Verb modal

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Un verb modal, numit și verb de modalitate, verb semiauxiliar de modalitate, verb auxiliar de mod sau verb semiauxiliar de mod este un verb abstract care exprimă prin conținutul său lexical (originar sau dobândit prin context) una din ideile de modalitate: necesitate, posibilitate, probabilitate, iminență, voință, dorință, irealitate etc.[1]

Verbul modal este totdeauna urmat de un alt verb, ambele având același subiect. Unele verbe sunt numai modale (de exemplu a putea, a trebui), dar majoritatea pot fi folosite și de sine stătător. Unele din acestea au același sens în ambele funcții, de exemplu a vrea, a dori (Vreau o explicație. – verb de sine stătător / Vreau să plec. – verb modal), dar cele mai multe au sensuri diferite: Casa stă încă în picioare. – verb de sine stătător / Casa stă să cadă. – verb modal.

În limba română[modificare | modificare sursă]

În gramaticile limbii române se întâlnesc ca verbe modale a avea, a da, a fi, a putea, a sta, a trebui, a veni, a vrea,[2] se cade, se cuvine, se pare etc.[3] Aceste verbe sunt urmate de un verb la conjunctiv, infinitiv, participiu sau supin. După unii lingviști[4] formează singure predicatul verbal al propoziției, atunci când se află la un mod personal, dar după alții[5] alcătuiesc împreună cu verbul care le urmează un predicat verbal compus. Exemple: am a scrie/de scris, să spună, era să cad, e de făcut, pot face/să fac, stă să cadă, trebuie să plec, trebuie lăudat, îmi vine să râd, vreau să plec.[6]

În limba franceză[modificare | modificare sursă]

În limba franceză, verbele modale se construiesc numai cu infinitivul. Exemple clasate după modalitatea exprimată:[7]

  • obligație: Tu dois t'excuser. / Tu as à t'excuser. „Trebuie să te scuzi.”, Il faut lui pardonner. „Trebuie iertat.”
  • posibilitate, eventualitate: Le vent peut s'élever d'ici ce soir. „Se poate stârni vântul până deseară.”, Que votre ami peut être désagréable! „Ce enervant poate fi prietenul dv!”, Quelle heure peut-il être? „Cât o fi ceasul?”, Il se peut qu'il convienne de ses torts. „S-ar putea să-și recunoască vina.”, Vous avez dû faire erreur. „Veți fi greșit.”, Ces feuillets viennent parfois à se perdre. „Se întâmplă uneori că foile acestea se pierd.”
  • cauză decisivă: Il faut qu'elle ait mal entendu. „Trebuie că n-a auzit bine.”
  • fapt abia evitat: Nous avons failli réussir. „Era să reușim.”, Il s'en faut de peu que nous n'ayons réussi. „Puțin a lipsit să reușim.”
  • dorință ca ceva să se întâmple: Puisse-t-il dire vrai! „Numai de-ar spune adevărul!”
  • invitație politicoasă, rugăminte: Veuillez vous asseoir. „Binevoiți a lua loc.”
  • voință, dorință, intenție, nevoie: Je veux savoir. „Vreau să știu.”, Je tiens à savoir. „Țin să știu.”, Je désire savoir. „Doresc să știu.”, Je pense déménager. „Mă gândesc să mă mut.”, J'ai besoin de déménager. „Am nevoie să mă mut.”
  • sfat ironic sau negativ: Allez donc lui dire ça! „Spuneți-i numai asta (și o să vedeți)!”, N'allez pas lui dire ça, surtout! „Nu cumva să-i spuneți asta!”
  • aparență: Le temps semble/paraît s'améliorer. „Vremea pare să se amelioreze.”

În limba sârbă[modificare | modificare sursă]

În limba sârbă, verbele modale sunt urmate de verb la infinitiv sau de conjuncția da + verb la indicativ prezent, această construcție fiind echivalentă cu conjunctivul românesc. De multe ori cele două construcții sunt sinonime sintactice. Exemple:[8]

