Plinius cel Bătrân
| Plinius cel Bătrân | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | anii 20 d.Hr.[1][2][3][4]  Novum Comum(d), Galia Cisalpină, Roma Antică[2][5][6][3] |
| Decedat | 79 d.Hr. (59 de ani)[7][8][2][6] Stabiae, Imperiul Roman[6][5][3][9] |
| Cauza decesului | moarte accidentală (erupție vulcanică) |
| Părinți | Gaius Plinius Celer[*] Marcella[*] |
| Frați și surori | Plinia Marcella[*] |
| Copii | Plinius cel Tânăr |
| Ocupație | scriitor istoric naturalist militar poet filozof istoric de artă funcționar public[*] comandant militar[*] |
| Locul desfășurării activității | Roma Antică[10] |
| Limbi vorbite | limba latină[11][12] limba greacă veche |
| Activitate | |
| Rude | Plinius cel Tânăr |
| Profesor pentru | Plinius cel Tânăr |
Modifică date / text  | |
Plinius sau Pliniu cel Bătrân, (în latină : Gaius Plinius Secundus, sau Plinius Maior), (n. 23, Novum Comum (Como, Italia) - d. 24 august 79, Stabies (în latină : Stabiæ). A fost un important și renumit erudit al Imperiului Roman.
Viața și opera
[modificare | modificare sursă]Plinius, zis „cel Bătrân”, (pentru a nu fi confundat cu nepotul său, Plinius cel Tânăr senator roman și scriitor, care a descris moartea unchiului său) s-a născut în orașul Como, la malul lacului Como, într-o familie de crescători de cai. După moartea tatălui său, Gaius Plinius Cæcilius („Chiorul”) Secundus a fost crescut de sora sa mai mare, Plinia.
Plinius face carieră în cavaleria romană, sub comanda lui Equitum, inclusiv în provincia Germania superior, fiind numit și procurator. Îi însoțește pe împărații Vespasian și Titus în campaniile militare din Germania.
Cea mai cunoscută, și singura păstrată, este opera lui Plinius despre științele naturale „Istoria Naturală” (în latină -genetiv: Naturalis Historiæ), o enciclopedie alcătuită din 37 de volume, de neprețuită valoare, ce ne transmite cunoștințele naturale, antropologice, artă, medicină, din lumea animală și vegetală, cosmologie, botanică, prelucrarea metalelor, fiziologie, zoologie și mineralogie din acea perioadă. Primele zece volume vor fi publicate după moartea sa.
A mai descris în lucrările sale războaiele romanilor cu popoarele germanice, o prezentare a istoriei Romei în 31 de volume, continuând opera istoricului roman Basus din anul 47. Istoricul roman Tacitus a folosit mai târziu lucrările lui Plinius.
Decesul
[modificare | modificare sursă]Plinius cel bătrân moare la erupția vulcanului Vezuviu, la data de 24 august 79 (e.n.), sufocat de gazele toxice emanate. El era atunci prefectul flotei romane în Misenum. În momentul erupției el se găsea pe puntea unui vas în estuarul orașului Pompei, împreună cu Plinius cel Tânăr nepotul său, senator roman și în același timp scriitor, care a relatat moartea unchiului său. „Celor doi, aflați se pare pe o corabie, le-a fost dat să vadă de la distanță cum se cutremură Vezuviul, după care din vârful muntelui țâșnește un nor de fum gros, însoțit de o revărsare de lavă și pietre. Un râu gros de noroi fierbinte a început să îngroape cele două orașe din apropiere: Pompei și Herculaneum. Vaporii nocivi au ucis păsările din zbor și numeroase alte ființe vii. Pliniu cel Batran a decedat, sufocat de vaporii toxici, dar nepotul sau s-a salvat.”[13].
Citate atribuite lui Plinius cel Bătrân
[modificare | modificare sursă]- "In vino veritas" (În vin este adevărul) din (Naturalis historia)
- "Nulla dies sine linea" (Nicio zi pierdută fără rost) din (Naturalis historia)
Referințe
[modificare | modificare sursă]- ^ „Pliny the Elder” (în engleză). World History Encyclopedia[*]. Wikidata Q54817642. Accesat în .
- ^ a b c diferiți autori (). „PLINIO il Vecchio” (în italiană). Enciclopedia Treccani[*]. Wikidata Q731361. Accesat în .
- ^ a b c diferiți autori (). „Plinio” (în spaniolă). Diccionario biográfico español[*]. Wikidata Q41705771. Accesat în .
- ^ „Plinius” (în suedeză). Nationalencyklopedin. OCLC 185256473. Wikidata Q1165538. Accesat în .
- ^ a b Istituto dell’Enciclopedia Italiana. „Plìnio il Vecchio” (în italiană). Treccani Enciclopedia on line[*]. Wikidata Q65921422. Accesat în .
- ^ a b c diferiți autori (). Istituto dell’Enciclopedia Italiana, ed. „Plinio il Vecchio” (în italiană). Dizionario di storia[*]. Wikidata Q84087675. Accesat în .
- ^ Biblioteca Națională a Germaniei. „Plinius Secundus, Gaius” (în germană). Gemeinsame Normdatei. Wikidata Q36578. Accesat în .
- ^ „Cayo Plinio Segundo” (în spaniolă). Biblioteca Virtual Miguel de Cervantes[*]. Wikidata Q4903493. Accesat în .
- ^ „Marea Enciclopedie Rusă” (în rusă). Moscova: Marea Enciclopedie Rusă. Wikidata Q1768199. Accesat în .
- ^ „Plinius cel Bătrân”. Národní autority České republiky[*]. Wikidata Q13550863. Accesat în .
- ^ „Plinius cel Bătrân”. Národní autority České republiky[*]. Wikidata Q13550863. Accesat în .
- ^ „Plinius cel Bătrân”. CONOR.SI[*]. Wikidata Q16744133.
- ^ ***: Mari catastrofe din trecutul Pământului - O tragedie preistorica[1]
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Plinius cel Bătrân (Plinius Maior), trad. - Dinu Tudor și Costa Ioana (Univ. București): Naturalis historia, colecția Polirom.
Surse externe
[modificare | modificare sursă]- Plinius cel Bătrân: Istoria Naturală - fragmente privind Dacia, I(III,IIII),47. Cartea a IV-a cuprinde așezarea geografică, neamurile...Daciei, Sarmației, Sciției, a insulelor din Pont, „Izvoare privind istoria Romîniei”, Editura Republicii Populare Romîne, București, 1964, [2]
- Popovici, Iulia: Cronica Traducerilor: Pliniu cel Bătrîn, România Literară, nr. 49, 2001, [3] Arhivat în , la Wayback Machine..
