Anne de Bretania

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Anne
Regină a Franței; Ducesă de Bretania
Date personale
Născută25 ianuarie 1477(1477-01-25)
Nantes, Brittany
Decedată (36 de ani)
Blois, Franța
ÎnmormântatăBiserica Saint Denis, Franța
PărințiFrancisc al II-lea, Duce de Bretania
Margaret de Foix
Frați și surori Isabeau of Brittany[*][[Isabeau of Brittany |​]] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuMaximilian I, Împărat Roman
Carol al VIII-lea al Franței
Ludovic al XII-lea al Franței
CopiiClaude, Ducesă de Brittany
Renée, Ducesă de Ferrara
ReligieBiserica Catolică Modificați la Wikidata
Ocupațiemembru al familiei regale[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză
Limba bretonă
limba latină Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Titluriduce
regină[*] ()
regină consoartă
ducesă[*]
Familie nobiliarăCasa Dreux-Montfort
Ducesă de Bretania
Domnie9 septembrie 1488 – 9 ianuarie 1514
6 decembrie 1491 – 7 aprilie 1498
8 ianuarie 1499 – 9 ianuarie 1514
PredecesorFrancisc II
SuccesorClaude
Semnătură

Anne, Ducesă de Bretania (n. 25 ianuarie 1477 – d. 9 ianuarie 1514) a fost o nobilă bretonă, care a fost regină franceză în timpul mariajelor ei cu doi regi succesivi. S-a născut la Nantes, Bretania și a fost fiica lui Francisc al II-lea, Duce de Bretania și a Margaretei de Foix. Bunicii materni au fost Gaston al IV-lea de Foix și Eleanor de Navara. După moartea tatălui ei, a devenit Ducesă de Bretania, Contesă de Nantes, Montfort și Richmont și Vicontesă de Limoges. Pe timpul acela, a fost cea mai bogată femeie din Europa.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Primii ani și educația[modificare | modificare sursă]

Anne s-a născut la 25 ianuarie 1477 în castelul ducilor de Bretania din Nantes. A fost cel mai mare copil al Ducelui Francisc al II-lea de Bretania și a celei de-a doua soții, Margaret de Foix, infantă de Navara. Patru ani mai târziu, părinții ei au mai avut o fiică, Isabela.

Este probabil că ea a învățat să citească și să scrie în franceză și poate puțin în latină. Contrar a ceea ce este uneori susținut, era puțin probabil ca ea a învățat limba greacă sau ebraică[1] și nu vorbea bretona.[2] A fost crescută de o guvernantă, Françoise de Dinan, Lady de Chateaubriant și prin căsătorie contesă de Laval.[3] În plus, ea a avut câțiva tutori, inclusiv majordomul ei și poetul curții, Jean Meschinot, despre care se crede că a învățat-o dansul, cântecul și muzica.[4]

Moștenitoare a Bretaniei[modificare | modificare sursă]

În acea perioadă, legea succesiunii nu era clară, însă înainte de Războiul breton de succesiune a funcționat în principal aproximativ ca Legea Salică; femeile puteau moșteni doar dacă linia masculină era stinsă. Tratatul de la Guérande din 1365 a stabilit că în absența unui moștenitor masculin din Casa de Montfort, moștenitoarea Ioana de Penthièvre ar fi succedat. Atunci când Anne s-a născut, tatăl ei era singurul moștenitor masculin al Casei bretone de Montfort, și moștenitorul Blois-Penthièvre era o femeie, Nicole de Blois, care în 1480 și-a vândut drepturile asupra Bretaniei regelui Ludovic al XI-lea al Franței pentru suma de 50000 de scuzi.

Lipsa unui moștenitor de sex masculin a dat naștere la amenințarea unei crize dinastic în ducat, sau trecerea lui directă în domeniul regal. Pentru a evita acest lucru, Francisc al II-lea a recunoscut-o oficial pe Anne ca moștenitoare a domeniilor sale la 10 februarie 1486,[5] însă problema căsătoriei ei rămânea o chestiune diplomatică.

Logodne[modificare | modificare sursă]

Anne a fost logodită de mai multe ori.

Vicontele Ioan al II-lea de Rohan, aflat de asemenea în linia de succesiune a tronului breton, a oferit cu sprijinul mareșalului Jean IV de Rieux un dublu mariaj pentru fii săi François și Jean cu Anne și sora ei Isabelle, însă Francisc al II-lea s-a opus acestui plan.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Jean Kerhervé: Anne de Bretagne in: franceinter.fr [retrieved 21 December 2014].
  2. ^ Georges Minois: Anne de Bretagne, Fayard, 1999, p. 17.
  3. ^ Sophie Cassagnes-Brouquet: Un manuscrit d'Anne de Bretagne : Les vies des femmes célèbres d'Antoine Dufour, Ouest-France, septembre 2007 (251 pages), p. 19.
  4. ^ Henri Pigaillem: Anne de Bretagne. Épouse de Charles VIII et de Louis XII, Pygmalion, 2008, p. 18.
  5. ^ Anne of Brittany in: theanneboleynfiles.com [retrieved 22 December 2014]