Esperanto
| esperanto esperanto |
|||
|
|
|||
| Creator | L. L. Zamenhof în 1887 | ||
|---|---|---|---|
| Scopul creării | limbă internațională | ||
| Număr de vorbitori | 100 000–3 milioane | ||
| Tipologie lingvistică | SVO | ||
| Clasificare | |||
limbi artificiale
|
|||
| Statut oficial și codificare | |||
| Organ de reglamentare | Akademio de Esperanto | ||
| ISO 639-1 | eo | ||
| ISO 639-2 | epo | ||
| SIL | ESP | ||
| Extras | |||
| Ĉiuj homoj estas denaske liberaj kaj egalaj laŭ digno kaj rajtoj. Ili posedas racion kaj konsciencon, kaj devus konduti unu al alia en spirito de frateco. | |||
| Puteți vizita Wikipedia în esperanto. | |||
| Această pagină poate conține caractere Unicode. | |||
modifică  |
|||
 |
|---|
| Acest articol este o parte a seriei de articole despre Esperanto |
| Limba |
| Esperanto | Gramatică | Scrisori | Fonologie | Ortografie | Vocabular |
| Istoria |
| Istoria | Zamenhof | Proto-esperanto | "Unua Libro" | Declarația de la Boulogne | "Fundamento" | Prague Manifesto |
| Cultura și media |
| Cultura | Esperantist | Esperantujo | Film | Internacia Televido | La Espero | Libraries | Literatură | Muzică | Vorbitori nativi | Pop culture references | Publicații | Simboluri | Ziua Zamenhof |
| Organizații și servicii |
| Amikeca Reto | Academia de Esperanto | Kurso de Esperanto | Enciclopedia | Pasporta Servo | Plouézec Meetings | TEJO | UEA | SAT | UK | IJK |
| Criticism |
| Esperantido | Propedeutic value | Reformed | Riism | Vs. Ido | Vs. Interlingua | Vs. Novial |
| Subiecte asemănătoare |
| Limbă auxiliară | Limbă artificială | Ido | Interlingua | Novial | Volapük | Signuno | Anationalism |
| Wikimedia |
| Portal | Vikipedio | Vikivortaro | Vikicitaro | Vikifonto | Vikilibroj | Vikikomunejo | Vikispecoj |
Esperanto (cel care speră) este cea mai răspândită dintre limbile artificiale. Codul ISO 639 pentru Esperanto este eo sau epo. Limba a fost lansată în 1887 de către Ludovic Lazar Zamenhof (1859 - 1917) după mai bine de 10 ani de muncă, pentru a servi ca limbă internațională auxiliară, o a doua limbă pentru fiecare. Numărul vorbitorilor de esperanto este greu de stabilit. În funcție de sursă, se menționează între o jumătate de milion și câteva milioane.
Primul dicționar de esperanto pentru vorbitorii de limba română a apărut în 1889.
Este menționată în "Cartea recordurilor" ca fiind singura limbă fără verbe neregulate. În plus, are o scriere pur fonetică: fiecărei litere îi corespunde un singur sunet, și pentru fiecare sunet există o singură literă.
Cuprins
Istorie[modificare | modificare sursă]
- În 1887 apare la Varșovia prima carte despre esperanto, intitulată Международный язык. Предисловіе полный учевникъ. por Rusoj. Варшава. Типо-Литографія Х. Келтера, ул. Новолипъе Nº 11. 1887. Ca autor este indicat Дръ Эсперанто. În același an au apărut următoarele versiuni ale aceleași lucrări, toate semnate de Dr. Esperanto:
- Język międzynarodowy. Przedmova i podręcznik kompletny. por Poloj.
- Langue internationale. Préface et manuel complet. por Francoj.
- Internationale Sprache. Vorrede und vollständiges Lehrbuch. por Germanoj.
