre rai! Repede! În galop!)

Împreună cu alte morminte regale, rămășițele ei au fost profanate în timpul Revoluției franceze. Papa Pius al IX-lea a declarat-o "venerabilă" la 19 iunie 1873.

Arbore genealogic[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Achaintre, Nicolas Louis, Histoire généalogique et chronologique de la maison royale de Bourbon, Vol. 2, (Publisher Mansut Fils, 4 Rue de l'École de Médecine, Paris, 1825), 154.
  2. ^ Ravel, Jeffrey, Studies in Eighteenth-Century Culture, Johns Hopkins University Press, 2007, p. 125, ISBN 0-8018-8598-1
  3. ^ Gratay, Alphonse-Joseph-Auguste, "Henri Perreyve", Pvi, C. Douniol, 1872.
  4. ^ Hare, Augustus John Cuthbert, North-Eastern France, Macmillan, 1896, p. 143.
  5. ^ Markham, Jacob Abbott, A History of France, Harper & Brothers, 1863, p. 143.
  6. ^ Baedeker, Karl, Paris and Environs with Routes from London to Paris, Dulau, 1898, p. 348.
  7. ^ Leathes, Stanley, The religion of the Christ, its historic and literary development, Oxford University, 1874, p. 356

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Prințesa Louise-Marie a Franței