Aquileia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Aquileia
—  Oraș  —
Comune di Aquileia
Aquileia
Aquileia
Stemă
Stemă
Aquileia is located in Italia3
Aquileia
Aquileia
Aquileia (Italia3)
Poziția geografică
Coordonate: Coordonate: 45°46′11.01″N 13°22′16.29″E / 45.7697250°N 13.3711917°E / 45.7697250; 13.371191745°46′11.01″N 13°22′16.29″E / 45.7697250°N 13.3711917°E / 45.7697250; 13.3711917

Țară Flag of Italy.svg Italia
Autonomous region with special statute[*] Flag of Friuli-Venezia Giulia.svg Friuli-Veneția Giulia
Provinciile Italiei Provincia Udine

Suprafață
 - Total 36 km²
Altitudine m.d.m.

Populație (30 iunie 2009)
 - Total 3,503 locuitori

Fus orar UTC+1
Cod poștal 33051
Prefix telefonic 0431

Localități înfrățite
 - Piran Slovenia

Site web: Site web oficial

Poziția localității Aquileia
Poziția localității Aquileia
Archaeological Area and the Patriarchal Basilica of Aquileia
Patrimoniul Mondial UNESCO
The Patriarchal Basilica of Aquileia.
Țara Italia
Unitate administrativă Provincia Udine
Tip Cultural
Criterii iii, iv, vi
Referință 825
Regiunea** Europa și America de Nord
Anul 1998 (Sesiunea 22nd)
Coordonate Coordonate: 45°46′00″N 13°22′00″E / 45.766666666667°N 13.366666666667°E / 45.766666666667; 13.36666666666745°46′00″N 13°22′00″E / 45.766666666667°N 13.366666666667°E / 45.766666666667; 13.366666666667
* Lista Patrimonului Mondial
** Regiunile după clasificarea UNESCO
Bazilica din Aquileia

Aquileia este o localitate din provincia Udine, în regiunea Friuli-Veneția Giulia, în Italia.

Istoric, orașul fondat în 181 î.Hr. a fost, la apogeul său, unul din cele mai importante orașe ale Imperiului Roman. Aquileia a fost și un centru religios creștin de prim ordin, între secolul al IV-lea și secolul al XV-lea, sediu al Patriarhiei de Aquileia.

Toponime[modificare | modificare sursă]

Geografie[modificare | modificare sursă]

Aquileia este un oraș situat în apropiere de Marea Adriatică, între Palmanova și Grado.

Istorie[modificare | modificare sursă]

As emis sub împăratul Flavius Victor (387-388), la monetăria din Aquileia; avers: D N FL VIC-TOR P F AVG, diademă pe cap, bust drapat și cu armură, spre dreapta; SPES RO-MA-NORVM, poartă de castru, cu stea între cele două turnulețe ale sale; în exergă, SMAQP[2].

Colonia latină (este vorba despre ultima colonie latină fondată, în continuare n-au mai fost decât colonii romane) a fost fondată în 181 î.Hr., sub conducerea a trei romani: Publius Cornelius Scipio Nasica, Caius Flaminius Nepos și Lucius Manlius Acidinus Fulvianus. Trei mii de pedestrași, precum și cavaleri s-au stabilit acolo pentru a supraveghea Istria nesupusă și pe galii transalpini[3]. Aquileia a devenit oraș în mai puțin de un secol.

În timpul domniei lui Augustus, Aquileia a fost proclamată capitală a celei de-a zecea regiuni a Italiei Regio X Venetia et Histria (grosso modo, Regiunea Veneto și Istria). Dezvoltarea orașului, în această epocă, este atât de puternică, încât a fost comparată cu o a doua Romă.

În perioada medievală, Patriarhatul de Aquileia a cunoscut o evoluție proprie, aflându-se în repetate rânduri într-o poziție împotriva Republica Veneția și a patriarhului rival din Grado, (Noua Aquileia).

Monumente de arhitectură[modificare | modificare sursă]

  • Istoria arhitecturii Bazilicii Sfânta Fecioară - Sfinții Ermacora și Fortunato își are rădăcinile de prin anul 313.[4]

Muzee[modificare | modificare sursă]

Ansamblul sitului este înscris în Patrimoniul Mondial al UNESCO, din 1998[5].

Demografie[modificare | modificare sursă]

Aquileia - evoluția demografică


Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia


Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ de Topographia Austriacarum (Österreich): Aglarn
  2. ^ SMAQP este una dintre mărcile monetăriei din Aquileia, unde S[acra] M[oneta] AQ[uileiae] P[rima officina], cu alte cuvinte, moneda a fost emisă de prima oficină monetară de la Aquileia, fiind interzisă ciuntirea ei. Vezi: Atelier monetar roman.
  3. ^ Titus Livius, Istoria romană, cărțile XXXIX, 55 și XL, 34.
  4. ^ Ioan Marin Mălinaș, La umbra Sarmizegetusei Romane, Basilica din Densuș, p. 149.
  5. ^ fr Zone archéologique et la basilique patriarcale d’Aquilée (în română: Zona arheologică și bazilica patriarhală din Aquileia), pe site-ul UNESCO

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Valentino Ostermann, La vita in Friuli, seconda edizione riveduta da Giuseppe Vidossi, 1940, Del Bianco Editore.
  • Anton von Mailly, Leggende del Friuli e delle Alpi Giulie, tradotto da Karin Hensel, 1986, Editrice Goriziana.
  • Neher in Kirchenlexikon I, 1184–89
  • De Rubeis, Monumenta Eccles. Aquil. (Strasbourg, 1740)
  • Ferdinando Ughelli, Italia Sacra, I sqq.; X, 207
  • Cappelletti, Chiese d'Italia, VIII, 1 sqq.
  • Menzano, Annali del Friuli (1858–68)
  • Paschini, Sulle Origini della Chiesa di Aquileia (1904)
  • Glaschroeder, in Buchberger's Kirchl. Handl. (Munich, 1904), I, 300-301
  • Hefele, Conciliengesch. II, 914-23.
  • Roberta Costantini, Fulvio Dell`Agnese, Micol Duca, Antonella Favaro, Monica Nicoli, Alessio Pasian, Friuli-Venezia Giulia. I luoghi dell’arte, Bruno Fachin Editore, Trieste, pp. 160–163.
  • Ioan Marin Mălinaș, La umbra Sarmizegetusei Romane, Basilica din Densuș, Reflexii istorice și liturgice inspirate de o carte tipărită la Viena în 1775, Viena, Editura „Mihai Eminescu” Oradea, 1997, passim. ISBN 97397920-4-9

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Aquileia