Bianca Maria Sforza

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Bianca Maria Sforza
Bianca Maria Sforza, portret de Ambrogio de Predis
Bianca Maria Sforza, portret de Ambrogio de Predis
Regină consort a Germaniei
Ducesă consort a Austriei
Domnie 16 martie 1494 – 31 decembrie 1510
16 martie 1494 – 31 decembrie 1510
Împărăteasă a Sfântului Imperiu Roman
Domnie 1508 – 31 decembrie 1510
Căsătorit(ă) cu Filiberto I, Duce de Savoia
Maximilian I, Împărat al Sfântului Imperiu Roman
Tată Galeazzo Maria Sforza, Duce de Milano
Mamă Bona de Savoia
Naștere 5 aprilie 1472
Milano, Italia
Deces 31 decembrie 1510 (38 de ani)
Innsbruck
Înmormântare Stams

Bianca Maria Sforza (5 aprilie 147231 decembrie 1510) a fost împărăteasă a Sfântului Imperiu Roman ca a doua soție a împăratului Maximilian I. Ea a fost fiica cea mare a Galeazzo Maria Sforza, Duce de Milano și a celei de-a doua soții a lui, Bona de Savoia.

Familie[modificare | modificare sursă]

Bianca s-a născut la Pavia la 5 aprilie 1472, ca fiica cea mare a lui Galeazzo Maria Sforza, Duce de Milano, cu cea de-a doua soție, Bona de Savoia, cu care s-a căsătorit în 1468, la un an după decesul primei soții, Dorotea Gonzaga, cu care nu a avut copii. Bunicii paterni ai Biancăi au fost Francesco I Sforza și Bianca Maria Visconti, după care a fost numită. Bunicii materni au fost Louis, Duce de Savoia și Anne de Lusignan. A avut un frate mai mare, Gian Galeazzo Sforza, care s-a căsătorit cu verișoara lor primară, Isabella de Neapole, cu care a avut copii; și o soră mai mică Anna Sforza, prima soție a lui Alfonso I d'Este, Duce de Ferrara, care, după ce Ana a murit la nașterea copilului lor, s-a recăsătorit cu Lucrezia Borgia. Sora mai mare nelegitimiă a Biancăi a fost Caterina Sforza din relația tatălui ei cu Lucrezia Landriani. Unchiul ei a fost Ludovico Sforza Il Moro, Duce de Milano, care s-a căsătorit cu Beatrice d'Este, iar mătușa ei a fost Ippolita Maria Sforza, prima soție a regelui Alfonso al II-lea de Neapole.

Când Bianca nu împlinise încă cinci ani, tatăl ei a fost asasinat în interiorul bisericii Santo Stefano din Milano la 26 decembrie 1476. El a fost înjunghiat mortal de trei oficiali de rang înalt de la curtea milaneză.

Căsătorii[modificare | modificare sursă]

În ianuarie 1474, când Bianca avea doi ani, ea a fost căsătorită cu verișorul ei primar Filiberto I, Duce de Savoia, fiul unchiului ei Amadeus al IX-lea de Savoia și a Yolandei de Franța.[1] Ducele Filiberto a murit în primăvara anului 1482, lăsând-o pe Bianca văduvă la vârsta de zece ani. Ea s-a întors la Milano. Nu a primit multă educație, a fost lăsată să facă ce-i place.

Trei ani mai târziu, la 31 iulie 1485, s-a anunțat logodna dintre Bianca și Janus Corvinus, singurul fiu (deși nelegitim) al regelui Matei Corvin ai Ungariei. Cu această căsătorie, conducătorul Ungariei voia să asigure moștenirea viitoare a Ugariei și Boemiei pentru fiul său și să-l facă Duce de Austria. Căsătoria prin procură a fost semnată la 25 noiembrie 1487, și potrivit termnilor contractului, Bianca a primit câteva teritorii ungurești. Totuși, din cauza opoziției și intrigilor reginei Beatrix, soția lui Matei și membră a Casei de Aragon, căsătoria formală nu a avut loc niciodată. În martie 1492 s-a luat în calcul o căsătorie între Bianca și regele Iacob al IV-lea al Scoției, însă ideea a fost abandonată curând.

La 16 martie 1494,[2] la Hall, în Tyrol, ea s-a recăsătorit cu regele romanilor Maximilian I, care era văduv de la moartea tragică a mult-iubitei lui soții, Maria de Burgundia, la 27 martie 1482, când a fost rănită fatal după ce a căzut de pe cal. Al doilea ei mariaj a fost aranjat de unchiul ei, care voia recunoașterea și titlul de Duce confirmat de împărat; în schimb împăratul a primit o zestre mare împreună cu Bianca. Căsătoria are loc prin procură la Milano iar celebrarea ei este organizată de un pictor, sculptor, arhitect, inginer și teoretician, care are în jur de 40 de ani Leonardo da Vinci, care lucra pentru ducele de Milano din 1482.

În iarna anului 1493, alaiul ei magnific în drum spre nunta ei din Austria a stârnit multă atenție. Maximilian va merge în întâmpinarea soției sale însă fără să se grăbească. În ajunul Crăciunului mireasa a ajuns la Innsbruck. Maximilian sosește abia în martie. Ceremonia are loc la biserica parohială Sfântul Iacob. Mariajul Biancăi cu Maximilian a fost unul nefericit. El ar fi dorit să aibe copii cu ea, însă toate încercările lor au eșuat: în ciuda câtorva sarcini, niciuna nu a produs un copil în viață.

Într-o scrisoare trimisă ambasadorului ducelui de Milano, Maximilian se plânge că desigur Bianca este la fel de frumoasă ca prima lui soție totuși îi este acesteia "cu mult inferioară atât ca înțlepciune, cât și ca bun simț". Speră însă că, "odată cu timpul, va face poate progrese".

Maximilian a luat titlul de împărat al Sfântului Imperiu Roman în 1508; Bianca a devenit împărăteasă a Sfântului Imperiu Roman. Bianca nu a avut proprii ei copii. Ea a avut doi copii vitregi din prima căsătorie a lui Maximilian, Filip cel Frumos care s-a căsătorit cu Ioana de Castilia, și Arhiducesa Margareta de Austria care s-a căsătorit cu Juan, Prinț de Asturia și cu Filibert al II-lea, Duce de Savoia.

Bianca Maria Sforza a murit la Innsbruck la 31 decembrie 1510, la vârsta de 38 de ani. A fost înmormântată la Stams.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Charles Cawley, Medieval Lands, Dukes of Milan
  2. ^ Hunt, Lynn; Martin, Thomas R.; Rosenwein, Barbara H.; Hsia, R. Po-chia; Smith, Bonnie G. (2007), The Making of the West, II (ed. Second), Boston: Bedford/St. Martin's, p. 458, ISBN 978-0-312-43946-0