Beatrice a Castiliei (1293–1359)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Beatrice a Castiliei
Rainha D. Beatriz de Castela II - Rei D. Afonso IV.jpg
Date personale
Născută 8 martie 1293(1293-03-08)
Toro, Coroana Castiliei Modificați la Wikidata
Decedată (66 de ani)
Lisbona, Portugalia
Înmormântată Lisbon Cathedral[*] Modificați la Wikidata
Părinți Sancho al IV-lea al Castiliei
María de Molina[*] Modificați la Wikidata
Frați și surori Isabella of Castile, Queen of Aragon[*]
Philip of Castile, Lord of Cabrera and Ribera[*]
Ferdinand al IV-lea al Castiliei
Peter of Castile, Lord of Cameros[*]
Enrique de Castilla[*]
Alfonso de Castilla[*]
Violante Sánchez de Castilla[*] Modificați la Wikidata
Căsătorită cu Afonso al IV-lea al Portugaliei
Copii Maria a Portugaliei, regină a Castiliei
Petru I al Portugaliei
Eleanor a Portugaliei, regină de Aragon
Cetățenie Royal Banner of the Crown of Castille (Habsbourg Style).svg Coroana Castiliei Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Familie nobiliară Casa de Ivrea
Regină consort a Portugaliei
Domnie 7 ianuarie 1325 – 28 mai 1357

Beatrice a Castiliei sau Beatriz (8 martie 1293[1]25 octombrie 1359),[2][3] a fost Infantă a Castiliei, fiica regelui Sancho al IV-lea și a reginei María de Molina. Ea a fost regină consort a Portugaliei din 1325, când soțul ei, Infantele Afonso și-a succedat tatăl, regele Denis al Portugaliei[4], până la moartea lui, la 28 mai 1357.[5]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Fiica regelui Sancho al IV-lea și a reginei María de Molina,[6][7] Infanta Beatrice a avut șase frați, inclusiv pe viitorul rege Ferdinand al IV-lea al Castiliei și pe viitoarea regină Isabella, soția regelui Iacob al II-lea de Aragon.[7]

La 13 septembrie 1297, când Beatrice avea numai patru ani, s-a semnat tratatul bilateral, cunoscut ca Tratatul de la Alcañices, între Castilia și Portugalia, care a pus capăt ostilităților dintre cele două regate și care a stabilit granițele definitive. Tratatul a fost semnat de regina María de Molina ca regentă a Castiliei în numele fiului ei minor Ferdinand al IV-lea, și regele Denis al Portugaliei. Pentru a reintroduce pacea, tratatul includea cauze de căsătorie între regele Ferdinand și Constance a Portugaliei și între Beatrice și fratele Constancei, Afonso.[7][8][9][10]

Beatrice a abandonat Castilia în același an și s-a mutat în regatul vecin unde a crescut la curtea regelui Denis împreună cu viitorul ei soț, Infantele Afonso, care la vremea aceea avea șase ani.[11] Viitorul ei socru "moștenise de la bunicul său, Alfonso al X-lea al Castiliei, iubirea pentru literatură, poezia portugheză și arta trubadurilor" iar Beatrice a crescut în acest mediu rafinat.[12] Doi dintre fiii nelegitimi ai regelui, ambii figuri importante în panorama cuturală a regatului se aflau la curte: Pedro Afonso, conte de Barcelos, poet și trubadur, autor a Crónica Geral de Espanha și Livro de Linhagens, și, Afonso Sanches de Albuquerque, fiul favorit al regelui Denis și un celebru trubadur.[13]

Căsătorie și copii[modificare | modificare sursă]

Căsătoria a fost celebrată la Lisabona la 12 septembrie 1309.[6] [3] Înainte ca nunta să aibă loc a fost nevoie de o dispensă papală deoarece Afonso era strănepot al regelui Alfonso al X-lea al Castiliei prin fiica lui nelegitimă, Beatrice, și Beatrice logodnica lui Afonso era nepoata aceluiași rege. În 1301, Papa Bonifaciu al VIII-lea a autorizat căsătoria, dar cum mirii erau încă minori, nunta a fost amânată până în 1309 când Afonso avea 18 ani iar Beatrice 16.[14][15]

Mariajul a fost unul fericit și fertil. Patru dintre cei șapte copii au murit în copilărie.[15]

