Józef Bem
| Józef Bem | |
 Portret din 1850 pictat pe pânză, în ulei, din colecția Muzeului Armatei Poloneze | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3][4]  Tarnów, Monarhia Habsburgică[5][6] |
| Decedat | (56 de ani)[1][2][3][7] Alep, Imperiul Otoman[8][6] |
| Înmormântat | Tarnów Mauzoleum generała Józefa Bema, Tadeusza Romanowicza 2 w Tarnowie[*] () |
| Cetățenie | Regatul Congresului.svg){kind=small} Imperiul Otoman (–).svg){kind=small} Statul Maghiar[*] |
| Religie | creștinism islam |
| Ocupație | militar inginer |
| Limbi vorbite | limba franceză[9] limba poloneză[9] |
| Studii | I Liceum Ogólnokształcące im. Bartłomieja Nowodworskiego w Krakowie[*] |
| Activitate | |
| Gradul | general |
| Bătălii / Războaie | Bitwa pod Iganiami[*] Bitwa pod Ostrołęką (1831)[*] Bătălia de la Timișoara Bătălia de la Albești |
| Decorații și distincții | |
| Decorații | Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*] Krzyż Złoty Orderu Virtuti Militari[*] |
| Semnătură | |
 | |
Modifică date / text  | |
Józef Zachariasz Bem (n. 14 martie 1795, Tarnów - d. 10 decembrie 1850, Aleppo, astăzi Halab, Siria) a fost un general polonez, comandantul armatei revoluționare maghiare în timpul Revoluției de la 1848.
Activitatea
[modificare | modificare sursă]La 14 octombrie 1848 a preluat la Viena conducerea revoluției antihabsburgice. Pe 25 octombrie, în ziua capitulării rebelilor, a fugit în Ungaria. Guvernul revoluționar al lui Lajos Kossuth i-a încredințat imediat comanda trupelor revoluționare maghiare din Transilvania. Acolo a organizat o armată de 10.000 de secui, cu care a reușit să înfrângă în bătălia de la Dej, pe 19 decembrie 1848, trupele feldmareșalului austriac Anton von Puchner. În ciuda înfrângerii sale pe 4 februarie 1849 la Vízakna (azi Ocna Sibiului), generalul Bem a reușit să cucerească Sibiul și Brașovul, silind trupele austriece să se retragă în Valahia.
După ce Casa de Habsburg a chemat în ajutor trupele țariste, generalul Bem a fost înfrânt pe 31 iulie 1849 în bătălia de la Albești, lângă Sighișoara. Chemat de Lajos Kossuth să se retragă în Ungaria, a luat parte, pe 9 august 1849, la bătălia de la sud de Timișoara, unde trupele revoluționare maghiare au fost înfrânte de aliații austrieci și ruși. Pe 13 august 1849 armata revoluționară a capitulat la Șiria. Comandanții trupelor revoluționare, cu excepția lui Bem, au fost judecați și executați pentru înaltă trădare. (Vezi Cei 13 de la Arad). Józef Bem a reușit să scape, fugind în Țara Românească, la București, apoi în Imperiul Otoman, unde s-a convertit la islam și a devenit înalt funcționar sub numele de Amurat Pașa. A murit în anul 1850 la Alep, Siria.
Bem și românii
[modificare | modificare sursă]Deoarece, în timpul revoluției maghiare, activitatea lui Bem s-a desfășurat în principal în Transilvania, el a rămas o figură controversată în rândul românilor.[10]
Józef Bem a încercat să evite luptele cu românii ardeleni, conduși de Avram Iancu și loiali Casei de Habsburg.[11] Astfel, la 14 martie 1849, el a emis o proclamație în care îi cheamă pe români la încetarea ostilităților și fraternizarea sub un scop comun, dar comisarul civil, contele Lászlo Csányi, a refuzat orice armistițiu cu românii, motiv pentru care ostilitățile au continuat.[12] Masacrele comise de militarii secui, aflați sub comanda lui Bem, dar și represiunea sângeroasă organizată de Csányi, i-au creat o reputație negativă în rândul românilor. El a încercat însă să limiteze atrocitățile și a semnat multe decrete de amnistie pentru românii transilvăneni care au luptat împotriva lui.[10]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în .
- ^ a b Andrew Bell. „Jozef Zachariasz Bem” (în engleză). Ilustrator: Andrew Bell. Encyclopædia Britannica Online[*]. OCLC 71783328. OL 15859174W. Wikidata Q5375741. Accesat în .
- ^ a b „Józef Bem” (în germană). Brockhaus Enzyklopädie[*]. . OL 19088695W. Wikidata Q237227. Accesat în .
- ^ „Józef Zachariasz Bem” (în poloneză). Internetowy Polski Słownik Biograficzny[*]. Wikidata Q96022943.
- ^ Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în .
- ^ a b „Sejm-Wielki.pl profile ID: psb.1041.1”. Sejm-Wielki.pl[*].
- ^ „Bem, Joseph”. Lexicon Biografic al Imperiului Austriac (în germană). 1: 254. Wikidata Q88593283.
- ^ Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în .
- ^ a b Bibliothèque nationale de France. „Józef Bem” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
- ^ a b „Cine a fost generalul Jozef Bem?”, Informația Zilei, , accesat în
- ^ „Generalul Bem, controversatul erou al maghiarilor de la 1848. A cucerit orașele Ardealului, dar a sfârșit islamist”, Adevărul, 2015-11-6 02:19, accesat în 20 ianuarie 2026 Verificați datele pentru:
|date=(ajutor) - ^ Felea, Cristian (), Dilema lui Avram Iancu: națiune și acțiune vs. revoluție și idealuri
Lectură suplimentară
[modificare | modificare sursă]- Un episod din revoluția dela 1848-1849: trecerea generalului Bem În Moldova, Gheorghe Duzinchevici, Editura Tipografia "Mitropolitul Silvestru", 1943
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- A fost generalul Bem erou sau călău? Arhivat în , la Wayback Machine., 25 ianuarie 2013, Claudiu Padurean, România liberă
.svg){kind=small}
