Sari la conținut

Józef Bem

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Józef Bem

Portret din 1850 pictat pe pânză, în ulei, din colecția Muzeului Armatei Poloneze
Date personale
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Tarnów, Monarhia Habsburgică[5][6] Modificați la Wikidata
Decedat (56 de ani)[1][2][3][7] Modificați la Wikidata
Alep, Imperiul Otoman[8][6] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatTarnów
Mauzoleum generała Józefa Bema, Tadeusza Romanowicza 2 w Tarnowie[*][[Mauzoleum generała Józefa Bema, Tadeusza Romanowicza 2 w Tarnowie (tomb of Polish general Józef Bem (Tarnów, Poland))|​]] () Modificați la Wikidata
CetățenieRegatul Congresului
 Imperiul Otoman (–)
 Statul Maghiar[*] Modificați la Wikidata
Religiecreștinism
islam Modificați la Wikidata
Ocupațiemilitar
inginer Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[9]
limba poloneză[9] Modificați la Wikidata
StudiiI Liceum Ogólnokształcące im. Bartłomieja Nowodworskiego w Krakowie[*][[I Liceum Ogólnokształcące im. Bartłomieja Nowodworskiego w Krakowie (high school in Krakow, Poland)|​]]  Modificați la Wikidata
Activitate
Gradulgeneral  Modificați la Wikidata
Bătălii / RăzboaieBitwa pod Iganiami[*][[Bitwa pod Iganiami (1831 battle of the Polish November Uprising)|​]]
Bitwa pod Ostrołęką (1831)[*][[Bitwa pod Ostrołęką (1831) (1831 during Poland's November Uprising)|​]]
Bătălia de la Timișoara
Bătălia de la Albești  Modificați la Wikidata
Decorații și distincții
DecorațiiCavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*]
Krzyż Złoty Orderu Virtuti Militari[*][[Krzyż Złoty Orderu Virtuti Militari |​]]  Modificați la Wikidata
Semnătură

Józef Zachariasz Bem (n. 14 martie 1795, Tarnów - d. 10 decembrie 1850, Aleppo, astăzi Halab, Siria) a fost un general polonez, comandantul armatei revoluționare maghiare în timpul Revoluției de la 1848.

La 14 octombrie 1848 a preluat la Viena conducerea revoluției antihabsburgice. Pe 25 octombrie, în ziua capitulării rebelilor, a fugit în Ungaria. Guvernul revoluționar al lui Lajos Kossuth i-a încredințat imediat comanda trupelor revoluționare maghiare din Transilvania. Acolo a organizat o armată de 10.000 de secui, cu care a reușit să înfrângă în bătălia de la Dej, pe 19 decembrie 1848, trupele feldmareșalului austriac Anton von Puchner. În ciuda înfrângerii sale pe 4 februarie 1849 la Vízakna (azi Ocna Sibiului), generalul Bem a reușit să cucerească Sibiul și Brașovul, silind trupele austriece să se retragă în Valahia.

După ce Casa de Habsburg a chemat în ajutor trupele țariste, generalul Bem a fost înfrânt pe 31 iulie 1849 în bătălia de la Albești, lângă Sighișoara. Chemat de Lajos Kossuth să se retragă în Ungaria, a luat parte, pe 9 august 1849, la bătălia de la sud de Timișoara, unde trupele revoluționare maghiare au fost înfrânte de aliații austrieci și ruși. Pe 13 august 1849 armata revoluționară a capitulat la Șiria. Comandanții trupelor revoluționare, cu excepția lui Bem, au fost judecați și executați pentru înaltă trădare. (Vezi Cei 13 de la Arad). Józef Bem a reușit să scape, fugind în Țara Românească, la București, apoi în Imperiul Otoman, unde s-a convertit la islam și a devenit înalt funcționar sub numele de Amurat Pașa. A murit în anul 1850 la Alep, Siria.

Statuia lui Jozef Bem din Târgu Mureș, demontată după unirea Transilvaniei cu România

Bem și românii

[modificare | modificare sursă]

Deoarece, în timpul revoluției maghiare, activitatea lui Bem s-a desfășurat în principal în Transilvania, el a rămas o figură controversată în rândul românilor.[10]

Józef Bem a încercat să evite luptele cu românii ardeleni, conduși de Avram Iancu și loiali Casei de Habsburg.[11] Astfel, la 14 martie 1849, el a emis o proclamație în care îi cheamă pe români la încetarea ostilităților și fraternizarea sub un scop comun, dar comisarul civil, contele Lászlo Csányi, a refuzat orice armistițiu cu românii, motiv pentru care ostilitățile au continuat.[12] Masacrele comise de militarii secui, aflați sub comanda lui Bem, dar și represiunea sângeroasă organizată de Csányi, i-au creat o reputație negativă în rândul românilor. El a încercat însă să limiteze atrocitățile și a semnat multe decrete de amnistie pentru românii transilvăneni care au luptat împotriva lui.[10]

  1. ^ a b Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în . 
  2. ^ a b Andrew Bell. „Jozef Zachariasz Bem” (în engleză). Ilustrator: Andrew Bell. Encyclopædia Britannica Online[*]. OCLC 71783328. OL 15859174W. Wikidata Q5375741. Accesat în . 
  3. ^ a b „Józef Bem” (în germană). Brockhaus Enzyklopädie[*]. . OL 19088695W. Wikidata Q237227. Accesat în . 
  4. ^ „Józef Zachariasz Bem” (în poloneză). Internetowy Polski Słownik Biograficzny[*]. Wikidata Q96022943. 
  5. ^ Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în . 
  6. ^ a b „Sejm-Wielki.pl profile ID: psb.1041.1”. Sejm-Wielki.pl[*]. 
  7. ^ „Bem, Joseph”. Lexicon Biografic al Imperiului Austriac (în germană). 1: 254. Wikidata Q88593283. 
  8. ^ Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în . 
  9. ^ a b Bibliothèque nationale de France. „Józef Bem” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în . 
  10. ^ a b „Cine a fost generalul Jozef Bem?”, Informația Zilei, , accesat în  
  11. ^ „Generalul Bem, controversatul erou al maghiarilor de la 1848. A cucerit orașele Ardealului, dar a sfârșit islamist”, Adevărul, 2015-11-6 02:19, accesat în 20 ianuarie 2026  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  12. ^ Felea, Cristian (), Dilema lui Avram Iancu: națiune și acțiune vs. revoluție și idealuri 

Lectură suplimentară

[modificare | modificare sursă]
  • Un episod din revoluția dela 1848-1849: trecerea generalului Bem În Moldova, Gheorghe Duzinchevici, Editura Tipografia "Mitropolitul Silvestru", 1943

Legături externe

[modificare | modificare sursă]