- Primul poem scris în esperanto este Mia penso (Gândul meu), de L.L. Zamenhof (1887)
- La 7 august 1887 apare în ziarul polonez Kurjer Codzienny primul articol despre esperanto, sub semnătura lui Wladyslaw Sabowski
- În decembrie 1888 grupul volapükist 'Nürnberger Weltsprache Verein' se transformă în club esperantist
- În octombrie 1889 apare la Nürnberg prima gazetă esperantistă, intitulată La Esperantisto (Esperantistul)
- La 26 octombrie 1889 are loc prima slujbă religioasă în cadrul căreia se folosește esperanto, la biserica catolică din Smolensk
- Prima lucrare în proză scrisă în esperanto este Marko Kraljeviĉ (1897). Autor: rusul M. Abesgus
- În 1905 are loc la Boulogne-sur-Mer primul Congres Mondial de Esperanto, cu 688 de participanți. Ulterior el se va numi Universala Kongreso (UK - Congresul Universal). În același ani apare prima ediție a Fundamento de Esperanto (Temelia limbii esperanto). Tot în 1905 francezul Paul Berthelot lansează revista Esperanto, care din 1908 este organul UEA
- În 1907 apare primul roman original în esperanto: Kastelo de Prelongo (Castelul din Prelong). Autor: francezul Henri Vallienne
- În 1908 se fondează Universala Esperanto-Asocio (UEA - Asociația Universală de Esperanto)
- În 1910 Congresul Universal de Esperanto are loc în afara Europei: în Washington, D.C. (SUA). Participanți: 357
- În 1921 se fondează Sennacieca Asocio Tutmonda (SAT - Asociația Mondială Non-națională), organizație preponderent muncitorească
- În 1933-1934 apare prima ediție a Enciklopedio de Esperanto (Enciclopedia esperanto), în două volume. Lucrarea va fi republicată într-un singur volum în 1986
- În 1938 are loc la Groet primul Congres Mondial al Tineretului Esperantist, cu 203 participanți. Cu acea ocazie se fondează Tutmonda Junular-Organizo (TJO - Organizația Mondială a Tineretului), care în 1952 își va schimba numele în Tutmonda Esperantista Junulara Organizo (TEJO - Organizația Mondială a Tineretului Esperantist). În 1956 TEJO a devenit secția pentru tineret din cadrul UEA
- În 1956 a avut loc primul Internacia Infana Kongreseto (IIK - Micul Congres Internațional pentru Copii), care se desfășoară în paralel și în aceeași țară cu UK. La primul IIK au participat 35 de copii din 7 țări
- Congresul Universal de Esperanto s-a desfășurat pentru prima dată în Asia, în 1965, la Tokyo (Japonia), cu 1710 participanți. În America Latină primul Congres Universal de Esperanto a avut loc în 1981 în Brasília (Brazilia)
Începuturile în România[modificare | modificare sursă]
În România, Heinrich Fischer-Galați (1879-1960), un traducător, redactor și industriaș evreu, a învățat esperanto în 1902.[1] În 1904, Heinrich Fischer-Galați inițiază la Galați primele cursuri de esperanto și înființează primul grup esperantist din România. Printre cursanți s-a aflat și viitorul politician Grigore Trancu-Iași.[2] Heinrich Fischer-Galați a fost și fondator și președinte al Societății Esperantiste din Galați (prima societate esperantistă din România), al Federației Societăților Esperantiste din România și al Centrului Esperantist Român. În 1910 a fost decorat cu ordinul "Steaua României".[1]
Scriere și pronunție[modificare | modificare sursă]
Alfabetul este latin, cu câteva caractere speciale: a, b, c, ĉ, d, e, f, g, ĝ, h, ĥ, i, j, ĵ, k, l, m, n, o, p ,r, s, ŝ, t, u, ŭ, v, z.
Cu excepția literelor de mai jos, celelalte litere esperanto se citesc ca în limba română.
c = românescul ț (caro [țaro] = țar)
ĉ = românescul c urmat de e sau i (ĉerizo [cerizo] = cireașă)
g = românescul ghe sau ghi (geologio [gheologhio] = geologie)
ĝ = românescul g urmat de e sau i (ĝardeno [geardeno] = grădină
ĥ = h gutural; sunet inexistent în limba română
i nu este niciodată scurt (maizo [ma-izo] = porumb)
j = i scurt ca în românescul cai (kaj [cai] = și)
ĵ = românescul j (ĵargono [jargono] = jargon)
ŝ = românescul ș (ŝtofo [ștofo] = stofă)
u nu este niciodată scurt (reunuiĝo [re-unuigio] = reunire, reunificare)
ŭ = u scurt ca în românescul tău (kaŭri [cauri] = a sta pe vine)
a, e, i, o, u indică vocale; j și ŭ indică semivocale. Toate celelalte litere indică consoane. Accentul tonic este stabil, pe penultima silabă.
Literele cu diacritice (în esperanto ĉapelitaj adică cu pălărie), respectiv ĉ, ĝ, ĥ, ŝ, ĵ și ŭ, nu pot fi întotdeauna scrise la calculator. De aceea există posibilitatea de a le înlocui cu combinații de două litere, din care a doua literă este x sau h. De exemplu, ĉ poate fi scris și cx sau ch, etc. Totuși, este de preferat să se scrie cu diacritice, atunci când se poate.
Vocabular[modificare | modificare sursă]
Iată un scurt vocabular de bază al limbii:
homo-om;
domo-casă;
viro-bărbat;
virino-femeie;
knabo-băiat;
knabino-fată;
mi-eu;
vi-tu, dumneata, voi, dumneavoastră;
ŝi-ea;
pano-pâine;
saluton!-salut!;
bonan tagon!-bună ziua!;
Rumanio-România;
Gramatică[modificare | modificare sursă]
Cele 16 reguli ale gramaticii limbii Esperanto
1. Nu există articol nehotărât, există un singur articol hotărât, la, care este invariabil.
2. Substantivele se formează adăugând o la rădăcină. Pentru plural, se adaugă j. Există două cazuri: nominativ și acuzativ. Pentru a forma acuzativul, se adaugă n la forma de nominativ. Celelalte cazuri se exprimă cu ajutorul prepozițiilor (ex. de mia patro al tatălui meu).
