Eleanor de Aragon, regină a Portugaliei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Eleanor de Aragon
D. Leonor de Aragão, Rainha de Portugal - The Portuguese Genealogy (Genealogia dos Reis de Portugal).png
Regina Leonor în Genealogia dos Reis de Portugal (António de Holanda; 1530-1534)
Date personale
Născută1 februarie 1402(1402-02-01)
Medina del Campo
Decedată (43 de ani)
Toledo, Spania
ÎnmormântatăMănăstirea Batalha
PărințiFerdinand I al Aragonului
Eleanor of Alburquerque[*] Modificați la Wikidata
Frați și suroriSancho of Aragon[*]
Maria of Aragon[*]
Infante Peter, Count of Alburquerque[*]
Alfonso al V-lea al Aragonului
Ioan al II-lea al Aragonului
Infante Henry, Duke of Villena[*] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuEduard al Portugaliei Modificați la Wikidata
CopiiAfonso al V-lea al Portugaliei
Infantele Ferdinand, Duce de Viseu
Eleanor, Împărăteasă a Sfântului Imperiu Roman
Infanta Ecaterina
Ioana, regină a Castiliei
CetățeniePortugueseFlag1385.svg Portugalia Modificați la Wikidata
Religieromano-catolică
Ocupațiemonarh Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
TitluriInfant of Aragón[*]
Queen consort of Portugal[*]
regină consoartă[*]
Familie nobiliarăCasa de Trastamara
Regină consort a Portugaliei
Domnie14 august 1433 – 9 septembrie 1438

Eleanor de Aragon (1 februarie 140219 februarie 1445) a fost regină consort a Portugaliei ca soție a regelui Eduard al Portugaliei, și regentă a Portugaliei în timpul minoratului fiului ei.

Biografie[modificare | modificare sursă]

A fost al cincilea copil și a doua fiică a regelui Ferdinand I de Aragon și a reginei Eleanor de Alburquerque. Fratele ei mai mare, Alfonso, a devenit rege al Aragonului iar sora ei mai mare, Maria, a devenit regină a Castiliei.

Eleanor s-a căsătorit cu regele Eduard al Portugaliei la 22 septembrie 1428. Ei au avut nouă copii, dintre care au supraviețuit doar cinci. Când soțul ei a murit la 13 septembrie 1438, ea a fost numită regentă a Portugaliei în testamentul său confirmat de portughezul Cortes. Cu toate acestea, fiind lipsită de experiență și, ca aragoneză, nepopulară printre oameni, aceștia l-au preferat pe fratele defunctului rege, Infantele Petru, Duce de Coimbra. Confirmarea regenței ei a provocat o revoltă la Lisabona. Revolta a fost suprimată de fratele ei, contele Ioan de Barcelona (care mai târziu va deveni regele Ioan al II-lea de Aragon). Eleanor a fost sprijinită de nobilime și de testamentul regelui, în timp ce Petru a fost sprijinit de o facțiune din nobilime și de către popor. În decursul mai multor luni au avut loc negocieri pentru un acord de compromis însă acestea au fost complicate de interferența contelui Barcelos, care a susținut-o, și de arhiepiscopul de Lisabona care l-a sprijinit pe Petru. În această perioadă Eleanor a născut o fiică, Joan, în martie 1439 și a asistat la moartea fiicei ei, Philippa.

În cele din urmă, Cortes l-a numit regent pe Petru. Eleanor a continuat să conspire însă a fost obligată să plece în exil în Castilia în decembrie 1440. Eleanor a murit la Toledo în februarie 1445, la 43 de ani, și a fost înmormântată la Batalha, Portugalia.

Copii[modificare | modificare sursă]