Partidul Muncii din Israel

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare

Partidul Muncii din Israel (în ebraică: מפלגת העבודה הישראלית, Mifleghet haAvoda haIsraelit, iar pe scurt: העבודה, HaAvoda) este un partid social-democrat[1][2][3][4] și sionist.[4][5] Este membru al Internaționalei Socialiste și observator al Partidului Socialist European. Actualmente (ăn 2022) președinta Partidului Muncii din Israel este Merav Michaeli ministra transporturilor în cabinetul de coaliție Bennet - Lapid (2021-)

Alte denumiri[modificare | modificare sursă]

În cursul existenței sale, formnațiile politice care au compus Partidul Muncii din Israel sau blocurile pe care le-a format cu alte partide au cunoscut diferite denumiri:

  1. predecesorii săi au fost între 1930-1968 partidele Mapai (Partidul Muncitorilor din Eretz Israel) și Ahdut Haavodá (Uniunea Muncii) din 1930 până în 1970
  2. Partidul Muncii a constituit în 1969 blocul HaMaarakh prin alianța cu partidul Mapam (Partidul Unit al Muncitorilor)
  3. Mifleghet HaAvodá sau pe scurt HaAvodá, denumirea în vigoare, începând din anul 1968
  4. Partidul Muncii a format mișcarea Israel 1 prin asocierea cu micile partide Gesher și Meimad, din 1999 până în 2001.

Descriere[modificare | modificare sursă]

Partidul Muncii din Israel face parte din Internaționala Socialistă. Deține 19 locuri în Knesset. În trecutul recent, până în 1977, a dominat viața politică israeliană. De atunci, Likud, iar mai apoi pentru o vreme partidul Kadima au deținut un loc pregnant în viața politică a Israelului. Partidul Muncii din Israel a fost partener în coaliția la putere condusă de partidul Kadima.

Câțiva membri iluștri[modificare | modificare sursă]

Conducătorii succesivi ai Partidului Mapai (Partidul Muncitorilor din Eretz Israel)[modificare | modificare sursă]

  1. David Ben Gurion 1948-1963
  2. Levi Eshkol 1963-1968

Conducători ai partidului Ahdut Haavoda-Poalei Tzion 1954-1968[modificare | modificare sursă]

Conducătorii succesivi ai Partidului Muncii din Israel, după 1968[modificare | modificare sursă]

  1. Levi Eshkol 1968-1969
  2. Golda Meir 1969-1974
  3. Yitzhak Rabin 1974-1977
  4. Shimon Peres 1977-1992
  5. Yitzhak Rabin 1992-1995
  6. Shimon Peres 1995-1997
  7. Ehud Barak 1997-2001
  8. Binyamin Ben Eliezer 2001-2002
  9. Amram Mitzna 2002-2003
  10. Shimon Peres 2003-2005
  11. Amir Peretz 2005-2007
  12. Ehud Barak 2007 - 2011
  13. Michael Harish (provizoriu) 2011
  14. Sheli Yefimovich 2011 - 2013
  15. Itzhak Herzog 2013-2017
  16. Avi Gabbay 2017- 2021
  17. Merav Michaeli 2021 -

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Emilie van Haute; Anika Gauja (). Party Members and Activists. Routledge. p. 17. ISBN 978-1-317-52432-8. 
  2. ^ Richard Collin; Pamela L. Martin (). An Introduction to World Politics: Conflict and Consensus on a Small Planet. Rowman & Littlefield. p. 218. ISBN 978-1-4422-1803-1. Accesat în . 
  3. ^ Rhodes Cook (). The Presidential Nominating Process: A Place for Us?. Rowman & Littlefield. p. 118. ISBN 978-0-7425-2594-8. Accesat în . 
  4. ^ a b Sara E. Karesh; Mitchell M. Hurvitz (). Encyclopedia of Judaism. Infobase Publishing. p. 283. ISBN 978-0-8160-6982-8. 
  5. ^ James C. Docherty; Peter Lamb (). Historical Dictionary of Socialism. Scarecrow Press. p. 179. ISBN 978-0-8108-6477-1. Accesat în . 
Flag of Israel.svg Acest articol despre Israel este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui!
Society.png  Acest articol despre politică este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui.
Auguste Rodin - Grubleren 2005-02.jpg Acest articol despre o organizație politică este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea sa
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Partidul_Muncii_din_Israel&oldid=14837862