Filipa de Lancaster

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Filipa de Lancaster
Filipa lencastre.jpg
Date personale
Născută31 martie 1359(1359-03-31)
Castelul Leicester, Anglia
Decedată (55 de ani)
Sacavem, Portugalia
Înmormântatămănăstirea Batalha[*] Modificați la Wikidata
PărințiIoan de Gaunt, Duce de Lancaster
Blanche de Lancaster Modificați la Wikidata
Frați și suroriHenric al IV-lea al Angliei
John Beaufort, 1st Earl of Somerset[*]
Thomas Beaufort, Duke of Exeter[*]
Henry Beaufort[*]
Catherine of Lancaster[*]
Elizabeth of Lancaster, Duchess of Exeter[*]
Joan Beaufort, Countess of Westmorland[*] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuIoan I al Portugaliei
c. 1387; văd. 1415
CopiiEduard al Portugaliei
Infantele Pedro, Duce de Coimbra
Henric Navigatorul
Isabella, Ducesă de Burgundia
Ioan, Lord de Reguengos de Monsaraz
Ferdinand
CetățenieFlag of the United Kingdom.svg Regatul Unit Modificați la Wikidata
Religiecreștinism Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
TitluriNobile[*]
Queen consort of Portugal[*]
Familie nobiliarăCasa de Lancaster (prin naștere)
Casa de Aviz (prin căsătorie)
Regină consort a Portugaliei
Domnie11 februarie 1387 – 19 iulie 1415

Filipa de Lancaster (31 martie 135919 iulie 1415) a fost regină consort a Portugaliei. Născută în familia regală a Angliei, căsătoria ei din anul 1387 cu regele Ioan I al Portugaliei a asigurat alianța anglo-portugheză (1373–1386) și a produs câțiva copii faimoși care au devenit cunoscuți ca "Generația ilustră" în Portugalia. Ea a fost fiica cea mare a lui Ioan de Gaunt, Duce de Lancaster și Blanche de Lancaster și soră a regelui Henric al IV-lea al Angliei.

Primii ani și educație[modificare | modificare sursă]

Ca primul copil al lui Ioan de Gaunt, Duce de Lancaster și Blanche de Lancaster, Filipa și-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei în multele palate și castele ale tatălui ei.[1] Aici, ea a crescut și a fost educată alături de cei doi frați mai mici: Elisabeta, care era cu trei ani mai mică și Henric, care era cu șase ani mai mic și care va ajunge regele Henric al IV-lea.

Mama Filipei a murit de ciumă bubonică în 1369. Tatăl ei s-a recăsătorit în 1371 cu Infanta Constance a Castiliei, fiica regelui Petru al Castiliei. După decesul Constancei în 1394, el s-a căsătorit cu fosta lui metresă, Katherine Swynford, care a fost guvernanta Filipei. Aventura și în cele din urmă căsătoria au fost considerate scandaloase.[2]

Katherine pare să fi fost plăcută de Filipa și de frații ei și a jucat un rol important în educația Filipei. Katherine a avut legături strânse cu Geoffrey Chaucer, deoarece sora ei, Philippa Roet, era soția lui Chaucer. Ioan de Gaunt a devenit patronul lui Chaucer iar acesta a petrecut mult timp cu familia, fiind unul dintre profesorii Filipei.

Filipa a avut o educație remarcabilă pentru o femeie în acele timpuri și a studiat știința cu Friar John, poezia cu Jean Froissart și filosofia și teologia cu John Wycliffe.[1] Ea citea bine lucrările cărturarilor greci și romani cum ar fi Plinius cel Bătrân și Herodot și a fost sârguincioasă în studiul religiei.[1]

Căsătorie[modificare | modificare sursă]

Căsătoria Filipei și a lui Ioan

Filipa a devenit regină consort a Portugaliei prin căsătoria cu regele Ioan I al Portugaliei. Căsătoria a reprezentat pasul final al alianței anglo-portugheze împotriva axei Franța-Castilia.

