Lictor

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Consul însoțit de doi lictori. Monedă romană din Dacia.

Lictorii erau în Roma Antică persoane însărcinate cu paza înalților magistrați. Pretorul era de obicei însoțit de 6 lictori, consulul de 12 lictori, iar dictatorul de 24. Lictorul purta ca simbol al puterii peste umărul stâng o fascie, legătura de nuiele cu o secure în mijloc. În general lictorii proveneau din tagma plebeilor sau a liberților, având cetățenia romană, întrucât aveau dreptul de a purta toga în interiorul cetății.

Conform lui Tit Liviu, primul care a introdus lictorii ca paznici fusese Romulus, istoricul roman oferind două explicații pentru numărul de 12 lictori. Prima s-ar referi la numărul de păsări pe care le-ar fi văzut Romulus conform mitului fondator al urbei, cealaltă, favorizată de Liviu, e că instituția ar fi fost preluată de la etrusci, unde fiecare lictor reprezenta una dintre cele 12 provincii ale regatului.