Acid heptanoic

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Acid enantic)
Acid heptanoic
Nume IUPACAcid heptanoic
Alte denumiriAcid enantic
Identificare
Număr CAS111-14-8
ChEMBLCHEMBL320358
PubChem CID8094
Informații generale
Formulă chimicăC7H14O2
Aspectlichid uleios
Masă molară130,18 g/mol
Proprietăți
Densitate0,9181 g/cm3 (20 °C)
Starea de agregarelichidă
Punct de topire−7,5 °C
Punct de fierbere223 °C
Pericol
C : Coroziv
Coroziv,
Fraze RR26, R28, R34
Fraze S(S1/2), S45
SGH05 : Coroziv
H314, P280,
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Acidul heptanoic, de asemenea cunoscut ca acid enantic, este un acid gras format dintr-o catenă liniară de șase atomi de carbon și cu o grupă carboxil. Este un lichid uleios cu un miros neplăcut, rânced. [1] De aceea contribuie la mirosul unor uleiuri râncede. Este puțin solubil în apă, dar ușor solubil în etanol și eter.

Obținere[modificare | modificare sursă]

Acidul ricinoleic este principalul precursor pentru obținerea acidului heptanoic.

Esterul de metil al acidului ricinoleic, care este obținut din uleiul seminței plantei de ricin, este precursorul principal comercial al acidului heptanoic. Este hidrolizat până la esterul de metil al acidului undecanoic și heptanal, care oxidat în prezența aerului dă acidul carboxilic respectiv. Aproximativ 20 000 de tone au fost consumate în Europa și Statele Unite în 1980. [2]

Utilizări[modificare | modificare sursă]

Acidul heptanoic este utilizat pentru obținerea unor esteri, cum ar fi heptanoatul de etil, care este folosit în parfumuri și arome artificiale.

Este de asemenea utilizat pentru a esterifica steroizii în prepararea unor droguri. Este și unul dintre multiplii aditivi din țigări.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Merck Index, 11th Edition, 4581
  2. ^ David J. Anneken, Sabine Both, Ralf Christoph, Georg Fieg, Udo Steinberner, Alfred Westfechtel "Fatty Acids" în Ullmann's Encyclopedia of Industrial Chemistry 2006, Wiley-VCH, Weinheim. doi:10.1002/14356007.a10_245.pub2

Vezi și[modificare | modificare sursă]