Eleanor de Aragon, regină a Portugaliei

Eleanor de Aragon
Regina Leonor în Genealogia dos Reis de Portugal (António de Holanda; 1530-1534)
Date personale
Născută	1 februarie 1402(1402-02-01) Medina del Campo
Decedată	19 februarie 1445 (43 de ani) Toledo, Spania
Înmormântată	Mănăstirea Batalha
Părinți	Ferdinand I de Aragon Eleanor de Alburquerque
Frați și surori	Sancho of Aragon[*][[Sancho of Aragon (master the Order of Alcántara)|​]] Maria of Aragon[*][[Maria of Aragon (Queen of Castile)|​]] Infante Peter, Count of Alburquerque[*][[Infante Peter, Count of Alburquerque (Italian noble (1406-1438))|​]] Alfonso al V-lea al Aragonului Ioan al II-lea al Aragonului Infante Henry, Duke of Villena[*][[Infante Henry, Duke of Villena (Infante of Aragon)|​]]
Căsătorită cu	Eduard al Portugaliei (din 1428)
Copii	Afonso al V-lea al Portugaliei Infantele Ferdinand, Duce de Viseu Eleanor, Împărăteasă a Sfântului Imperiu Roman Infanta Ecaterina Ioana, regină a Castiliei
Religie	romano-catolică
Ocupație	regină consoartă
Limbi vorbite	limba portugheză
Apartenență nobiliară
Titluri	Infante of Aragón[*][[Infante of Aragón (Spanish nobility title applied to the descendants of Aragon kings)|​]] Rainha de Portugal[*][[Rainha de Portugal (title of the female spouse of the monarch of Portugal)|​]]
Familie nobiliară	Casa de Trastamara
Regină consort a Portugaliei
Domnie	14 august 1433 – 9 septembrie 1438

Eleanor de Aragon (1 februarie 1402 – 19 februarie 1445) a fost regină consort a Portugaliei ca soție a regelui Eduard al Portugaliei, și regentă a Portugaliei în timpul minoratului fiului ei.

Biografie

A fost al cincilea copil și a doua fiică a regelui Ferdinand I de Aragon și a reginei Eleanor de Alburquerque. Fratele ei mai mare, Alfonso, a devenit rege al Aragonului iar sora ei mai mare, Maria, a devenit regină a Castiliei.

Eleanor s-a căsătorit cu regele Eduard al Portugaliei la 22 septembrie 1428. Ei au avut nouă copii, dintre care au supraviețuit doar cinci. Când soțul ei a murit la 13 septembrie 1438, ea a fost numită regentă a Portugaliei în testamentul său confirmat de portughezul Cortes. Cu toate acestea, fiind lipsită de experiență și, ca aragoneză, nepopulară printre oameni, aceștia l-au preferat pe fratele defunctului rege, Infantele Petru, Duce de Coimbra. Confirmarea regenței ei a provocat o revoltă la Lisabona. Revolta a fost suprimată de fratele ei, contele Ioan de Barcelona (care mai târziu va deveni regele Ioan al II-lea de Aragon). Eleanor a fost sprijinită de nobilime și de testamentul regelui, în timp ce Petru a fost sprijinit de o facțiune din nobilime și de către popor. În decursul mai multor luni au avut loc negocieri pentru un acord de compromis însă acestea au fost complicate de interferența contelui Barcelos, care a susținut-o, și de arhiepiscopul de Lisabona care l-a sprijinit pe Petru. În această perioadă Eleanor a născut o fiică, Joan, în martie 1439 și a asistat la moartea fiicei ei, Philippa.

În cele din urmă, Cortes l-a numit regent pe Petru. Eleanor a continuat să conspire însă a fost obligată să plece în exil în Castilia în decembrie 1440. Eleanor a murit la Toledo în februarie 1445, la 43 de ani, și a fost înmormântată la Batalha, Portugalia.

Copii

• Infantele João (octombrie 1429 – 14 august 1433).
• Infanta Philippa (27 noiembrie 1430 – 24 martie 1439).
• Afonso al V-lea al Portugaliei (15 ianuarie 1432 – 28 august 1481); și-a succedat tatăl ca ce de-al 12-lea rege al Portugaliei.
• Infanta Maria (7 decembrie 1432 – 8 decembrie 1432).
• Infantele Ferdinand (17 noiembrie 1433 – 18 septembrie 1470); Duce de Viseu și tatăl viitorului rege Manuel I al Portugaliei.
• Eleanor (18 septembrie 1434 – 3 septembrie 1467); căsătorită cu Frederic al III-lea, Împărat Roman.
• Infantele Eduard (n.d. 12 iulie 1435)
• Caterina (26 noiembrie 1436 – 17 iunie 1463).
• Joana (31 martie 1439 – 13 iunie 1475); căsătorită cu regele Henric al IV-lea al Castiliei.