Alfabetul fenician

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Alfabetul fenician este un alfabet folosit inițial pentru scrierea limbii feniciene, dar care se crede că mai apoi a dus la apariția altor alfabete folosite astăzi, precum cel latin, arab, ebraic, grec și cel chirilic.

Cele mai vechi scrieri folosind alfabetul fenician datează aproximativ din anul 1000 îC, în inscripții găsite în orașele și coloniile feniciene de pe țărmul Mediteranei, ca de exemplu Byblos (azi în Liban) și Cartagina (nordul Africii). Dar cel mai vechi alfabet este cel ugaritic și datează din 1200 î.Hr., cu 200 de ani mai vechi decât cel fenician. Ideea că alfabetul fenician ar sta la originea tuturor alfabetelor, pe lângă faptul că este o idee eronată, se datorează descoperirii alfabetului ugaritic abia în 1920 pe când cel fenician a fost descoperit cu cca. 220 de ani înaintea acestuia.[1][2]

Literele alfabetului[modificare | modificare sursă]

Alfabetul fenician este un abjad (un alfabet consonantic, care nu notează vocalele; acestea trebuie deduse din context).

Tabelul de mai jos cuprinde literele alfabetului fenician cu numele și înțelesurile de origine, și arată la care litere a dat naștere în alfabetele ebraic, arab, grec, latin și chirilic.

Literă Nume Înțeles Transliterare Litera corespunzătoare în
Alfabetul
ebraic
Alfabetul
arab
Alfabetul
grec
Alfabetul
latin
Alfabetul
chirilic
𐤀 ʼāleph bou ʼ א Αα Aa Аа
𐤁 bēth casă b ב Ββ Bb Бб, Вв
𐤂 gīmel cămilă g ג Γγ Cc, Gg Гг
𐤃 dāleth ușă (toc) d ד Δδ Dd Дд
𐤄 fereastră h ה Εε Ee Ее, Єє
𐤅 wāw cîrlig w ו Υυ Ff, Uu, Vv, Ww, Yy Уу
𐤆 zayin armă z ז Ζζ Zz Зз
𐤇 ḥēth gard ח Ηη Hh Ии
𐤈 ṭēt roată ט Θθ Фф
𐤉 yōdh braț y י Ιι Ii, Jj Іі
𐤊 kaph palmă k כ Κκ Kk Кк
𐤋 lāmedh băț, nuia l ל Λλ Ll Лл
𐤌 mēm apă m מ Μμ Mm Мм
𐤍 nun pește n נ Νν Nn Нн
𐤎 sāmekh  ? s ס س Ξξ, Χχ Xx Хх
𐤏 ʼayin ochi ʼ ע Οο Oo Оо
𐤐 gură p פ Ππ Pp Пп
𐤑 ṣādē papirus (plantă) צ Цц, Чч
𐤒 qōph maimuță q ק Qq
𐤓 rēš cap r ר Ρρ Rr Рр
𐤔 šin dinte š ש ش Σσ Ss Сс, Шш
𐤕 tāw semn t ת Ττ Tt Тт

Unicode[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Béatrice André-Leickman, Christiane Ziegler (éds.), Naissance de l'écriture, cunéiformes et hiéroglyphes, Éditions de la Réunion des musées nationaux, Paris, 1982, pag. 173
  2. ^ Colectiv redacțional sub îndrumarea lui Giovanni Giovannini, Enrico Carită - De la silex la siliciu istoria mijloacelor de comunicare în masă, Editura Tehnică, 1989, pag. 36-37