3. Adjectivele se formează adăugând a la rădăcină. Se acordă în caz și număr cu substantivul pe care îl determină, formând pluralul și acuzativul în același fel. Comparativul se formează cu ajutorul cuvântului pli, iar superlativul cu ajutorul cuvântului plej. Cuvântul "decât" se redă ajutorul cuvântului ol.
4. Numeralele cardinale - care sunt invariabile - sunt unu, du, tri, kvar, kvin, ses, sep, ok, naŭ, dek, cent, mil. Zecile și sutele se formează prin simpla juxtapunere a numeralelor, de ex. 583 = kvincent okdek tri. Numeralele ordinale se formează adăugând a, de ex. al patrulea = kvara. Multiplii (ex. împătrit), fracțiunile (ex. jumătate) și numeralele colective (ex. triolet) sunt formate prin folosirea sufixelor -obl-, -on-, și, respectiv, -op-: kvarobla, duono, triopo. Numeralele distributive (ex. câte doi) sunt formate prin folosirea particulei po: po du. Numeralele adverbiale se formează adăugând e, ex. în primul rând, primo = unue.
5. Pronumele personale sunt mi, vi, li, ŝi, ĝi, si, ni, ili, oni (eu, tu/d-ta/d-voastră/voi, el, ea, el/ea, sine, noi, ei/ele, se). Pronumele posesive se formează adăugând a la acestea. Se declină ca și substantivele.
6. Verbele nu se modifică în funcție de număr sau persoană.
7. Adverbele derivate se formează adăugând e la rădăcină; gradele de comparație ca la adjective.
8. Toate prepozițiile cer nominativul, cu excepția cazurilor în care se indică o schimbare de direcție sau de stare.
9. Cuvintele se citesc cum se scriu.
10. Accentul cade pe penultima silabă.
11. Cuvintele compuse se formează prin simpla juxtapunere a rădăcinilor (cuvântul principal fiind pus ultimul).
12. Nu există negații multiple.
13. Pentru indicarea direcției, se adaugă terminația pentru acuzativ.
14. Fiecare prepoziție are un înțeles bine definit, dar dacă sensul nu arată clar care prepoziție trebuie folosită, se recurge la prepoziția je, care nu are înțeles de sine stătător. Alternativ, se poate folosi acuzativul fără prepoziție.
15. Cuvintele - așa numite - străine, pe care majoritatea limbilor le-au preluat din aceeași sursă, rămân neschimbate, adaptându-se doar ortografic, la nevoie. Derivatele se vor forma de la rădăcină pe baza regulilor gramaticii esperanto.
16. Literele a din articolul hotărât, și o de la sfârșitul substantivelor în singular nominativ pot fi înlocuite prin apostrof.
Derivare[modificare | modificare sursă]
În esperanto, derivarea ocupă un loc foarte important în formarea vocabularului. Limba esperanto este dotată cu mai multe afixe (sufixe și prefixe), care fac crearea de cuvinte noi foarte ușoară. Multe cuvinte care în majoritatea limbilor sunt nederivate, sunt derivate în esperanto. De exemplu cu ajutorul prefixului mal- se creează antonime (cuvinte cu sens opus): granda mare, malgranda mic,-ă.
Imnul esperantiștilor[modificare | modificare sursă]
Imnul esperantiștilor se intitulează La Espero (Speranța), și a fost scris de L.L. Zamenhof. Muzica a fost compusă de Félicien Menu de Ménil.
|
La Espero En la mondon venis nova sento, |
Speranța (traducere liberă) A venit în lume un nou simțământ, |
Adrese utile[modificare | modificare sursă]
Asociația Universală de Esperanto (Universala Esperanto-Asocio) este cea mai mare asociație de esperantofoni din lume, cu membri în circa 120 de țări. Își are sediul central în Olanda: Nieuwe Binnenweg 176, NL-3015 BJ Rotterdam. www.uea.org. Publică revista Esperanto și alte publicații. Secția pentru tineret, Tutmonda Esperantista Junulara Organizo (Organizația Mondială a Tineretului Esperantist) are aceeași adresă. Publică revista Kontakto.
Esperantiștii din România sunt organizați în asociații și cluburi locale și în Asociația Română de Esperanto, bd. Vasile Pârvan 4, 300223 Timișoara. Publică neregulat buletinul ES-TO.
Note[modificare | modificare sursă]
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- ro Esperanto, o limba care s-a dorit a fi universala
- eo fr de ar ja en ru it zh Esperantomondo - Esperanto-portalo kaj koresponda servo
- ru * Борис Колкер. Учебник языка эсперанто. Основной курс
- ro Site pentru informare despre limba și mișcarea Esperanto, dar și învățarea ei
- ro Esperanto? Ce-i aia?
- ro Esperanto.net
- ro eo Esperanto România
- eo it Diskutgrupo "Ni parolas Esperante"
- Esperanto, limba păsărească neînțeleasă de securiști, 24 iunie 2010, Mihnea-Petru Pârvu, Evenimentul zilei