  • Maria (1313 – 18 ianuarie 1357),[3][16][3] a fost soția regelui Alfonso al XI-lea al Castiliei[17] și mama viitorului rege Petru I al Castiliei. Din cauza relației soțului ei cu metresa Leonor de Guzmán "a fost o uniune nefericită din start, contribuind la înrăutățirea relației dintre cele două regate".[18]
  • Afonso (1315[19] – 1317), moștenitor al tronului decedat la doi ani.[3][17]
  • Denis (12 februarie 1317 - iunie 1317), moștenitor al tronului a decedat la câteva luni după naștere.[3]
  • Petru (8 aprilie 1320 – 18 ianuarie 1367), și-a succedat tatăl ca rege al Portugaliei. Când soția lui Constance a murit în 1345, Beatrice a preluat educația celor doi nepoți orfani, infanta Maria și infantele Ferdinand, care mai târziu a devenit Ferdinand I al Portugaliei.
  • Isabel (21 decembrie 1324 – 11 iulie 1326)
  • João (23 septembrie 1326 – 21 iunie 1327)
  • Eleanor (1328 – 1348), născută în același an cu nunta surorii sale Maria; Eleanor s-a căsătorit cu regele Petru al IV-lea de Aragon în noiembrie 1347 la Barcelona[20] și a murit la un an după căsătorie, de ciumă.[21][22][17]

O regină reconciliantă[modificare | modificare sursă]

La fel ca soacra ei, Elisabeta de Aragon, care a crescut-o când era copil, în timpul căsătoriei sale Beatrice a jucat un rol important în afacerile regatului. Ea a fost "prima regină născută în străinătate, care s-a adaptat perfect la limba și obiceiurile din Portugalia, și care i-au facilitat rolul de mediator al conflictelor".[23] Și-a susținut discret soțul când acesta s-a confruntat cu tatăl său pe seama fratelui vitreg, Afonso Sanches. În 1325 după decesul regelui Denis, Afonso, "care nu a uitat vechile sentimente de ură", a cerut să fie aclamat rege de curte și a fost responsabil pentru uciderea fratelui său vitreg João Afonso și pentru exilul celuilalt mare rival, alt frate vitreg, Afonso Sanches.[24]

Când soțul și ginerele ei, regele Alfonso al XI-lea al Castiliei, au luptat în războiul care a avut loc în perioada 1336-1339, Beatrice a trecut granița și a mers la Badajoz să se întâlnească cu regele castilian pentru a încerca să ajungă la un acord care să aducă pace ambelor regate; cu toate eforturile sale s-au dovedit a fi zadarnice.[25] Ea și-a trimis ambasadorii în 1338 la curtea regelui Alfonso al IV-lea de Aragon pentru a consolida alianța dintre cele două regate, alianță slăbită atunci când fiul său, viitorul rege Petru I a refuzat să se căsătorească cu Blanche, nepoata regelui aragonez din cauza doveditei ei "slăbiciuni mentală (...) și a incapacitîții de a se căsători". Regina Beatrice și arhiepiscopul de Braga au acționat ca mediatori în această ceartă, care a durat aproape un an și reprezinta amenințarea unui alt război civil în Regatul Portugaliei după asasinarea lui Inés de Castro.[14] În 1355 s-a ajuns la un acord.[25]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Lourenço Menino 2008, p. 350.
  2. ^ Sousa 1735, p. 314.
  3. ^ a b c d e f Rodrigues Oliveira 2010, p. 217.
  4. ^ Sousa 1735, p. 305.
  5. ^ Sousa 1735, p. 311.
  6. ^ a b Sousa 1735, p. 312.
  7. ^ a b c Rodrigues Oliveira 2010, p. 215.
  8. ^ Lourenço Menino 2008, pp. 350-351.
  9. ^ González Mínguez 2004, p. 228–229.
  10. ^ González Mínguez 2004, pp. 225–226.
  11. ^ Lourenço Menino 2008, p. 354.
  12. ^ Rodrigues Oliveira 2010, pp. 215-216.
  13. ^ Rodrigues Oliveira 2010, p. 216.
  14. ^ a b Lourenço Menino 2008, p. 355.
  15. ^ a b Rodrigues Oliveira 2010, pp. 216-217.
  16. ^ Sousa 1735, pp. 315, 317 and 322.
  17. ^ a b c Sotto Mayor Pizarro 1997, p. 201.
  18. ^ Rodrigues Oliveira 2010, p. 218.
  19. ^ Sousa 1735, p. 315.
  20. ^ Sousa 1735, p. 362.
  21. ^ Sousa 1735, p. 363.
  22. ^ Rodrigues Oliveira 2010, pp. 217, 220.
  23. ^ Rodrigues Oliveira 2010, p. 225.
  24. ^ Rodrigues Oliveira 2010, p. 222.
  25. ^ a b Rodrigues Oliveira 2010, p. 223.