Cuplul a primit binecuvântarea bisericii la catedrala de la Oporto la 2 februarie 1387. Curtea portugheză a celebrat uniunea timp de cincisprezece zile.[3]

Ca de obicei în cazurile nobilimii din Evul Mediu, căsătoria s-a făcut din motive de alianță politică; de fapt, cuplul nu s-a întâlnit niciodată decât cu 12 zile înainte de nuntă. Filipa era considerată destul de simplă iar regele Ioan avea o metresă, Inês Peres Esteves, cu care avea deja trei copii.[4][5] Fiul lor Alfonso avea zece ani când Ioan și Filipa s-au căsătorit. Filipa i-a permis lui Alfonso și surorii sale Beatrice să crească la curtea portugheză (al treilea copil, Branca, a murit în copilărie). Mama lor a părăsit curtea la comanda Filipei și a trăit într-o mănăstire; sub patronajul Filipei ea a devenit stareță.[5]

Influența la curte[modificare | modificare sursă]

Deși Filipa a fost văzută în timpul ei ca un simbol perfect al evlaviei maiestuoase,[6] și a făcut comentarii publice spunând "este considerat un lucru indecent pentru o soție să se amestece în treburile soțului ei",[6], de fapt ea a exercitat influență atât la curtea portugheză cât și la curtea engleză și a fost "implicată activ în treburile lumii".[6]

Totuși, principala contribuție politică a Filipei a avut loc la curtea ei. După ce Portugalia s-a implicat în mai multe războaie cu Castilia și maurii, economia țării era ruinată și mulți bărbați care aveau locuri de muncă în timpul războaielor, la sfârșitul lor au rămas șomeri. Filipa știa că daca Ceuta ar fi cucerită și controlată acest lucru ar fi fost destul de profitabil pentru Portugalia; asta însemna nimic mai puțin decât controlul comerțului cu mirodenii africane și indiene. Deși Filipa a murit înainte ca planul ei să se realizeze, Portugalia a trimis o expediție pentru a cuceri orașul, obiectiv care a fost realizat pe 14 august 1415, în bătălia de la Ceuta.[1]

Copii[modificare | modificare sursă]

Filipa și Ioan au avut 9 copii:

  • Blanche (1388–1389);
  • Afonso (iulie 1390 – 22 decembrie 1400);
  • Eduard (Duarte) (1391–1438). A fost scriitor și intelectual care i-a succedat tatălui său ca rege al Portugaliei în 1433;
  • Petru (1392–1449). A fost primul Duce de Coimbra, a servit ca regent în timpul minoratului nepotului său Afonso al V-lea;
  • Henric Navigatorul (1394–1460), primul Duce de Viseu, care a ghidat Portugalia în Perioada Marilor descoperiri;
  • Isabella (1397–1472), care s-a căsătorit cu Filip al III-lea al Burgundiei și a fost una dintre cele mai puternice și admirate femei din Europa;
  • Blanche (1398), a murit în copilărie;
  • Juan, Lord de Reguengos de Monsaraz (1400–1442), bunicul a doi monarhi iberici, Manuel I al Portugaliei și Isabella I de Castilia;
  • Fernando (1402–1443) "Prințul Sfânt" care a murit prizonier al maurilor.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d "European Voyages of Exploration: Philippa of Lancaster." Home | Welcome to the University of Calgary. University of Calgary. 30 Mar 2009
  2. ^ Beazley, Raymond C. Prince Henry the Navigator. New York: G.P Putnam's Sons, 1923, 9.
  3. ^ Armitage-Smith, Sydney. John of Gaunt: Duke of Lancaster. New York: Charles Scribner's Sons, 1905. Google Book Search. 29 Mar 2009, 318–321. "http://books.google.com/books?id=aUutJGyx5EEC&printsec=titlepage">
  4. ^ Major, Richard H. The Life of Prince Henry the Navigator. London: Frank Cass & Co, 1967, 8.
  5. ^ a b Sanceau, Elaine. Henry the Navigator; the story of a great prince and his times. New York: Hytchinson & Co, 1945, 9.)
  6. ^ a b c Rusell, Peter E. Prince Henry 'the Navigator': a life. New Haven: Yale UP, 2000, 23