  • morati „a trebui”:
    • obligație: Morao sam sve po dogovoru uraditi/da uradim. „A trebuit să fac totul conform contractului.”
    • probabilitate: Mora da se razboleo. „Trebuie că s-a îmbolnăvit.”
  • trebati „a trebui”:
    • obligație: On treba da nađe rešenje. „El trebuie să găsească o soluție.”
    • necesitate: Treba da se nađe taj zlikovac. „Trebuie găsit criminalul acela.”
  • hteti „a vrea” – dorință, voință, intenție: On hoće sutra da kupi auto. „El vrea să cumpere mâine o mașină.”
  • moći „a putea”:
    • posibilitate bazată pe factori obiectivi: Moglo bi biti kiše. „S-ar putea să plouă.”
    • capacitate: Ja ovde mogu studirati/da studiram. „Aici pot să studiez.”
  • smeti „a avea voie”, „a avea dreptul”, „a putea” – posibilitate pe baza permisiunii altei persoane sau a dreptului de a face ceva: Danas se ljudi smeju otvoreno iznjašjavati/da iznjašjavaju. „Astăzi oamenii pot să se pronunțe liber.”, Nisam smeo da pušim/pušiti pred ocem. „Nu aveam voie să fumez de față cu tata.”
  • imati sens deplin „a avea”:
    • obligație: Tamo imaš da slušaš nadređene. „Acolo trebuie să-i asculți pe superiori.”
    • necesitate: Dosta toga ima da se kaže. „Sunt multe de spus.”
    • dorință, voință: Imam nešto da vas pitam. „Am ceva să vă întreb.”
  • umeti „a ști, a se pricepe” – pricepere: Taj momak baš ume da očara/očarati auditorijum. „Băiatul ăsta chiar că știe să farmece auditoriul.”
  • znati „a ști, a se pricepe” – pricepere: Petar zna rešavati/da rešava zadatke. „Petar știe să rezolve probleme(le).”

Limba maghiară[modificare | modificare sursă]

În limba maghiară, verbele modale se construiesc cu infinitivul. Exemple:[9]

  • akar „a vrea”: Tudni akarom az igazat. „Vreau să știu adevărul.”
  • bír „a putea, a fi capabil”: Fel bírja emelni a zsákot. „Poate ridica sacul.”
  • kell „a trebui”: Meg kell nézni a filmet. „Trebuie văzut filmul.”
  • kíván „a dori”: Be kíván menni. „Dorește să intre.”
  • lehet „a fi posibil”: Ezt nem lehet így elintézni. „Asta nu se poate rezolva așa.”
  • óhajt „a dori”: Mária aludni óhajt. „Mária dorește să doarmă.”
  • próbál „a încerca”: Megpróbál bejutni „Încearcă să intre.”
  • szándékozik „a avea intenția”: Be szándékozik menni.
  • szeretne „a dori”: Szeretném már befejezni a varrást. „Aș vrea să termin odată cu cusutul.”
  • tud:
    • „a putea”: El tudod ezt nekem intézni? „Poți să-mi rezolvi asta?”
    • „a ști, a se pricepe”: Nem tudok úszni. „Nu știu să înot.”

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Părerile despre verbele care se includ în categoria verbelor modale, despre clasificarea lor și natura construcțiilor din care fac parte sunt foarte diverse. Aici se prezintă considerațiile câtorva lingviști, referitoare la câteva limbi.
  2. ^ După Mioara Avram, Gramatica pentru toți, Humanitas, București, 2001, ISBN 973-28-0769-5, p. 198.
  3. ^ În plus față de cele citate, după Gheorghe Constantinescu-Dobridor, Mic dicționar de terminologie lingvistică, Albatros, București, 1980, p. 438.
  4. ^ De exemplu Constantinescu-Dobridor, loc. cit.
  5. ^ De exemplu Cornel Dimitriu, Tratat de gramatică a limbii române. 1. Morfologia, Institutul European, Iași, 1999, p. 599, citat de Constantin-Ioan Mladin, Din nou despre predicativitatea modurilor nepredicative în gramatica românească. Perspective monografice și atitudini interpretative, p. 259 (accesat la 19 decembrie 2009).
  6. ^ După Avram, loc. cit.
  7. ^ După G. Mauger, Grammaire pratique du français d'aujourd'hui, Hachette, Paris, 1968, p. 286-287.
  8. ^ După Valentin Moldovan; Milja N. Radan, Gramatika srpskog jezika. Morfologija. Gramatica limbii sârbe, Sedona, Timișoara, 1996, ISBN 973-97457-4-1, p. 114-117.
  9. ^ După Klára Lengyel, A segédigék kérdéséhez (În legătură cu chestiunea verbelor auxiliare), în Magyar Nyelvőr, nr. 1, ianuarie–martie 1999 (accesat la 19 decembrie 2009).