Józef Bem

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Józef Bem
Józef Bem 111.JPG
Józef Bem
Date personale
Născut [1] Modificați la Wikidata
Tarnów, Imperiul Habsburgic[2] Modificați la Wikidata
Decedat (56 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Alep, Imperiul Otoman[3] Modificați la Wikidata
Înmormântat Tarnów Modificați la Wikidata
Cetățenie Military ensign of Vistula Flotilla of Congress Poland.svg Polonia Congresului
Ottoman flag.svg Imperiul Otoman Modificați la Wikidata
Religie creștinism
Musulman Modificați la Wikidata
Ocupație militar[*] Modificați la Wikidata
Gradul general
Bătălii / Războaie Battle of Iganie[*], Battle of Ostrołęka[*], Bătălia de la Timișoara, Bătălia de la Albești
Decorații și distincții
Decorații Legiunea de Onoare în grad de cavaler[*]

Józef Bem (n. 14 martie 1795, Tarnów - d. 10 decembrie 1850, Aleppo, astăzi Halab, Siria) a fost un general polonez, comandantul armatei revoluționare maghiare în timpul Revoluției de la 1848.

Activitatea[modificare | modificare sursă]

La 14 octombrie 1848 a preluat la Viena conducerea revoluției antihabsburgice. Pe 25 octombrie, în ziua capitulării rebelilor, a fugit în Ungaria. Guvernul revoluționar al lui Lajos Kossuth i-a încredințat imediat comanda trupelor revoluționare maghiare din Transilvania. Acolo a organizat o armată de 10.000 de secui, cu care a reușit să înfrângă în bătălia de la Dej, pe 19 decembrie 1848, trupele feldmareșalului austriac Anton von Puchner. În ciuda înfrângerii sale pe 4 februarie 1849 la Vízakna (azi Ocna Sibiului), generalul Bem a reușit să cucerească Sibiul și Brașovul, silind trupele austriece să se retragă în Valahia.

După ce Casa de Habsburg a chemat în ajutor trupele țariste, generalul Bem a fost înfrânt pe 31 iulie 1849 în bătălia de la Albești, lângă Sighișoara. Chemat de Lajos Kossuth să se retragă în Ungaria, a luat parte, pe 9 august 1849, la bătălia de la sud de Timișoara, unde trupele revoluționare maghiare au fost înfrânte de aliații austrieci și ruși. Pe 13 august 1849 armata revoluționară a capitulat la Șiria. Comandanții trupelor revoluționare, cu excepția lui Bem, au fost judecați și executați pentru înaltă trădare. (Vezi Cei 13 de la Arad). Józef Bem a fugit în Imperiul Otoman, unde s-a convertit la islam și a devenit înalt funcționar sub numele de Amurat Pașa.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b "Józef Bem", Gemeinsame Normdatei, accesat la 27 aprilie 2014 
  2. ^ "Józef Bem", Gemeinsame Normdatei, accesat la 13 decembrie 2014 
  3. ^ "Józef Bem", Gemeinsame Normdatei, accesat la 31 decembrie 2014 

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Un episod din revoluția dela 1848-1849: trecerea generalului Bem În Moldova, Gheorghe Duzinchevici, Editura Tipografia "Mitropolitul Silvestru", 1943

Legături externe[modificare | modificare sursă]